A cincea zi de iad în subteranul minei de la Zegujani

A cincea zi de iad în subteranul minei de la Zegujani

Conducerea spune că sunt slabe şanse ca incendiul să fie stins curând

Incendiul izbucnit în subteranul Minei Zegujani, în dimineaţa zilei de joi, 23 iulie, din cauze ce până acum au rămas necunoscute, continuă să dea mari bătăi de cap atât ortacilor, cât şi conducerii minei. În timp ce conducerea, împreună cu liderii de sindicat, încearcă să găsească soluţii pentru limitarea şi stingerea incendiului, ortacii, împărţiţi în trei schimburi de câte opt oameni, încearcă şi ei să pună capăt iadului din adânc. În tot acest timp, o ambulanţă aşteaptă la gura minei, pregătită să intervină în orice moment.

„Intervenţia este foarte grea“

Şeful protecţiei muncii din cadrul Minei Zegujani, Adrian Giurcău, susţine că sunt slabe speranţe ca incendiul să fie lichidat în mai puţin de o lună.
„Nu se poate interveni în zona incendiului din cauza temperaturii destul de mare, dar şi a fumului şi gazelor existente. Acum se lucrează la ridicarea altor două diguri pentru securizarea zonei incendiului. Acestea sunt ridicate la câte 10 metri distanţă de zona incendiului, spre ieşire. Primele diguri nu au reuşit să oprească focul, care acum s-a extins pe o porţiune de peste 450 de metri în galerie. Am oprit şi aerajul pentru ca focul să nu mai fie întreţinut de oxigen. Intervenţia este foarte grea. Fumul este foarte dens, iar gazele sunt şi ele un motiv de încetinire a intervenţiei pentru stingerea incendiului“, susţine Adrian Giurcău. La ridicarea celor două diguri lucrează în jur de 24 de mineri, împărţiţi în trei schimburi. Din fiecare grupă fac parte şi câte trei salvatori veniţi de la Exploatarea Minieră de subteran Motru. Şeful Protecţiei Muncii nu poate da un verdict în ceea ce priveşte cauza incendiului. „Cauza rămâne şi acum necunoscută. Vom încerca să o descoperim atunci când incendiul va fi stins, însă mai mult ca sigur că probele vor fi greu de găsit. Totul va fi făcut scrum“, a spus Giurcău.

Mineri pentru paza minei

Atât ziua, cât şi noaptea, la gura minei se află o altă echipă formată din 5 mineri, gata să intervină în orice moment dacă se solicită din interior. Ortacii sunt reticenţi şi nu doresc să vorbească cu absolut nimeni. Toate informaţiile se dau doar de către conducere.
„Noi nu avem ce să spunem. Suntem la muncă. Ori în interior, ori aici afară, noi venim la program. Dacă doriţi mai multe informaţii discutaţi cu şefii“, ne spune un ortac din grupul celor cinci aflaţi la gura minei. Tăcerea lor se poate uşor justifica ţinând cont de faptul că tot mai mulţi vorbesc despre închiderea totală a minei încă de pe acum, fără a se mai aştepta anul 2010, când este programată închiderea minei.