Din baby-sitter, actriţă de cinema la Roma

Corina Jiga face carieră în Italia, după ce a cunoscut greutăţile vieţii de emigrant Nu a avut norocul să se mărite cu un avocat superbogat, ca Ramona Bădescu, nici să fie soţie de

Corina Jiga face carieră în Italia, după ce a cunoscut greutăţile vieţii de emigrant

Nu a avut norocul să se mărite cu un avocat superbogat, ca Ramona Bădescu, nici să fie soţie de Adrian Mutu, ca Alexandra Dinu. Primele slujbe în Italia au fost de baby-sitter şi de chelneriţă. Şi totuşi a reuşit să intre în lumea bună a spectacolului din Italia. Corina (nume de scenă Corrine) Jiga a jucat alături de un mit al cinematografiei contemporane italiene, Carlo Verdone, în filmul "Cel mai bun duşman al meu". Filmul va fi lansat în curând şi în România.

28 de ani, originară din oraşul Victoria, judeţul Braşov, în urmă cu 10 ani a venit la mama ei, care muncea deja la Roma. "Abia terminasem liceul. La orele de dirigenţie, când eram întrebaţi ce vrem să facem în viaţă, eu spuneam că vreau să fiu fotomodel. Niciodată n-am luat prea în serios acest vis". Şi cum putea să-l ia în serios, când, abia venită la Roma, s-a angajat ca baby-sitter, apoi chelneriţă la barul unui club sportiv.

Între timp, s-a înscris la o şcoală de dublare de filme, la care studia dicţia şi recitarea, pe care se ducea peste jumătate din salariu. "Am început apoi să lucrez la dublare de filme, mai mult de desene animate, pentru că la filmele mari nu aveam acces, din cauza accentului care încă se simţea". În paralel, s-a înscris la o agenţie de fotomodele: "Făceam prezentări la Roma, cea mai importantă a fost o colecţie Fendi, am făcut apoi un catalog de lenjerie intimă". Această activitate i-a întredeschis puţin uşa cinematografiei. "Am început să fac figuraţie în filme şi în producţii de televiziune".

"Îmi spuneau: <> "

Propuneri indecente? "Destule. Mulţi producători îmi spuneau: <> . Credeau că dacă eşti străină, cazi imediat. Părerea mea este că dacă eşti o fată frumoasă, te ajută, dar nu ajunge. Există multe fete frumoase, mult mai frumoase, mii, zeci de mii... Dacă nu studiezi şi nu te perfecţionezi, frumuseţea nu te ajută". Aşadar, nimic special, reuşea să adune 1.000 de euro pe lună şi visa la roluri mai importante. Mai importante decât singura replică pe care a avut-o într-un film de televiziune: "Aveam de spus: <> . Eram oricum foarte fericită că spun acea replică". Mai importante şi decât publicitatea la Trenitalia în care a fost distribuită.

"Îmi transpirau mâinile de emoţie"

Într-o zi, agenţia a trimis-o ca hostess la un magazin de optică, transformat în platou de filmare pentru un film al lui Carlos Verdone, un actor roman considerat urmaşul lui Alberto Sordi. "Eram încă la şcoala de dublare. L-am văzut pe Verdone, m-am dus la el şi l-am întrebat: <> . După două luni m-a sunat şi m-a întrebat dacă nu vreau să fac o dublare pentru un film de-al lui. Nu mi-a venit să cred. Când a început filmul, m-a sunat ajutorul de regizor, şi mi-a spus: <> .

Probele au durat două săptămâni, am dat trei probe, cu Verdone şi Silvio Muccino. Eram foarte emoţionată. Îmi transpirau mâinile. Am obţinut rolul de coprotagonistă." În acelaşi film a jucat o altă româncă, Ana Caterina Morariu. Filmările s-au făcut la sfârşitul anului 2005, începutul lui 2006. "În ultimii 10 ani, a fost filmul italian cu cel mai mare succes de public. A încasat 18 milioane de euro într-un an". Filmul a fost lansat în Statele Unite, la New York şi Los Angeles (unde a câştigat şi un premiu la un festival local), în Franţa a fost primit bine de public şi a câştigat premiul publicului la ultimul festival de film de la Bastia - Corsica. "La Bastia am fost singura reprezentantă a filmului. Am vorbit în franceză şi a trebuit să improvizez, m-au întrebat de ce numele meu - Corinne - e franţuzesc, şi le-am spus că mama iubea cinematografia franceză şi mi-a pus acest nume... Când 500 de persoane s-au ridicat şi m-au aplaudat, la primirea premiului,
m-am emoţionat ca la primele probe pentru film". În curând, spune Corina, filmul va ajunge şi în cinematografele româneşti.

Succesul

Succesul i-a deschis saloanele lumii bune din Roma. "Viaţa mi s-a schimbat destul de mult. Dacă acum doi ani aş fi fost între oamenii pe care i-am cunoscut acum, cred că aş fi fost impresionată. Nobili, industriaşi, politicieni, saloanele romane sunt foarte interesante, dar eu ştiu exact cine sunt şi cât valorez>> . Totuşi, o mică extravaganţă o recunoaşte: "Sunt bolnavă cu încălţămintea, am acum acasă 135 de perechi de pantofi şi nu mă pot abţine să cumpăr alţii". Ar fi foarte încântată să joace într-un film românesc, "dar eu nu cunosc pe nimeni în România. Mi-a plăcut foarte mult filmul lui Porumboiu şi cred că se poate face film de calitate acasă". Acum are de gând să producă un scurtmetraj, pentru care a scris scenariul. "Se numeşte <> . Cred că aş reuşi să-l fac cu 10.000 euro". Din 2005 s-a înscris la Academia de Teatru din Roma, cursuri de 4 ani.

A renunţat la prezentări de modă, pentru că "am 28 de ani şi nu vreau să exagerez". Mulţi regizori o caută, dar mai mult pentru roluri de străină în Italia. "Nu vreau să-mi pun eticheta de străină, pentru că apoi m-ar chema numai la acest tip de roluri. Este o regulă nescrisă, cine joacă într-un anumit tip de filme, cum sunt telenovelele, toată viaţa face numai asta. E greu să treci de etichete". Nu vrea să vorbească de propunerile "interesante şi importante" pe care le are acum, pentru că "poartă ghinion". Succesul de la Roma n-a făcut-o să uite de oraşul natal: "Oraşul meu, Victoria, este un oraş micuţ, liniştit, dar cu persoane cu mari valori morale. Nu l-aş schimba nici cu cea mai mare metropolă din lume, pentru că tot ceea ce sunt, ceea ce fac, totul a plecat de acolo. Nu există viitor fără trecut, iar trecutul meu este oraşul Victoria".

Oraşul meu, Victoria, este un oraş micuţ, liniştit, dar cu persoane cu mari valori morale. Nu l-aş schimba nici cu cea mai mare metropolă din lume, pentru că tot ceea ce sunt, ceea ce fac, totul a plecat de acolo. Nu există viitor fără trecut, iar trecutul meu este oraşul Victoria
Corina Jiga