Historia: Francmasoneria, securitatea şi regimul comunist
0Activitatea de represiune impotriva francmasoneriei a organelor Sigurantei si, ulterior, ale Securitatii, nu a fost declansata imediat dupa preluarea puterii de regimul comunist.
Justificarea oficiala, data ulterior de Securitate, a acestei aparente indiferente fata de actiunile francmasoneriei este legata de revenirea, dupa 1944, in functia de Inspector General la Siguranta a lui Romulus Voinescu, el insusi francmason, care nu putea lua masuri impotriva fratilor sai si care, in momentul indepartarii sale din functie, ar fi sustras din arhiva Sigurantei toate dosarele si documentele privitoare la problema francmasoneriei.
Citeşte
articolul complet pe historia.ro
Mai citiţi:
Răscoala lui Horea, un experiment francmasonic?
Materialul documentar sustras de acesta a fost redescoperit de organele Securitatii abia in 1951-1952, cand incepusera deja arestarile masive in randul masonilor. Consecinta acestei situatii a fost ca nu s-au luat niciun fel de masuri impotriva francmasoneriei mai multi ani dupa 1945, situatia ramanand neschimbata chiar si dupa arestarea membrilor organizatiei contrarevolutionare Miscarea Nationala de Rezistenta, cand s-a descoperit implicarea unor vechi masoni in sustinerea acesteia.
Arestarea conducerii francmasoneriei romane
Situatia nu a cunoscut o schimbare semnificativa, din acest punct de vedere, nici dupa infiintarea, in 1948, a Securitatii Poporului. Aceasta s-ar fi datorat faptului ca organele Securitatii au preluat aceasta problema fara a dispune de niciun informator - sau, cel putin, aceasta era justificarea oficiala in 1956. La aceste lipsuri mostenite de la structurile fostei Sigurante, se adauga atitudinea noilor cadre ale institutiei, care ar fi abordat problema cu superficialitate, lasandu-se influentati de conceptia gresita, mostenita de la Siguranta, potrivit careia masonii - oameni in varsta si neseriosi prin ritualul lor absurd - ar fi incetat singuri orice activitate.
Totul s-a schimbat incepand cu anul 1949, cand a fost retinut "grupul" Stanciulescu-Tomescu si cu arestarea, in 1951-1953, a intregii conduceri a francmasoneriei romane, in frunte cu Constantin Bellu. Cu aceasta ocazie a fost confiscata si o parte a arhivei lojilor din Romania si s-a reusit inspaimantarea tuturor francmasonilor din tara, ramasi inca in libertate, intr-o masura suficienta incat sa nu mai reia activitatile "masonice". Cu toate acestea, aflandu-se, din unele surse, ca unii din masonii ramasi liberi din Bucuresti si din provincie mai aveau inca intalniri ocazionale sau de prietenie, in cursul carora discuta si comenteaza evenimente politice interne si internationale, in favoarea tarilor capitaliste, Directia a III-a a Securitatii hotaraste, la 1 octombrie 1956, deschiderea unui dosar de evidenta in problema francmasoneriei, pentru luarea in evidenta a elementelor francmasonice mai principale [sic!] si a fi lucrate informativ in vederea stabilirii activitatii ce eventual o desfasoara.
Se încarcă comentariile...
