Unde îşi fac cumpărăturile socialiştii?

gândit de zece ori înainte de a promite reintroducerea impozitării progresive în cazul revenirii la putere. Ar fi văzut că marea majoritate a românilor înghesuiţi în faţa rafturilor şi a

gândit de zece ori înainte de a promite reintroducerea impozitării progresive în cazul revenirii la putere. Ar fi văzut că marea majoritate a românilor înghesuiţi în faţa rafturilor şi a ghişeelor pentru credite de consum nu sunt deloc bogătaşii pe care social-democraţii ar vrea să-i taxeze mai aspru. Sunt embrionul viitoarei clase mijlocii.
În timp ce, la congresul de duminică, liderii PSD vorbeau despre prăpastia socială care s-ar fi căscat din cauza cotei unice, oamenii se îmbulzeau la cumpărăturile de weekend. Iar Institutul Naţional de Statistică se pregătea să confirme, oficial, ceea ce se vede cu ochiul liber: românii consumă mai mult. Mai exact, cu 13,7% peste ce consumau în primele nouă luni ale anului precedent. De ce se întâmplă asta? Oare pentru că primii 300 sau 500 sau, hai, 5.000 de bogătani ai României îşi umplu burdihanele mai dihai ca înainte? Să fim serioşi! Aceasta are legătură cu realitatea precum avea "modelul suedez" cu România anului 1990. De fapt, din ce în ce mai mulţi români - salariaţi, lucrători pe cont propriu, mici întreprinzători - încep să cumpere tot mai mult. O fac pe credit? Asta înseamnă, până la urmă, un pariu pe stabilitatea economică. Denotă încredere în viitor, în propria capacitate de a câştiga. Nu o fi numai cota unică "vinovată" pentru creşterea consumului, dar este clar că a lăsat mai mulţi bani în buzunarele oamenilor. Desigur, România continuă să aibă probleme, dar nu cota unică le-a generat, ci, dimpotrivă, a contribuit la rezolvarea unora.
şi atunci, de ce ţine PSD să-i taxeze suplimentar exact pe cei care trăiesc mai bine muncind mai mult şi cultivându-şi mai inteligent propriile abilităţi? De ce vrea să-i sancţioneze exact pe cei care ar putea constitui tocmai baza electorală a social-democraţiei moderne? Fiindcă nu a depăşit mentalitatea de fals Robin Hood: luăm de la bogaţi - dar nu de la ai noştri! - şi dăm ceva săracilor, ca să ne mai voteze o dată. Problema PSD-ului este însă că nişa de piaţă a social-democraţiei cu bască şi manivelă se îngustează. Românii care încep să cunoască gustul succesului nu vor fi nebuni să voteze pentru propria taxare suplimentară. Iar celor dependenţi de asistenţă, oaia lui Becali le pare acum mai grasă şi mai gustoasă decât castronul de orez socialist.
Până la urmă, lipsa curajului de a arunca peste bord şi şabloanele anilor "90, odată cu pleiada de lideri, a fost principala semnificaţie a congresului PSD. Pe lângă aceasta, reglările de conturi de la vârf s-au dovedit a fi total neinteresante!