Să trăim în prezent!

La revenirea după 14 ani la un turneu final, România a demonstrat că îşi merită locul aici, dar că este încă. După primele două meciuri disputate la Campionatul Mondial, România se luptă pentru o calificare istorică în fazele superioare.

Să visezi frumos este un lucru normal. Să trăieşti cu iluzia că îţi poţi depăşi oricând limitele, poate fi totuşi fatal. Îmbătată cu euforia calificării după atâta amar de vreme la un turneu final, naţionala masculină  s-a ambiţionat să se ia la trântă în partida de debut cu supervedetele naţionalei Franţei.

A ieşit un meci spectaculos, dar care ne-a arătat în mod dur la ce distanţă ne situăm de marile forţe ale handbalului mondial.

Dacă la capitolul determinare nu se poate reproşa absolut nimic băieţilor, înfrângerea categorică în faţa “cocoşilor galici” a scos totuşi în evidenţă câteva puncte nevralgice ale naţionalei, care ne dau de gândit în perspectiva meciurilor din această săptămână cu Argentina şi Slovacia, decisive pentru calificarea în grupele principale.

Interii nu s-au ridicat deloc la prestaţia extremelor şi pivoţilor, iar pe finalul meciului cu Franţa, scor 21-31, tricolorii au cedat şi pe plan fizic, capitol extrem de important într-o competiţie cu un ritm infernal ca aceea din Croaţia.

După partidă selecţionerul Aihan Omer a recunoscut superioritatea campioanei olimpice, însă a fost dezamăgit de ratările jucătorilor săi.

„Dacă ne-am fi concentrat mai mult în ofensivă, diferenţa de scor nu ar fi fost atât de evidentă“, a spus Omer.

Vedeta “pumelor” are coşmaruri

Ajuns la 35 ani, Eric Gull rămâne vedeta indiscutabilă a naţionalei Argentinei. Gigantul de 2,03 metri are o stângă formidabilă, cu care rupe plasele adverse.

Interul dreapta este un star pe plan internaţional, el evoluând de-a lungul carierei la numeroase echipe de pe glob (Atletico Aleman – Argentina, Santo Andre şi Sao Caetano – Brazilia, Lugi Lund – Suedia, Selestat – Franţa, Chehovskie Medvedi – Rusia, Ademar, Valladolid şi Barcelona – Spania, Alsadd S. Club (Qatar).

Întrebat de partida cu România, Eric Gull şi-a adus aminte de dubla confruntare dintre Valladolid şi HCM Constanţa din cupele europene, pe vremea când îmbrăca tricoul spaniolilor.

“Nu îmi aduc aminte numele exact al jucătorilor, dar ştiu că m-a marcat un pivot foarte dur (nr. Silviu Băiceanu). Şi acum am coşmaruri cu el, i-aş recunoaşte faţa dintr-o mie de persoane”, ne spune zâmbind Eric Gull.

Australia, punct exotic pe harta handbalului

Considerată cenuşăreasa grupei A a Campionatului Mondial, formaţia de la Antipozi este o adevărată pată de culoare la această competiţie. Ajunşi aici din postura de campioni ai Oceaniei, australienii, cu foarte mulţi ex-iugoslavi naturalizaţi în lot, au pierdut primul lor meci la 24 goluri diferenţă, scor 17-41 cu reprezentativa Ungariei.

Meciul a fost prilej de caterincă pentru spectatorii din Osijek, care au avut ocazia să vadă deseori clinciuri între colosul Gyula Gal (1,93 metri, 115 kg) şi micuţul James Blondell (1,76 metri, 61 kg). Poate şi mai interesant este modul în care presa de la Antipozi a reflectat turneul final din Croaţia.

În principalul ziar sportiv din Australia (selecţionată naţională cu care vom juca miercuri după-amiază, de la ora 16.00), apărut chiar înaintea debutului “cangurilor” la Campionatul Mondial şi pus la dispoziţia jurnaliştilor la centrul de presă de la Osijek, pe prima pagină se vorbeşte în special de cricket, iar despre handbal nu găseşti nici măcar un rând între paginile ziarului. Probabil handbalul la ei este un fel de cricket la noi…

Bar de români în Osijek 

La iniţiativa primăriei locale, suporterilor echipelor din grupa A li s-a repartizat, mai mult simbolic, un bar în zona veche a oraşului. Patronul barului Matrix, Ivan Trusic, şi-a luat rolul foarte în serios şi le-a rezervat românilor mai multe surprize.

Participant cu campioana Zagreb în Euroliga de volei, Ivan este un foarte bun cunoscător al sportului românesc. “Katarina Barun de la Metal Galaţi îmi este prietenă apropiată. În plus, la mine în bar vin săptămânal un grup de actori români stabiliţi la Osijek şi ocazional chiar şi fostul fotbalist de la NK Osijek, Dumitru Mitu, care şi-a făcut casă în oraş”, povesteşte Trusic, care şi-a pus în glumă toţi angajaţii să poarte tricouri galbene cu sigla FRH, înscripţionate pe spate cu numele lor şi la final sufixul “escu” pentru  a  crea o atmosferă familiară suporterilor români.