„M-am luptat 13 ani să înfiinţez secţia“
0Şeful de la Psihiatrie din cadrul Spitalului Judeţean, doctorul Virgil Enătescu, relatează greutăţile cu care se confruntă. Cei 150 de bolnavi internaţi la secţia de Psihiatrie au rămas fără căldură şi curent electric.
Problema secţiei de psihiatrie este cunoscută de mulţi ani. De ce nu s-au luat mai repede decizii?
Avem noroc că a venit o echipă tânără la conducerea Spitalului şi a Consiliului Judeţean. Ei înţeleg problema şi ne-au dat fonduri să ne mutăm în SpitalulJudeţean II. Dar există o luptă locală, suntem informaţii că unii vor să cumpere acest spital să-şi facă o afacere personală.
Dar cine sunt aceştia?
Încă nu ştim. De 40 de ani de când am venit în acest judeţ a trebuit să lupt. 13 ani am luptat până când am făcut primul pat de psihiatrie în Satu Mare. Acum trebuie să lupt din nou, pentru că o mafie imobiliară vrea să pună mâna pe această clădire, vizată de aproximativ 10 ani. Populaţia are nevoie de asistenţă psihiatrică. Acum 13 ani se spunea că nu se poate face spital de psihiatrie în Satu Mare, pentru că este prea aproape de graniţă şi bolnavii vor fugi din ţară. Trimiteam bolnavii psihici la Sighet, care este chiar pe graniţă, pe Tisa. Acum se spune altceva, că bolnavii psihici ar avea nevoie să pască frunze, să fie trataţi cu clorofilă. Acestea sunt nişte absurdităţi pe care le-au
înghiţit toţi proştii!
De ce aţi decis să vă revoltaţi tocmai acum?
Acum au apărut din nou discuţii, dacă vom fi mutaţi sau nu în locaţia pentru care s-a plătit. Frigul de acum ne-a făcut să ne revoltăm, nu avem nici măcar încălzire şi curent electric. Nu am avut geamuri, am pus folii de plastic. Se pare că nu mai au fonduri. Doar partea medicală a spitalului vrea să ne mute, însă cea administrativă - nu.
De ce nu am medicamente când fondurile nu sunt cheltuite? La partea administrativă sunt probleme. Am înţeles să-mi păstrez echilibrul, dar cine răspunde dacă îmi mor pacienţii? Sătmărenii sunt alături de noi, au început să vină cu pături, cearşafuri, perne. Nu avem nevoie de bani, ci de obiecte care să fie folosite direct de bolnavi. Mă bucur când văd că sătmărenii sunt receptivi şi îşi ajută semenii.
Se încarcă comentariile...
