Cu ierburi de leac în desagă, pe drumuri

Împinsă de sărăcie, o bătrână din Vorona parcurge zilnic zeci de kilometri ca să vândă plante medicinale la oraş. Elena Buruiană (75 ani) n-ar putea supravieţui fără ajutorul trecătorilor, care îi cumpără ierburile mai mult din milă.

Afară e un soare „cu dinţi” şi un vânt pătrunzător, iar puţinii trecători se grăbesc spre adăpost cu mâinile înfipte în buzunare.

Aproape nimeni nu observă că după un colţ de stradă, în pragul unui magazin închis de criză, stă zgribulită pe un scăunel mătuşa Elena. Bătrâna a venit în târg dis-de-dimineaţă. „M-am dat aici după blocul ăsta, că parcă aici nu bate aşa de tare vântul. Dacă ştiam că este aşa de frig nu mai veneam astăzi”, spune ea. Ţine în mâinile ei bătătorite de muncă şi vinete de frig câteva bucheţele de plante medicinale.

Vine aproape în fiecare zi în oraş de la Vorona. De pe câmpurile de acolo a cules florile, iar acum imploră cu privirea ca cineva să îi cumpere marfa. „Vând câteva bucheţele de plante pe zi. Nu multe. Oamenii îmi mai dau aşa un bănuţ fără să cumpere. Câte un leu, acolo. Ajung acasă şi cu 30 lei. Pentru mine este mult”, spune cu lacrimi în ochi Elena Buruiană.

Singură pe lume

Soţul bătrânei s-a prăpădit în urmă cu ani de zile, nici ea nu mai ştie când. „Acum vreo opt sau nouă ani. Era bolnav şi m-a lăsat pe mine singură. Mai am o fată, dar şi ea este vădană, bărbată-su a murit de stop cardiac când prăşea la vie. A mai avut un băiat, care a murit de cancer la sânge”, îşi aminteşte bătrâna.

Pensia femeii nu este mai mare de 200 de lei, iar cheltuielile lunare o împing să înfrunte gerul, ploaia, zăpada sau canicula şi să facă rost de bani pentru a-şi plăti lumina şi pentru a-şi cumpăra de mâncare. „Am nevoie de bani să îmi cumpăr lemne. Este frig acasă, poate mai frig decât aici şi trebuie să vin să fac rost de bani”, spune bătrâna. În fiecare dimineaţă şi seară, Elena Buruiană îi aminteşte în rugăciunile sale pe toţi cei care i-au întins un bănuţ sau ceva de mâncare.

„Când mă trezesc dimineaţa şi înainte să pun capul pe pernă seară, ştiţi cum spun? Doamne, ai grijă de oamenii şi de femeile acelea pe care nu îi cunosc şi dă-le lor sănătate şi putere”, mărturiseşte mătuşa Elena.

Vânzători la bătrâneţe

Ca Elena Buruiană sunt multe alte bătrâne care încearcă să îşi câştige pâinea vânzând ghiocei, urzici sau plante medicinale.

Încovoiate de ani şi de suferinţă, femeile îşi târăsc bătrâneţea prin restaurante şi pe străzile municipiului, încercând să facă rost de bani pentru a se hrăni. Nu câştigă mai mult de 20 de lei pe zi, dar pentru ele chiar şi cinci lei înseamnă „foarte mult”.

Marfă nepreţuită

În geanta imensă de rafie pe care bătrâna o cară zilnic de la Vorona la Botoşani şi înapoi sunt zeci de bucheţele de pojarniţă, codiţa şoricelului şi muşeţel. Plante pe care vara trecută ea le-a cules cu mâinile ei de pe câmpurile Voronei. „Marfa” femeii nu are preţ pentru că, spune ea, îi este ruşine să ceară bani. Trecătorii îi dau pe plante cât îi lasă inima.