„Vreau o viaţă fără canotaj”

Canotoarea Doina Ignat a participat la cinci ediţii ale Jocurilor Olimpice, având în palmares patru medalii de aur, una de argint şi una de bronz

Retrasă recent din activitatea sportivă, cvadrupla campioană olimpică încearcă să recupereze treptat timpul în care a fost departe de familie.

Pentru Doina Ignat, canotajul a fost vreme de două decenii un mod de viaţă. În urmă cu două săptămâni, veterana echipajului de 8+1 rame a pus însă vâsla în cui la 40 de ani. Acum, cvadrupla campioană olimpică începe o nouă viaţă, în care pe primul plan au trecut familia şi fiica ei Andreea, în vârstă de 6 ani. 

Născută la Miorcani (judeţul Botoşani), Doina Ignat şi-a început ascensiunea către marea performanţă printr-o pură întâmplare.

Într-o zi de iarnă geroasă a anului 1984, la uşa părinţilor săi bătea un străin. Era Nicolae Gioga, antrenorul clubului Steaua, aflat în căutare de tinere talente prin Moldova.

“Mi-a zis că are nevoie de campioni, de oameni care nu ştiu să dea înapoi şi care doresc să meargă până la capăt. Mi s-a făcut frică atunci şi am început să plâng că nu vreau să plec la Bucureşti”, rememorează Doina Ignat.

Nu ştia să înoate în copilărie

Pentru adolescenta de 16 ani, canotajul era la acea vreme o chestiune bizară. Deoarece în satul natal nu exista niciun lac, viitoarea campioană nu ştia nici măcar să înoate. Îşi aminteşte însă vag de imaginea Sandei Toma, campioană olimpică în 1980.

“Habar nu aveam ce este canotajul. Îmi aduceam aminte doar de o tipă cu o pălăriuţă albă pe cap care se plimba cu o barcă pe un lac. Ulterior am aflat că era Sanda Toma, la Moscova”. Cu promisiunea fermă a tatălui ei că îl “mănâncă” pe antrenorul Nicolae Gioga dacă păţeşte ceva, Doina Ignat a părăsit căminul părintesc şi s-a dus să înceapă o nouă viaţă în capitala României.

“Am ajuns la Bucureşti vreo treizeci de fete selecţionate din toată Moldova. În doi-trei ani, am rămas singura din acea generaţie care a continuat cu sportul de performanţă”. Prima participare internaţională a tinerei Doina Ignat a avut loc la regata de la Rudnice din Cehia în 1986.

Ascensiune treptată

Canotoarea româncă a câştigat atunci la simplu chiar la primul ei concurs. A urmat apoi la scurt timp o victorie la Jocurile Prieteniei din acelaşi an şi aceste rezultate au propulsat-o în lotul pentru Campionatul Mondial. „La 1.500 metri eram prima, dar din urmă a venit tare şi m-a întrecut o nemţoaică. Când am văzut că nu pot ţine ritmul şi că mă întrece nemţoaica, de oftică am vrut să termin ultima.

Întotdeauna mi-am propus doar locul întâi”, povesteşte cu nostalgie cvadrupla campioană olimpică. Primul rezultat notabil la seniori a apărut abia în 1991, Doina Ignat reuşind atunci un bronz în proba de 4 vâsle la Campionatul Mondial.

Un an mai târziu, la Barcelona, Doina Ignat reuşea în aceeaşi probă să cucerească argintul, prima sa medalie olimpică dintr-un şir de şase astfel de distincţii. “Norocul meu a fost că antrenorul Nicolae Gioga, cel care m-a descoperit şi mi-a fost apoi alături în majoritatea carierei mele, nu a pus presiune pe mine încă de la juniorat. Astăzi, marea greşeală este că există o goană după medalii şi multe fete se satură de canotaj când ajung la seniorat”, afirmă sportiva în vârstă de 39 de ani.

Explicaţia ratării aurului la Beijing

Deşi Olimpiada s-a încheiat de ceva vreme, în mintea Doinei Ignat încă se derulează momente şi imagini din acea cursă. Medalia de bronz a fost atunci cântecul de lebădă al unei generaţii care a adus trei titluri olimpice consecutive în proba de 8+1 rame.

“Voiam să luăm aurul şi eram convinsă că reuşim. Din păcate, tocmai dorinţa prea mare de victorie ne-a fost fatală. După primii 300 metri eu am strigat calm, am strigat ritm, lovituri largi, dar nici măcar cârmăciţa nu a reuşit să le liniştească pe fetele mai tinere”, oftează Doina Ignat.

După Olimpiadă, pentru Doina Ignat&Co a urmat Campionatul European de la Atena, unde echipajul de 8+1 rame a cucerit cu lejeritate titlul continental. “Voiam să mă retrag cu aur. A fost ultima mea cursă. M-am mai râzgândit de două ori în trecut, dar acum este o decizie definitivă. Vreau să mă ocup mai mult de familia mea”, spune cu emoţie în glas Doina Ignat. În cariera sa care s-a întins pe durata a două decenii, Doina Ignat a cucerit 25 de medalii la campionate mondiale, olimpiade şi cupe mondiale.

Locul 3 în istorie, conform federaţiei

Ea a fost clasată de Federaţia internaţională de specialitate pe locul III în topul celor mai bune canotoare din toate timpurile. Distinsă cu Ordinul “Meritul Sportiv” clasa a III-a cu 2 barete în 2008, Doina Ignat  a participat la cinci Olimpiade, fiind întrecută în acest clasament doar de Elisabeta Lipă.

Sportiva originară din judeţul Botoşani este cvadruplă campioană olimpică, de trei ori cu echipajul de 8+1 rame (1996, 2000 şi 2004) şi o dată în proba de 2 rame fără cârmaci, alături de Georgeta Andrunache, la JO de la Sydney 2000. În palmaresul ei mai figurează şi alte două medalii olimpice, argintul în proba de 4 vâsle (JO Barcelona 1992) şi bronzul la
8+1 rame (JO Beijing 2008).

Retrasă definitiv din activitatea sportivă după JO de la Beijing, Doina Ignat afirmă cu tărie că nu va îmbrăţişa în viitor o carieră de antrenor.

Nu vrea să fie antrenoare!

“Nu vreau să fiu antrenoare, Doamne fereşte! Mi-a ajuns cât canotaj am făcut. Nu aş suporta să stau pe margine din cauza emoţiilor.  Din dorinţa de a câştiga cred că aş sări în apă să împing şi eu barca”, glumeşte veterana echipajului de 8+1, proaspătă medaliată cu aur la CE.

Pentru Doina Ignat, cuvântul “acasă” nu va mai însemna de acum încolo camera de cantonament din Snagov. “Nu am suportat niciodată să stau acolo. Îmi aduc aminte că până în ‘96 aveam un singur televizor la recepţie, unde ne înghesuiam toate fetele. Snagovul mă deprimă primăvara şi toamna. O să mai trec pe acolo doar să le mai vizitez pe fete, în rest vreau să îmi văd de viaţa mea”, spune Doina Ignat.

Face instrucţie cu poliţiştii

Momentan, multipla campioană olimpică şi-a luat un concediu prelungit pentru a-şi rezolva mai multe chestiuni personale. Weekendul acesta, Doina Ignat şi-a susţinut la Piteşti cu succes masteratul în Educaţie Fizică şi Sport, fiind acompaniată în sala de examen de colegele ei de la lotul olimpic, Georgeta Andrunache şi Viorica Susanu.

Anul viitor, în ianuarie, Doina Ignat se va întoarce la locul de muncă de la Inspectoratul de Poliţie Ilfov, unde se ocupă de pregătirea fizică a poliţiştilor.

“Au trei verificări anuale destul de dificile, dar nu am probleme cu ei. Deşi sunt femeie, nu s-a pus problema niciodată să comenteze la indicaţiile mele. Am o relaţie de respect reciproc şi totul decurge foarte bine la ore”, ne-a povestit Doina Ignat, care a mai adăugat în glumă că foloseşte rar uniforma de poliţist din dotare şi doar cu ocazia unor evenimente festive.

Îşi face grădiniţă

Cu banii câştigaţi din sport, Doina Ignat intenţionează să îşi deschidă o grădiniţă alături  de Georgeta Andrunache şi Viorica Susanu, cele două campioane olimpice la Beijing în proba de 2 rame fără cârmaci. “Am vorbit deja cu Geta şi Suzi şi îmi transform apartamentul meu din Sălăjean într-o grădiniţă”, ne-a dezvăluit Doina Ignat.

„Vom lua medalie şi la Londra”

Deşi cele mai titrate canotoare din România şi-au anunţat retragerea din activitate după Olimpiada de la Beijing, Doina Ignat are încredere că fetele tinere rămase în barca de 8+1 vor reuşi să cucerească o medalie olimpică peste patru ani. “Vom lua medalie şi la Londra“, a spus Doina.

Andreea, ultima ei medalie!

Deşi canotajul i-a adus o mulţime de bucurii, cvadrupla campioană olimpică nu vrea ca fiica ei să îi calce pe urme. “Canotajul e un sport greu, ai liber o singură lună pe an, în rest stai numai în cantonament. Andreea va face canotaj doar dacă nu e cuminte“! a  afirmat Igant.

Doina Ignat

Data naşterii: 1968
Locul naşterii: Miorcani, jud. Botoşani
Palmares: 25 de medalii la campionate mondiale, olimpiade şi cupe mondiale

locul trei în topul celor mai bune canotoare din toate timpurile;
cvadruplă campioană olimpică, de trei ori cu echipajul de 8+1 rame (1996, 2000 şi 2004) şi o dată în proba de 2 rame fără cârmaci alături de Georgeta Andrunache;
argintul în proba de 4 vâsle (JO Barcelona 1992); bronzul la 8+1 rame (JO Beijing 2008).