Adevărul despre Fantomele Securităţii
0
Pentru a face faţă discuţiilor stârnite de Dosariadă (campania de „demascare“ a foştilor Informatori), recitesc "Fantomele lui Pacepa", carte scrisă şi publicată de un fost ofiţer DIE sub pseudonimul Gheorghe Ionescu Olbojan.
De la primele pagini, îmi dau seama: nu numai că am citit-o, dar şi am subliniat-o în pasajele esenţiale. Ca de obicei nu-mi mai amintesc nici măcar dacă am ţinut-o sau nu în mâini. Memoria îmi joacă feste. Chestie benefică: o pot relua acum ca şi cum aş parcurge-o în premieră. Un avantaj de netăgăduit, dacă mă gîndesc că revin asupra ei cu experienţa lecturilor intense din ultimul timp, prilejuite de Marea Deconspirare. O citesc noaptea târziu, lungit în pat, chitind c-ar fi bună de somnifer. O greşeală, desigur. Pe post de somnifer ar fi nimerită o carte greoaie, obositoare şi plicticoasă. Nu e cazul celei semnate de Gheorghe Iancu Olbojan. Şi pe măsură ce înaintez în lectură, îmi dau seama de unde-l ştiu pe autor. Când am luat cartea din raft eram convins că-l ştiu de la „Suplimentul literar-artistic al Scînteii tineretului”. Confundam – cred – Olbojan cu Rogojanu, un alt colaborator de talent de pe vremea SLAST-ului. Aşa cum el însuşi mărturiseşte în carte, Gheorghe Ionescu Olbojan a debutat la „Expresul” din 1990 de sub conducerea mea. Se cunoştea cu Cornel Nistorescu dinainte de 1989. Adus la subsemnatul, l-am pus la treabă, astfel că, în scurt timp, a stârnit vâlvă, publicând în premieră dezvăluiri despre ramura externă a Securităţii.
Explicabil tărăboiul provocat de serialul său din „Expres”. La vremea respectivă, prin piaţa publică făcea ravagii isteria antisecuristă şi anticomunistă. Daţi la fund, foştii ofiţeri de Securitate nu îndrăzneau să zică nici pâs. E drept, unii se apucaseră rapid de afaceri, ştiind mai mult decât noi, bieţii gazetari, că la orizont crapă de ziuă a Capitalism. Alţii se grăbiseră să se pună în slujba noilor stăpâni, contactând deja pe cei de la DIA, foştii lor duşmani. Într-un asemenea peisaj nevrotic, serialul lui Olbojan picase ca o grenadă cu cuiul scos pe masa de poker a unui club de noapte:
a) un securist îndrăznea să revendice un drept monopolizat de aşa-zişii disidenţi: cel de liberă exprimare;
O poreclă transformată în renume
b) Securitatea se dezvăluia în adâncurile sale enigmatice, dar pasionante, ţinând de romanele de spionaj, citite anterior pe masă şi pe sub masă. Tot din carte aflu că Gheorghe Ionescu Olbojan a fost angajat şi la „Zig-zag”, afirmându-se ca prieten apropiat al lui Mirel Curea. Şi abia acum pricep de ce mi se părea un fost colaborator de la SLAST. Lucrasem mult cu el la „Zig-zag”, săptămînal pe care-l construisem, asemenea „Suplimentului”, din temelii până la acoperiş. Recitindu-l, constat că nu m-am înşelat promovându-l: are talent. Ce scrie Gheorghe Ionescu Olbojan? Direcţia de Informaţii Externe folosea cu precădere ofiţeri acoperiţi prin paşapoarte de serviciu sau diplomatice. Pe lîngă aceştia, se apela şi la ofiţeri deplin conspiraţi, porecliţi şi fantome.
În spionajul mondial nu sunt o noutate agenţii trimişi peste hotare sub identitate falsă. Sunt folosiţi astfel de agenţi şi în penetrarea reţelelor mafiote sau de droguri. De porecla Fantomele Securităţii beneficiau ofiţerii trimişi în străinătate sub identităţi false, posedând documente contrafăcute, menite a-i înfăţişa drept cetăţeni ai unor ţări occidentale. Conspirarea lor era deplină. În toate cazurile, fantomele dispăreau pur şi simplu de acasă. Unele erau anunţate ca victime ale unor accidente; altele, ca dispărute pur şi simplu. Morţii erau înmormântaţi cu bocetele familiei. Se înţelege că insul din sicriul bătut în cuie era un altul. Potrivit lui Gh. Ionescu Olbojan, lucrătorii de la Pompe Funebrecare-i înmormântau erau tot ofiţeri DIE.
Se încarcă comentariile...
