După 20 de ani: Refolosirea materialelor, sarcină de partid

Comuniştii au transformat principiul lui Heraclit - nimic nu se pierde, totul se transformă - în prioritate economică. Aproape toate numerele din „Scînteia“ anului 1989 conţineau cel puţin un material despre colectarea materialelor refolosibile.

Reciclarea devenise o obsesie a ultimilor ani din comunism. Elevii aveau normă pentru sticle şi hârtie, iar societăţile economice recuperau şi cel mai mic şpan.

În pagina a doua a „Scînteii“ din 22 februarie figura o analiză a operaţiunii argeşene de colectare a materialelor refolosibile. În centrul materialului figurează concluzia „căldicică“: „Rezultate bune şi posibilităţi ce se cer mai bine valorificate“.

Reciclarea era atât de importantă încât „acţiunile şi rezultatele obţinute“ erau urmărite de partid prin întâlniri tematice special organizate, săptămânal, de către consiliul popular judeţean.

Ampla operaţiune a reciclării se desfăşura în Argeş sub sloganul „Fiecare cetăţean - un participant activ la colectarea materialelor refolosibile“.

Erau implicate inclusiv asociaţiile locatarilor din judeţ, 485 la număr. Astfel, asociaţiile din cartierele Găvana şi Nord erau muştruluite în articol fiindcă în loc de plan „au livrat centrelor doar... justificări“.

Autocriticile activiştilor

Tot  în pagina 2 apare şi materialul cu rezultatele muncii de partid. Pornind de la ideea că eficienţa activităţii de partid se reflectă în producţie, autorul colectiv şi anonim al grupajului prezintă, tot după modelul dihotomic obişnuit pentru astfel de produse jurnalistice, mai multe exemple.

Ele au fost culese de la plenarele judeţene de partid organizate „în lumina tezelor şi orientărilor cuprinse în Expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu din noiembrie 1988“.  Printre cei cu „deficienţe“ apărea „tovarăşul Ion Iorga“, secretarul comitetului de partid din cadrul Centrului industrial-agrar Motru, judeţul Gorj. Acesta îşi făcuse autocritica în plenara din noiembrie.

Corespondentul „Scînteia“ spune că Iorga a apelat la o metodă cunoscută: „angajamente pe care participanţii au avut impresia că le-au mai auzit exprimate exact cu aceleaşi cuvinte“.

Ion Iorga, fost secretar de partid la mina Horăşti, apoi la judeţ (timp de opt ani, până în 1989) şi primar postrevoluţionar la Motru (între 1996 şi 2000), nu-şi aminteşte nimic despre acea întâmplare. Nici despre plenară şi nici despre numărul din „Scînteia“.

„Aveam planuri stabilite de la centru, din ministerele de resort, pentru fiecare unitate, iar noi, secretarii de partid, eram obligaţi să supraveghem îndeplinirea lor. Răspundeam de tot. Dar nu am avut niciun fel de probleme“, susţine Ion Iorga, secretar de partid la mina Horăşti, în timpul revoltelor minereşti din octombrie 1981.

Depăşiri de plan

Argeşul depăşise, în 1988, cu cinci la sută planul pentru recuperarea şi valorificarea materialelor refolosibile. Au fost prelucrate 15.000 tone fier vechi,  5.00 tone de şpan şi 1.000 de tone de mase plastice. Pionierii din judeţ au predat şapte tone de cioburi de sticlă şi două tone de polietilenă. 

Din „Scînteia” 22 februarie 1989

Ali Khamenei în România

Pe prima pagină a „Scînteii” din 22 februarie i se ura „Bun venit pe pământul României” preşedintelui Republicii Islamice Iran, Seyyed Ali Khamenei. Deasupra urării din titlu apărea subliniată precizarea „La invitaţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu”, fiindcă articolul era chiar lângă frontispiciu, poziţie în care se publica obligatoriu numele comandantului suprem.  Cu puţine zile înaintea vizitei, Iranul sărbătorise 10 ani de la revoluţia islamică.

Finalul materialului ce anunţa începerea vizitei conţinea formula diplomatică obişnuită pentru asemenea evenimente: „Cu convingerea că vizita în ţara noastră a preşedintelui Republicii Islamice Iran va deschide noi orizonturi colaborării bilaterale , în interesul celor două ţări şi popoare”.

Corespondent voluntar

Rubrica „Opinii-Propuneri-Sesizări” se ocupă de scrisori primite de la aşa-numiţii „corespondenţi voluntari”, adică cititorii
fideli ai ziarului. Un domn Crinu Apostol, aflat în delegaţie la Vişeu, „semnala” câteva observaţii făcute în timpul pierdut prin gara oraşului.  Nemulţumirea sa se referea la biletele de clasa I, care se vindeau numai  două pe zi, la Vişeu. Ambele observaţii păreau de bun simţ, aşa încât cei de la „Scînteia” au promis trimiterea spre „soluţionare în conformitatea cu interesele societăţii, ale oamenilor”.

Cîntarea României

Din Suceava provenea „colajul” despre „Scena actului cultural”, nimic altceva decât pregătirile pentru festivalul naţional „Cîntarea României”. Toate genurile culturale ale epocii se înscriseseră în „întrecerea artistică”: de la cenaclul literar Mihail Sadoveanu, teatrul de păpuşi, formaţia de fluieraşi (de la centrul de legume – fructe), brigada artistică de la unitatea de mecanizare, transport şi construcţii forestiere, până la grupul de muzică folk din spital.

Rescriere a istoriei

Reportajul ediţiei este din Bumbeşti – Livezeni, „o comună ce-şi rescrie istoria” şi se află în plină „ascensiune economico – socială”. Autoarea aminteşte în trecere de „celebrul şantier naţional al tineretului” şi de „temerarii brigadieri care au sfredelit munţii de la Bumbeşti la Livezeni”.  Era vorba de cei care au terminat linia de cale ferată Bumbeşti – Livezeni, începută înainte de 1944, dar finalizată după 1948.