Robert Turcescu, Emil Hurezeanu şi Mihai Tatulici, în excursie de 10.000 de euro pe banii Roşia Montană Gold Corporation

20 de formatori de opinie şi oameni influenţi din mass-media românească au plecat în Noua Zeelandă la invitaţia companiei Roşia Montană Gold Corporation. Jurnaliştii Robert Turcescu, Emil Hurezeanu şi Mihai Tatulici au acceptat de la controversata companie o excursie ce costă aproximativ 10.000 de euro de persoană.

La sfârşitul săptămânii trecute, 20 de formatori de opinie şi şefi din presa românească au luat drumul ­Noii Zeelande la invitaţia Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), companie care încearcă de ani buni să înceapă săpăturile în mina de aur de la Roşia Montană, anunţă paginademedia.ro.

Citiţi şi:

S-au pus în lanţuri pentru salvarea Roşia Montană

Printre cei care au acceptat invitaţia se află Ioan T. Morar (scriitor şi membru fondator al revistei „Academia Caţavencu"), Vlad Macovei (redactor-şef „Evenimentul zilei"), Emil Hurezeanu (preşedintele trustului Realitatea-Caţavencu), Floriana Jucan (directorul revistei „Q Magazine"), jurnalistul Robert Turcescu şi Dragoş ­Nedelcu (membru în Consiliul de Administraţie în trustul Realitatea-Caţavencu).

La aceştia se mai adaugă Mihai Tatulici (realizator Realitatea TV) şi Dan Apostol (director executiv The Money Channel). Motivul pentru această dovadă de „mărinimie" este simpla informare a jurnaliştilor printr-o vizită la o mină de aur din această ţară.

„Este de datoria companiei să creeze cadrul necesar de consultare şi de informare a tuturor celor interesaţi în vederea atingerii unui obiectiv comun: reflectarea obiectivă şi documentată a impactului economic, social, de mediu şi de patrimoniu al minei de la Roşia Montană", se arată în invitaţia postată de Floriana Jucan pe blogul ei.

Este sau NU deontologic?

De la stânga la dreapta:Daniel Apostol director The Money Channel, Dragoş Nedelcu Consiliul  de Administraţie Realitatea, Emil Hurezeanu preşedinte Realitatea-Caţavencu şi Ioan T. Morar  jurnalist „Academia Caţavencu”

Unii dintre cei care au acceptat invitaţia au anunţat trunchiat pe blogurile personale. Ioan T. Morar a scris că pleacă într-o vacanţă „în principiu", fără să menţioneze destinaţia. Mai „curajoasă", Floriana Jucan a postat deja pe internet detalii legate de vizita la Singapore, locul unde a făcut escală în drumul către Noua Zeelandă.

Deşi reprezentanţii RMGC au menţionat în invitaţia trimisă jurnaliştilor că nu impun condiţii din punct de vedere editorial, rămâne întrebarea dacă este sau nu deontologic şi moral ca şefii şi formatorii de opinie din mass-media să accepte ca „dar" o călătorie în Noua Zeelandă, estimată de cotidianul.ro la peste 10.000 de euro de persoană.

Contactat de „Adevărul", jurnalistul Cristian Tudor Popescu a comentat sub rezerva unor consideraţii pur teoretice, neştiind, la momentul respectiv, cine sunt jurnaliştii implicaţi.

„Orice jurnalist care este luat de o firmă care are un interes declarat şi controversat de ani de zile nu are ce căuta într-o astfel de excursie. Este ­nonetică plecarea lor în excursie pentru că ea este plătită şi nu poate să asigure obiectivitatea jurnalistului. Un bilet de avion până în Noua Zeelandă costă o avere", a declarat Cristian Tudor Popescu.

El a ţinut să menţioneze că situaţia este cu atât mai gravă cu cât RMGC a invitat şefi din presă. „Din moment ce cheamă un şef, reprezentanţii firmei vor să creeze un curent de opinie în interiorul mediului respectiv - televiziune sau ziar. Este mai grav decât (să cheme, n.r.) un simplu jurnalist care poate să facă un reportaj şi atât", a mai spus jurnalistul.

La rândul său, Ioana Avădani, director executiv al Centrului pentru Jurnalism Independent, a spus că la marile ziare din străinătate deplasările se fac numai pe banii redacţiei. „Dacă ne uităm în codurile de conduită ale unor ziare serioase ca «NY Times» sau «The Guardian», răspunsul este evident: niciun responsabil editorial nu pleacă în deplasare decât pe banii redacţiei. Şi nu numai în Noua Zeelandă, ci şi la Făurei. Chiar dacă nu este o condiţionare directă, suspiciunea există", a explicat Avădani.

„Adevărul", fără reclame de la Roşia Montană

De la stânga la dreapta:Vlad Macovei redactor-şef „Evenimentul zilei“, Mihai Tatulici realizator Realitatea TV, Robert Turcescu jurnalist şi Floriana Jucan,  director „Q Magazine“

În ultimii ani, RMGC a investit bugete serioase pentru campanii publicitare cu scopul de a schimba percepţia pe care o au românii asupra prezenţei canadienilor la Roşia Montană. Anul acesta, compania a avut, pe lângă publicitatea TV, peste 20 de machete în principalele publicaţii din România, potrivit datelor AlfaCont.

„România liberă" a avut cele mai multe pagini: trei machete de jumătate de pagină şi un insert de opt pagini. Ziarul este urmat de „Jurnalul Naţional", cu cinci machete, şi de „Evenimentul zilei" şi „Ziarul Financiar", cu câte trei. Şi ziarul „Adevărul" a publicat două machete în luna iulie. Cu toate acestea, la sfârşitul lunii trecute, Adevărul Holding a anunţat că nu va mai accepta reclame de la RMGC pentru că este un proiect controversat, cu care grupul nu vrea să-şi asocieze imaginea. ; A contribuit Florina Tecuceanu

"Este nonetică plecarea lor în excursie pentru că ea este plătită şi nu poate să asigure obiectivitatea jurnalistului."
Cristian Tudor Popescu
jurnalist

Roşia Montană, o afacere cu scandal

Frank Timiş, „părintele“  afacerii Roşia Montană

Proiectul Roşia Montană a început acum mai bine de 13 ani, „părintele" afacerii fiind considerat româno-australianul Frank Timiş. În 1997, Regia Autonomă a Cuprului Deva s-a asociat cu firma canadiană Gabriel Resources fiind înfiinţată compania Eurogold Resources (transformată între timp în Roşia Montană Gold Corporation - RMGC). 

Demersurile pentru această asociere au fost intermediate de omul de afaceri Frank Timiş, în calitate de reprezentant al Gabriel Resources.
Tot în 1997, statul român a concesionat terenul pe care ar urma să funcţioneze exploatarea de aur şi argint, contra sumei de trei milioane de dolari. La acea dată, contractul a fost semnat de Radu Berceanu, ministrul Economiei.

Conform clauzelor, statul român are aproape 20 la sută din acţiuni, iar restul, de 80 la sută, aparţine  firmei Gabriel Resources. Potrivit evaluărilor făcute de RMGC, la Roşia Montană ar exista   aur şi argint care ar valora peste 7 miliarde de dolari. Mai multe organizaţii ecologiste au protestat vehement de-a lungul timpului împotriva acestei exploatări, întrucât metoda folosită de canadieni impune utilizarea cianurilor care ar avea efecte devastatoare asupra mediului.

În 2006, RMGC a depus la Ministerul Mediului un raport privind impactul exploatării. Documentul a fost revizuit în 2007 şi a fost retrimis ministerului. Câteva luni mai târziu, ministrul Mediului de atunci, Atilla Korodi, a suspendat pe termen nelimitat procedurile de avizare. Tot în 2007, certificatul de urbanism al RMGC a fost anulat în instanţă.

Anul trecut, proiectul Roşia Montană a fost inclus în programul de guvernare al PDL, iar în iunie 2010 ministrul Pădurilor şi Mediului, Laszlo Borbely, a anunţat că va fi reluată procedura de autorizare pentru investiţia RMGC. Motivaţia: reprezentanţii Roşia Montană Gold Corporation au obţinut un nou certificat de urbanism.

Divergenţe în UE pe tema cianurilor

La începutul lunii mai a acestui an, Parlamentul European a votat o rezoluţie prin care a cerut Comisiei Europene (CE) să interzică tehnologiile de minerit pe bază de cianuri până cel mai târziu la sfârşitul lui 2011.  CE nu a dat însă curs solicitării Legislativului european. La începutul lui iulie, comisarul european pentru Mediu, Janez Potoşnik, a declarat că Executivul european a făcut o analiză aprofundată a recomandării PE şi a ajuns la concluzia că măsura nu este justificată.

Nume grele fac imaginea proiectului

Promotorii proiectului Roşia Montană se folosesc, în mesajele lor, şi de notorietatea unor personalităţi din lumea ştiinţifică sau din zona financiară. Iar dacă aceste „vedete" vorbesc, în reclame, despre un impact potenţial de 19 miliarde de euro, succesul mediatic al proiectului ar trebui să fie garantat, cam ca în cazul - păstrând proporţiile - asocierii dintre FNI, CEC şi CENTROCOOP („... lucrează pentru tine"). Dar să vedem cine sunt experţii invocaţi de promotorii de la Roşia Montană.

Bogdan Baltazar, fost preşedinte al Băncii Române de Dezvoltare (BRD), acum consultant de investiţii, este un nume deosebit de apreciat în rândurile economiştilor şi oamenilor de afaceri. Iar pentru că e mai „slobod la gură", cum se spune, e apreciat şi ca orator, astfel că vorbele sale dobândesc mai repede aura certitudinii.

Ovidiu Nicolescu este şi profesor la Academia de Ştiinţe Economice (catedra de Management), dar în reclamele „Roşia Montană" apare în cea de-a doua calitate a sa, aceea de preşedinte al Consiliului Naţional al Întreprinderilor Mici şi Mijlocii. Consiliul este principala confederaţie patronală reprezentativă pentru firmele mici şi una dintre „vocile sonore" care, din când în când, critică politicile economice ale Guvernului. Prezenţa lui Ovidiu Nicolescu în panoplia „vedetelor" susţinătoare ale proiectului în cauză i-a surprins chiar şi pe unii membri ai Consiliului.

Moise Achim, rectorul Universităţii „1 Decembrie 1918" din Alba Iulia, apare chiar în calitate de cadru universitar, spre deosebire de Ovidiu Nicolescu. Iar apariţia lui printre giranţii proiectului dă bine, nu-i aşa?

Sorin Berchimiş, preşedintele Institutului de Proiectări Miniere, vine să completeze „baza ştiinţifică" pe care se clădeşte imaginea proiectului de la Roşia Montană.

Pe lângă cei patru români, mai sunt invocaţi patru străini care - mai mult prin „greutatea" funcţiilor lor decât prin notorietate - girează tezele triumfaliste ale promotorilor proiectului.

În reclamele din presa scrisă, promotorii mizează pe nume grele şi pe o cifră fabuloasă