Dosarul "Mătuşa Tamara" a fost amânat

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a amânat, vineri, pentru 15 decembrie, dosarul în care Adrian Năstase a fost trimis din nou în judecată în dosarul "Mătuşa Tamara", pentru dare de mită, deoarece preşedintele Consiliul Naţional al PSD a cerut judecătorilor un termen să-şi angajeze avocat.

Adrian Năstase nu s-a prezentat, vineri, la instanţa supremă.

Adrian Năstase a fost trimis din nou în judecată, pe 21 octombrie, în dosarul "Mătuşa Tamara", pentru dare de mită, alături de fostul său consilier, Ristea Priboi şi fostul preşedinte al ONPCSB, Ioan Melinescu.

Potrivit DNA, Ioan Melinescu, preşedinte al Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor (ONPCSB) între anii 2001-2004, este acuzat de sustragere sau distrugere de înscrisuri, luare de mită şi divulgare de informaţii. Ristea Priboi, consilier al fostului prim-ministru Năstase Adrian, fost deputat în perioada 2000-2004, a fost trimis în judecată pentru infracţiunile de complicitate la luare de mită şi complicitate la dare de mită.

În rechizitoriul întocmit, procurorii au reţinut că, în cursul lunii noiembrie 2000, Ioan Melinescu Ioan, în calitate de membru al Plenului Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, i-a contactat, cu sprijinul persoanei denunţătoare, pe Priboi şi Năstase, cărora le-a comunicat că, în cadrul instituţiei în care îşi desfăşura activitatea, se află în lucru, cu propunere de informare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, o lucrare având ca obiect depunerea în numerar a unei sume de 400.000 USD, într-un cont bancar având-o ca titular pe Daniela Năstase.

Melinescu i-a promis lui Năstase că va bloca lucrarea până după alegerile din decembrie 2000

Cu această ocazie, Melinescu i-a promis lui Năstase Adrian, spun procurorii, că va bloca lucrarea până după alegerile din decembrie 2000, sugerând că acest dosar trebuie să dispară. Năstase s-a declarat de acord cu propunerea respectivă, arătând că urmăreşte această finalitate, susţine DNA.

Ca urmare a acestei înţelegeri, după numirea sa, la data de 28 decembrie 2000, în funcţia de prim-ministru al Guvernului României, Năstase a determinat, în prima şedinţă de guvern, emiterea H.G. nr.1399/30.12.2000, pe care a şi semnat-o în calitate de prim-ministru. Prin respectiva hotărâre a fost numit în funcţia de preşedinte al Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor Melinescu, fiind revocat fostul preşedinte Adrian Cucu, precum şi unul dintre membrii Plenului (care se ocupa de coordonarea verificărilor legate de provenienţa şi circumstanţele depunerii sumei de 400.000 USD în contul Danielei Năstase), potrivit procurorilor.

Ca urmare a numirii în această funcţie, abuzând de prerogativele ce-i erau conferite, precum şi de lipsa unor reglementări stricte cu privire la circuitul lucrărilor în cadrul Oficiului, Melinescu a sustras lucrarea nr. S3439/1999 (care o viza pe Daniela Năstase), şi a înmânat-o, în prezenţa denunţătorului, lui Ristea Priboi, consilier al primului ministru, cu scopul de a-i fi remisă acestuia din urmă.

La data de 18 ianuarie 2006, Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor a sesizat organele de urmărire penală cu privire la dispariţia lucrării nr.S3439/1999.

DNA precizează că Melinescu şi Năstase au fost iniţial trimişi în judecată la data de 31 mai 2007, în sarcina acestora reţinându-se aceleaşi infracţiuni. La data de 14 aprilie 2008, prin decizie definitivă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  a dispus restituirea la Direcţia Naţională Anticorupţie a cauzei pentru refacerea urmăririi penale, întrucât s-a apreciat că Năstase beneficiază de imunitatea conferită de calitatea de fost prim ministru. Restituirea s-a făcut în baza unei decizii  a Curţii Constituţionale, ulterioară trimiterii în judecată, care a admis o excepţie de neconstituţionalitate invocată de Năstase într-un dosar separat.

Procedura specială de urmărire penală aplicabilă miniştrilor în funcţie trebuie extinsă

Potrivit interpretării date de Curtea Constituţională unor prevederi din Legea răspunderii ministeriale, procedura specială de urmărire penală aplicabilă miniştrilor în funcţie trebuie extinsă şi la nivelul foştilor miniştri pentru infracţiunile săvârşite în exerciţiul funcţiei lor.

Prin urmare, la data de 31 iulie 2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat Camerei Deputaţilor declanşarea procedurilor pentru formularea cererii de urmărire penală faţă de Năstase Adrian, în dosarul sus menţionat.

La data de 4 martie 2009, Camera Deputaţilor a adoptat Hotărârea nr.8 conform căreia cere urmărirea penală a domnului Adrian Năstase, fost prim-ministru, pentru faptele care fac obiectul dosarului menţionat.

Năstase a fost trimis în judecată prima oară, în acest dosar, de procurorii anticorupţie, în data 31 mai 2007. Anchetatorii arătau atunci că, din probatoriul administrat, a rezultat că verificările cu privire la provenienţa sumei de 400.000 de dolari ajunsă în contul Danei Năstase au stabilit că veniturile nu justificau suma depusă. Circumstanţele depunerii sumei de 400.000 de dolari de către o altă persoană, în contul Danei Năstase şi justificarea provenienţei acestor bani şi a scopului plăţii au ridicat semne de întrebare cu privire la legalitatea tranzacţiei. Conform unui contract de vânzare-cumpărare anexat de către depunător reieşea că suma de 400.000 de dolari, depusă în numerar, provenea din vânzarea unor bijuterii, tablouri, papirusuri şi a altor bunuri de valoare de către mătuşa Danei Năstase, Tamara Cernasov, care avea împuternicire în contul personal al Danielei Năstase deschis la Bank Austria Creditanstalt, a mai arătat acuzarea.

Conform contractului respectiv, 11 tablouri semnate de pictori ca Tonitza, Baba, Rousseau, Iser, Popescu, Băncilă, Baraschi, Vermont, trei manuscrise englezeşti pe pergament din perioada 1784-1827, vase Doum Nancy şi Lalique, obiecte valoroase de mobilier şi 30 piese bijuterii aur totalizând circa 600 grame s-ar fi aflat în apartamentul de bloc al Tamarei Cernasov, în vârstă de 91 de ani, care locuia singură.  Potrivit DNA, dovezi certe că aceste bunuri s-au aflat în posesia şi proprietatea vânzătoarei nu există însă, întrucât aceasta nu a prezentat notarului public niciun document care să ateste dobândirea bunurilor respective, ci numai o declaraţie de bună credinţă. Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor a sesizat, la data de 18 ianuarie 2006, organele de urmărire penală cu privire la dispariţia lucrării nr.S3439/1999.