Cum au deschis „valiza“ cu euro Becali şi Sponte

În noaptea de dinaintea meciului „U” - CFR Cluj, vicepreşedintele Stelei s-a întâlnit cu Anton Doboş. Patronul Stelei, Gigi Becali, şi vicepreşedintele clubului din Ghencea, Teia Sponte, mizau pe ajutorul divin în livrarea şpăgii către Universitatea Cluj.

Gigi Becali şi Teia Sponte, promotorii premierii echipei „U” Cluj, în sezonul 2007 – 2008 al Ligii I, au pus la cale detaliile „Valizei cu bani” cu trei zile înaintea meciului care a declanşat cel mai mare scandal de corupţie din fotbalul românesc. 

Gigi Becali l-a trimis pe Teia Sponte la Cluj cu o zi înaintea meciului „U” Cluj – CFR Cluj, spunându-i exact ce să vorbească cu preşedintele „U” Cluj, Anton Doboş, dar şi cu fotbalistul clujean Gigel Coman. Conform planului celor doi, Gigel Coman trebuia să stea în timpul meciului împreună cu Teia Sponte. În cazul în care „U” Cluj încurca CFR Cluj, Sponte îi lăsa 1,7 milioane de euro pentru „băieţi”. Anton Doboş era pentru Becali „ăla mare”, în timp ce Gigel Coman „ăla mic”.

Pentru a proteja informaţiile din discuţii, majoritatea convorbirilor între Teia Sponte şi Gigi Becali au fost făcute în limba aromână, dar procurorii au cerut ajutorul unui traducător SRI.

Întâlnirea decisivă

În noaptea de 6 spre 7 mai 2008, Anton Doboş l-a vizitat pe Teia Sponte la hotelul din Cluj-Napoca unde acesta se cazase. A doua zi, când se disputa meciul, pe 7 mai, la ora 16.00, prietenul lui Anton Doboş, Traian Bendorfean, s-a întâlnit cu fotbalistul Gigel Coman în zona hotelului Olimp din Cluj-Napoca. După circa 15 minute,  la ora 16.15, bodyguardul lui Teia Sponte, Ştefan Dediu, i-a invitat pe cei doi la restaurantul „Aroma”, pentru a se întâlni cu Teia Sponte.Bendorfean, Sponte şi Coman au vizionat împreună partida de fotbal Universitatea Cluj- CFR Cluj (scor 0-1).

La finalul meciului, procurorii au descins în restaurant, în parcare, într-o maşină păzită de cei doi bodyguarzi ai lui Teia Sponte. Din maşină au ridicat valiza cu 1,7 milioane de euro. Numărarea banilor şi transcrierea seriilor de pe fiecare bancnotă a durat opt ore.

Gigi Becali: „Gigel Coman să stea cu tine la meci”

4 mai 2008, ora 23:56

Teia Sponte: Da.
Gigi Becali: Teia?
Sponte: Ă?
Becali: Îi spui lui: “Bă! Vezi că le dăm la băieţi câte o bucată (câte o sută de mii de euro - n.r.) şi ţie…îţi dăm şi ţie o bucată, din aia mare!”. Înţelegi?
Sponte: Aha!
Becali: Zi-i! Sună-l acuma şi zi-i: “Bă, vezi că…ăăă…vrem (?) să dăm la băieţi!”, zi-i!
Sponte: Da, da, da.
Becali: Zi-i că le zicem noi!
Sponte: Da.
Becali: Să vedem ce zice el, vezi ce zice el! Înţelegi?
Sponte: Îhî, îhî.
Becali: Ia lasă! Că sun eu.
Sponte: Pe cine să suni?
Becali: Ca să nu mai…să văd… că nu are rost acum, mai bine atunci…ne salvează aia, ailaltă…Buzău, înţelegi?
Sponte: Da, normal.
Becali: Păi ce rost are? Dacă el…adică ei poa’ să joace la vrăjeală, ştii?
Sponte: Şi el ce ţi-a zis?
Becali: Nu ştiu, acum să vedem…îl sun eu acum, lasă! Vedem….să văd ce zice. Pa!

5 mai 2008, ora 00.01

Gigi Becali: Da’ ăla, Goga, ăla, ai...putem să-l găsim pe Goga?
Teia Sponte: Păi să vedem!
Becali: Ă!
Sponte: Să vedem, că-i scot acum! De mâine cred că o bagă…mâine ce-i? Îi bagă în cantonament, naibii!

6 mai 2008, ora 10.16

Gigi Becali: Teia, hai la palat! Hai, ca să vedem…să vedem cum facem!
Teia Sponte: Hai!
Becali: Şi să mergi acolo, aşa, să vedem, iei vreo doi bodyguarzi şi să mergi acolo….
Sponte: Da, da, da.
Becali: Să te întâlneşti cu ăla (Toni Doboş - n.r.) acolo, şi să vedem cum o să dea un…un om care-s de-ăştia, ştii?
Sponte: Da, da. Care să stea…
Becali: Da, da.
Sponte: Îhm. Păi, cred că o să vină cu ăla (Traian Bendorfean n.r.), pe care îl ştiu şi eu, ştii? Care stă cu el.

6 mai 2008, ora 19: 20

Gigi Becali: Ce faci, Teia?
Teia Sponte: Mai avem o juma’ de oră.
Becali: Vezi, ia notează numărul lui Gigel Coman.
Sponte: Da, zi!
Becali: Şi mâine, când sunteţi, să stea şi el cu voi! Ca să-ţi zică...sună acum....
Sponte:.....
Becali: Sună-l, să le zică jucătorilor că tu o să stai cu el, o să stea şi el cu...cu...tine la meci! (meciul „U” Cluj – Steaua – n.r.)
Sponte: Da. Zi!
Becali: Şi că băieţii o să ia câte o bucată!
Sponte: Da.
Becali: Să le zică băieţilor: „Bă, o să luaţi câte o bucată, uite, eu merg”, Mă înţelegi? „Şi stau cu...”, că stă cu tine la...la meci, la hotel, da?
...
Sponte: Da. Şi să-l sun, da?
Becali: Şi zi-i...zi-i: „Bă, vezi că eu acum....”, cutare, „vin zi-le băieţilor că eu vin...”
Sponte: Da.
Becali: „Şi o să stai cu ei la hotel, banii sunt toţi la mine şi tu o să stai cu mine!”. Şi zi-i să nu-şi facă griji, băieţii să nu...să nu-şi facă nicio grijă, că o să ia toţi câte o bucată!.
Sponte: Da, da, da.
Becali: Da.
Sponte:  Acum mă întâlnesc şi cu ăl mare (Toni Doboş n.r.)...
Becali: Da, bineînţeles, întâlneşte-te cu îl mare, zi-i ăstuia mare: „Bă, uite!”, cutare.
Sponte: Bine.
Becali: Păi zi-i că o să stai cu prietenul ăla al lui...
Sponte: Da, da. Şi cu ăsta micu’ (Gigel Coman n.r.).
Becali: Nu mai zice de ăsta micu’ tu!
Sponte: Oricum o să-l vadă prietenul lui!

7 mai 2008, ora 11:19

Gigi Becali: Ce faci, Teia?
Teia Sponte: Totul  e în regulă. A fost cel mare (Anton Doboş n.r.) azi-noapte la mine, o să-l trimită pe prietenul ăla (Traian Bendorfean n.r.) şi o să stea cu mine…
Becali: Aşa.
Sponte: Celălalt… cel mic (Gigel Coman n.r.), a spus că o să vină şi el încoace
Becali: Ce a spus?
Sponte: I-am arătat (valiza cu bani n.r.)…ce aveam, i-a văzut, am zis: “Aici sunt, depinde de voi acum! Dacă…aşa, o să-i ia prietenul, dacă nu, o să plec eu acasă!”, ştii?
Becali: Aşa, da.
bani şi pentru galerie
Sponte: El era încântat. Toată lumea este hotărâtă să nu se facă de râs că e nebunie! S-au dus ăştia, şefii de galerie, peste ei, în vestiare…
Becali: Ă!
Sponte: Le-am trimis şi ălora, ştii, ăia…ştii?
Becali:  Aha, aha, aha!
Sponte: “O! Le rupem gâtul!”
Sponte: Înţelegi? Acuma, cu Dumnezeu înainte! Ce să zicem?
Becali: Aşa, ce p…mea! Măi, Teia, nu poa’ să-i bată, să-mi bag p...dacă poa’ să-i bată!
Sponte: Să dea Dumnezeu să fie aşa!
Becali: Ce vrea Dumnezeu acum! Că se poate întâmpla...
Sponte: Păi da’ binenţeles, da.
Becali: Depinde acum ce vrea Dumnezeu. Scapă ăia, dau un gol, la revedere! Înţelegi?
Sponte: Da, da.
Becali: Da’… „Cinci ani vor trăi...“
Sponte: Dacă...ăla cu care ai vorbit tu...ăla bun...din faţă care este...i-a zis lui, ştii, că: „Uite, m-a sunat, pot să vorbesc?”. „Mă, dacă vreau să vorbesc cu toţi!”...nu ştii ce, ştii?
Becali: Care?
Sponte: Întreabă-l şi tu! Ăla cu nume de aromân. (face  referire probabil la Goga - nota SRI).
Becali: Aşa, aşa, aşa.
Sponte: I-a zis ăstuia, şefului, că: „Uite, m-a sunat domnu’...”, nu ştiu ce...
Becali: Aşa, aşa, aşa.
Sponte: „Ca să vorbesc”. „Vorbeşte, mă!”
Becali: Ă!
Sponte: Ei sunt încântaţi. Mai ales...le-am zis şi eu: Cinci ani de zile...că şi ei aşa ştiau, cinci ani de zile vor trăi de-aici încolo!
Becali: Da.
Sponte: Ştii?
Becali: Da.
Sponte: Aşa ceva, unde o să întâlnească ei aşa ceva?
Becali: Păi da, bineînţeles.
Sponte: Dumnezeu ştie, cum o da Dumnezeu!... Ca să-i împingă spre poartă!