De ce feministele o urăsc pe Palin

Feministele de stânga nu se împacă deloc cu femeile conservatoare, care au succes în politică, aşa cum este Margareth Thatcher. Sarah Palin pare să le deranjeze mai mult decât alte femei, ceea

Feministele de stânga nu se împacă deloc cu femeile conservatoare, care au succes în politică, aşa cum este Margareth Thatcher. Sarah Palin pare să le deranjeze mai mult decât alte femei, ceea ce provoacă un potop de vicii şi uneori chiar invective misogine.

Cintra Wilson a numit-o într-un material publicat pe Salon.com pe Palin o “soţie creştină perfectă” şi o “explozivă păpuşă republicană”. Wendy Doniger, profesor de religie la Universitatea din Chicago, susţinea, pe blogul său de pe „Washington Post” că “cea mai mare ipocrizie a lui Palin este pretenţia că este femeie”. 

Ai crede că, fie că sunt sau nu de acord cu poziţiile sale, feministele ar aplauda-o cel puţin pe Palin ca un exemplu viu al unuia dintre principiile lor fundamentale: dreptul unei femei de a avea şi o carieră, şi o familie. Cu toate acestea, unele feministe sugerează, arogante, că decizia lui Palin de a candida la postul de vicepreşedinţe o fac o mamă rea şi egoistă.

Editorialistul Ellen Goodman scria în Boston Globe că Palin este o “supermamă”, ai cărei suporteri cred că “o femeie le poate avea pe toate atâta timp cât le face pe toate, de una singură”. Adevărul este însă că Sarah Palin este ajutată de soţul său, Todd, care îşi părăseşte slujba din domeniul petrolier. Cultura noastră încă menţine percepţia că astfel de bărbaţi sunt mai puţin “bărbaţi” - şi cine ar putea mai bine să spargă acest stereotip decât “Primul Domn” Todd Palin. 

Chiar şi aşa însă, când Sarah Palin i-a mulţumit soţului său în discursul de la Convenţia Naţională Republicană, Judith Warner de la “New York Times” arăta că ea “este subordonată unui mare om”. Poate că acest mesaj a fost o inversare excepţională a vechii zicale că în spatele fiecărui bărbat stă o femeie puternică. În acest caz, femeia importantă este afară, în lumina reflectoarelor, iar bărbatul este cel care sprijină acest lucru. Nu este oare acest lucru cu adevărat feminist?
Nu şi pentru Marsh, care crede că feminisitele trebuie să ceară ajutor pentru femei de la guvern. În actualul context, acest lucru ar însemna mai multe cheltuieli federale, reforme fiscale s.a.  

Bine-nţeles, a fi un model feminist nu face parte din descrierea jobului de vicepreşedinte. Însă, ca milioane de femei  - dar şi bărbaţi - cred că viziunea sa asupra femeii este mult mai eliberatoare decât ce-poate-face-guvernul-pentru-mine, idee susţinută de “surori”.

Material preluat din „Wall Street Journal“, 15 septembrie 2008