Cea mai dulce colecţie

Apicultorii bănăţeni îngrijesc, de zeci de ani, un inedit muzeu al mierii. Miere din secolul XIX, cărţi despre apicultură de pe vremea Mariei Tereza şi ceară de faguri de o sută de ani.

Cu aceste ingrediente se scrie o istorie inedită: istoria mierii, în Banat. Este probabil singurul muzeu care nu are program şi nu primeşte vizitatori. Însă în casa veche şi vădit nelocuită, deţinută de Asociaţia Crescătorilor de Albine (ACA) din Timiş, este adunată una dintre cele mai neobişnuite colecţii.

Încă de la începutul secolului, apicultorii timişeni s-au gândit să păstreze câte o mostră de miere din producţia fiecărui an, cu o migală specifică doar albinelor.

Miere la fel de veche precum vinul

Primul borcan de miere al colecţiei datează din 1922, iar cel mai nou este de anul acesta. „Sunt membru al Asociaţiei de Apicultori de 25 de ani şi, într-un fel, am moştenit această colecţie.

Avem aici tot ce ţine de acest hobby extraordinar”, a povestit inginerul Dan Ciublea, vice-preşedinte al Asociaţiei, el însuşi apicultor din tată în fiu. Nu e de mirare că Timişoara găzduieşte acest muzeu – în Banat s-a înfiinţat prima asociaţie de apicultori din România.

O atestă şi primul număr al revistei de specialitate „Apicultorul”, din 1944, o piesă importantă a muzeului. „Motivul pentru care am fost primii este, cu siguranţă, faptul că eram foarte aproape de Imperiul Austro-Ungar.

Pe vremea aceea, mierea era un aliment important, iar apicultura, o preocupare răspândită”, a explicat Ciublea. Pe lângă mierea înnegrită de vreme păstrată într-un dulăpior prăfuit, muzeul are şi o bibliotecă veche, cu sute de publicaţii despre apicultură.

Cea mai veche carte, scrisă în limba maghiară, este din 1880 şi este un tratat despre tehnologii apicole şi chiar patologie apicolă. Mândria muzeului, conform vice-preşedintelui, este un calendar de apicultură din 1930, donat Asociaţiei de către regele Carol.

Bănăţenii, cei mai mari consumatori de miere

Dovada că activitatea apicultorilor bănăţeni era oficializată stă în colecţia de sigilii şi ştampile specifice asociaţiilor de apicultori, cea mai veche dintre acestea fiind o ştampilă din 1873.

Pe lângă un afumător de stup de la începutul secolului trecut, muzeul mierii găzduieşte şi o colecţie de ceară pentru faguri, la fel de veche ca şi borcănaşele de miere. Până la sfârşitul anului, preţioasa moştenire a vechilor apicultori bănăţeni va fi mutată la sediul ACA, de pe bulevardul Dragalina.

Un alt motiv pentru care cea mai dulce colecţie din România se află în vest este şi faptul că bănăţenii sunt cei mai mari consumatori de miere din ţară. „Aşa a fost de generaţii pe aici şi cred că e şi din cauză că noi am dus-o bine întotdeauna. Mierea este foarte apreciată în Banat”, a argumentat Dan Ciublea.

Producţie de 200 de tone

Cea mai veche asociaţie de apicultori din ţară este şi cea mai bine organizată. Ea cuprinde cercuri de apicultori în tot judeţul, de la Făget la Timişoara. Banatul produce, anual, peste 200 de tone de miere, aducându-şi astfel aportul la producţia mierii specific româneşti, cea mai bună din Europa, care se exportă până şi în Japonia.