Cu criza la psihiatru

La spitalele de psihiatrie se întocmesc liste de aşteptare. De asemenea, a crescut volumul vânzărilor de medicamente antidepresive. Medicii de la Spitalul de Psihiatrie Voila- Prahova spun că, faţă de anul trecut, stresul provocat de criza economică a dublat numărul cererilor de internare. FOTOGALERIE

La Spitalul Voila din Câmpina saloanele sunt pline, iar pe listele de aşteptare sunt înscrise zeci de persoane cu tulburări psihice care aşteaptă un pat liber.

„Este o perioadă în care sunt situaţii de stres mai mari. Sunt anunţate 800.000 de disponibilizări. Cel puţin 10-15%  din persoanele în cauză vor suferi depresii, iar cazurile noi  vor fi mai multe”, spune managerul Spitalului de Psihiatrie Voila, Gabriel Ţintărescu.

O statistică făcută de conducerea spitalului arată că, faţă de anul trecut, numărul de bolnavi care au acuzat diverse tulburări psihice este aproape dublu acum.

„În perioada octombrie 2007-februarie 2008 se înregistrau 2.214 internări noi, iar de când a început criza, în perioada octombrie 2008-februarie 2009, au apărut 4.469 de noi internări”, mai spune doctorul Ţintărescu.

Listele de aşteptare

În capătul unei şosele şerpuite, printre copaci şi câteva case noi, se întrevede silueta unui castel. Fost domeniu de vânătoare al prinţului Ştirbei, Spitalul Voila este ultima şansă a bolnavilor cu tulburări psihice.

În spatele porţii de metal, păzită de un „gardian” îmbrăcat în negru, mai multe alei betonate duc către secţiile spitalului. În centru se află castelul, care, pe lângă sediul administrativ, adăposteşte o secţie cu peste 50 de paturi. Toate sunt ocupate. Ca şi celelalte 565 pe care le are întreg complexul. Directorul medical de la spitalul Voila, Renata Iosifescu, scoate din agendă o listă.

„Am avut situaţii în care nu am făcut faţă numărului mare de solicitări. De exemplu, în februarie am avut 161 de persoane pe lista de aşteptare, în martie, 97 de bolnavi, iar acum, la 1 aprilie, lista de aşteptare pentru internări pe această lună are deja 40 de persoane”, mărturiseşte doctoriţa Iosifescu.

Alături de ea se află şeful Secţiei 4 - „Castel” -  doctorul Laurenţiu Dincă. Un personaj simpatic, trecut de 50 de ani, cu o faţă rotundă şi o barbă tunsă scurt. O anunţă pedoctoriţă că are nişte paturi libere. „Azi am două externări”.

Punctul terminus

La cabinetele celor doi medici aşteaptă câţiva pacienţi.  Unii vor fi internaţi imediat, iar alţii vor îngroşa listele de aşteptare. În spatele unei livezi de meri se găseşte o căbănuţă care adăposteşte camera de gardă.

Medicii dau de înţeles că prioritate au cazurile grave. „Din păcate, spitalele de psihiatrie sunt privite ca un punct terminus. Nu există un program de sănătate mentală unde să se facă un triaj al bolnavilor. Dacă boala este descoperită repede, o parte dintre ei nu mai ajung la noi. Pot fi îndrumaţi de medicii specialişti înainte ca boala să se acutizeze. Cu atât mai mult acum, când au apărut situaţii de stres noi. Cresc depresiile,  tulburările patologice. Dacă toate acestea sunt depistate, numărul celor care ajung la noi nu ar mai fi atât de mare”, mai spune doctorul Gabriel Ţintărescu, managerul spitalului.
„Sunt şomer, dar aici n-am nicio grijă”

În stânga terasei, doi bărbaţi, unul de 41 de ani şi altul de 57, au început un joc de rummy. Bărbatul de 41 de ani are un halat strâns cu un cordon şi un fes pe cap. „Nici eu nu ştiu prin câte spitale am umblat. Sunt şomer (oftează şi mai trage o piesă). Aici te linişteşti. Parcă nici nu este spital. Nu mai ai nicio grijă. E curat, e mâncare, e linişte”.

Uşa terasei se deschide şi apare un bărbat cu chef de vorbă. Este Dumitru Dinu. Se prezintă scurt: „Titel, 59 de ani”. Îi place să vorbească şi începe să turuie.

„Am umblat prin toată ţara. La Vatra Dornei, la Covasna. Aici este minunat. Vin pentru prima oară, dar o să revin. Sunt maistru de meserie. E mult stres. Mă ocup de patru şcoli. Nu mai pot. Am venit aici şi îmi este mai bine. Aveam şi tensiune, şi capul..., iar în cel mult două zile mă externez. Cred că mă mai duc la muncă o lună şi, pe la sfârşitul lui mai, vin înapoi. Dacă ar creşte salariile aş lua şi eu 1.400 de lei. Dar nu mai e nimic sigur şi e şi stresul mare”, spune nea Titel, arătând spre peisajul care se vede de la balconul castelului.

Apoi se aşază între cele două mese de joc şi continuă: „Eu sunt chiar din Gura Vitioarei. Sunt vecin cu Irina Loghin. Eu am mai bine de 35 de ani de muncă. Vreo 27 de ani am lucrat la Plopeni. Am lucrat şi prin Cooperaţie, pe şantier. După Revoluţie, oamenii mă aleseseră primar. Dar nu am vrut. La şcoala unde eram maistru aveam un director bun. Parcă îl aud: «Mai rămâi la noi, nea Titele!» ... Şi am rămas. Dar gata! Munca asta ... vremurile astea. Nu mai pot. Aici mă refac”, a mai spus nea Titel, reamintind că vrea să  revină cel puţin de două ori în acest an, „la Voila, la staţiune”.

Bolnavii se recreează pe terasa spitalului

Saloanele de protecţie

Ca nea Titel, din ce în ce mai mulţi în ultimul an. În spatele uşilor saloanelor spitalului sunt însă şi cazuri mai grave. Aşa-zisele saloane de protecţie. „Li se spune acum saloanele cu termopan. Înainte erau cu gratii. Acum este altfel”, ne spune doctorul Dincă.

Directorul medical Renata Iosifescu intră într-un astfel de salon. Pacientele stau în şezut. Pereţii sunt înalţi. Deasupra, la limita tavanului, lumina intră prin nişte ferestre lungi. Doctoriţa se apropie de o pacientă.

„Ce ai păţit, de ce ai plâns?” Femeia a murmurat ceva neinteligibil. Medic psihiatru din 1984 în spitalul din Voila, Iosifescu ne dă de înţeles că în aceste  zone sunt cazurile cele mai delicate. Pacienţii pot fi văzuţi prin ferestrele de supraveghere, dar fiecare cabinet din capătul unui astfel de salon are monitoare prin care sunt supravegheate inclusiv intrările din secţie.

Din cele 800.000 de persoane care vor fi disponibilizate,  cel puţin 10-15% vor suferi depresii.

Gabriel Ţintărescu
manager Spital Voila

Cred că mă mai duc la muncă o lună şi, pe la sfârşitul lui mai, vin înapoi.

Dumitru Dinu
maistru

A crescut numărul depresivilor în Constanţa

La Secţia de Neuro- Psihiatrie din cartierul constănţean Palazul Mare ajung tot mai multe persoane suferind de depresie. Medicii spun că în secţia de primire a urgenţelor din Spitalul Judeţean Constanţa a crescut cu 8 până la 10 persoane pe zi numărul cazurilor de pacienţi care ajung la spital cu depresii sau cu alte boli mintale. Astfel, dacă media zilnică în anul 2008 era de 25 de astfel de pacienţi, de la  începutul crizei, medicii se confruntă cu 35 sau chiar cu 40 de cazuri într-un interval de 24 de ore. Aici, pacienţii fie sunt trataţi ambulatoriu şi primesc diferite calmante, fie sunt transferaţi la Palazu Mare. (Adinel Olariu)

Vânzările de antidepresive, în creştere

Criza economică ne pune nervii la încercare. Asta arată şi o statistică a Ministerului Sănătăţii potrivit căreia, în perioada ianuarie-martie 2009, vânzarea de medicamente antidepresive a crescut cu 30% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Specialiştii spun că şi consumul de somnifere este în creştere. Psihologii pun fenomenul pe tulburările cauzate de problemele prin care trec cei afectaţi de recesiunea economică. 

Castelul de altădată

Cele nouă hectare pe care se întinde castelul de la Voila au aparţinut prinţului Barbu Ştirbei, care a cumpărat mai multe domenii, de la Câmpina, Voila şi Şotrile, în 1868. Castelul era folosit pentru vânătoare, fiind aşezat pe un deal, între livezi şi tei.

În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, între 1940 şi 1944, castelul a fost cazarmă germană. Atunci au fost construite şi o parte din pavilioanele actualului spital. Dealul Voila era împânzit de baterii antiaeriene.

După război, castelul a fost preluat de Comitetul Central al Partidului Comunist. A fost înfiinţat un Preventoriu cu destinaţie specială, unde erau internaţi copiii cu probleme fizice şi psihice ai  responsabililor nomenclaturii comuniste. Ceauşescu a desfiinţat Preventoriul, iar în 1971, castelul a revenit în administraţia Ministerului Sănătăţii care a înfiinţat Spitalul de Psihiatrie Voila.

Fostul domeniu brâncovenesc adăposteşte acum peste 500 de persoane care au nevoie de tratamente speciale

Depresie, alcoolism şi sinucideri

Doctorii de la Voila s-au adaptat şi condiţiilor de criză. Gestionează paturile, listele de aşteptare, dar se gândesc şi la cauzele pentru care mii de oameni iau drumul spitalelor. „Societatea «fabrică» bolnavi. Sistemul nu are verigi de control”, spune managerul spitalului, doctorul Ţintărescu.

În contextul discuţiilor legate de recesiunea economică, doctoriţa Iosifescu adaugă: „Fiecare persoană poate deveni un pacient”. Doctorul Dincă pune accentul pe societate.

„Când cineva are tulburări psihice primeşte deja ştampila. I se spune să se ducă la nebuni. Gata. Este marginalizat. Dacă se află că a fost şi la spital, este greu să mai fie acceptat. Cu atât mai mult cu cât tratamentul după externare nu mai este continuat. Sunt cazuri în care nu mai ştim 3-4 ani de un pacient. Şi brusc apare şi se internează de câteva ori pe an”.

Undeva la etajul 1 al pavilonului central, în castel e un medic tânăr. Iuliana Nedelcu are 32 de ani şi este medic psihiatru. Majoritatea bolnavilor trec pe la ea. 

„Este criză şi, la noi, se vede. Aparent nu este ceva deosebit. Se simte neputincios şi porneşte de la ideea că nu mai are resurse. Aici apar problemele: depresii, alcoolism şi chiar depresii cu idei de suicid”, ne dezvăluie Iulina Nedelcu modul în care evoluează noile cazuri.

Zilnic, noi pacienţi stau la coadă pentru un pat liber