AUDIO Victor Ponta: „Sunt tânăr, nu mă obsedează Băsescu“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Victor Ponta la „Interviurile 2+1“: „Sunt bani negri în politică, de aceea am cerut un audit în PSD.“
Victor Ponta la „Interviurile 2+1“: „Sunt bani negri în politică, de aceea am cerut un audit în PSD.“

Victor Ponta este convins că timpul lucrează în favoarea lui. Preşedintele PSD spune că principala sa preocupare nu este ce face şeful statului, ci felul în care va fi construită societatea în epoca post-Băsescu.

A ajuns la 37 de ani preşedinte al PSD cu sprijinul lui Ion Iliescu, Adrian Năstase, Miron Mitrea, greii din anii de glorie ai partidului. Spune că nu are datorii faţă de nimeni, iar principalul său avantaj este tocmai tinereţea. „Peste patru ani, Traian Băsescu va ieşi de pe scenă, eu de-abia am intrat", afirmă relaxat Victor Ponta.

Citiţi şi:

AUDIO Victor Ponta, la „Interviurile 2+1": „Nu vreau să mai fie bani negri în PSD. Nu mă obsedează Băsescu"

După perioada agitată a alegerilor şi a Congresului, sediul din Kiseleff al partidului pare mult mai liniştit, dar este doar o linişte de suprafaţă. Zilele grele au început odată cu inaugurarea mandatului lui Victor Ponta prin plecarea unui număr important de parlamentari. Şi nu este asta cea mai grea problemă a unui partid mare care nu mai reuşeşte de ani buni să câştige nicio rundă de alegeri.

Ion M.Ioniţă: Cum de aţi putut pierde prezidenţialele?

Să nu mai dezgropăm morţii... Analizele le-a făcut fiecare. În urma lor, a fost rezultatul de la Congres. Pentru că, totuşi, PSD-ul şi-a făcut treaba.

Ovidiu Nahoi: Asta înseamnă că nu a fost bun candidatul?

Asta înseamnă că, între cele două tururi, candidatul a făcut nişte greşeli care nu pot fi imputate partidului şi nici staff-ului. Eu am fost purtător de cuvânt şi am spus că îmi asum tot, inclusiv episodul de la Timişoara. De acord, a ieşit prost... Dar vizita la Sorin Ovidiu Vântu nu mi-o asum. N-am ştiut-o! Acela a şi fost momentul de ruptură între mine şi Mircea Geoană. Şi dacă ar fi câştigat alegerile, tot ruptură rămânea.

O.N.: Dar nu aţi avut atunci o explicaţie cu Mircea Geoană, ca să vedeţi cum o dregeţi la confruntarea tv cu Traian Băsescu?

Am avut. Discuţiile s-au purtat în patru: Mircea Geoană, Viorel Hrebenciuc, Cozmin Guşă şi eu. Nu ne-am înţeles asupra soluţiei. Mă, rog, era prea târziu ca să mai conteze.

O.N.: Şi aţi venit seara la dezbatere fără o strategie clară?

Am avut noi o strategie de ultim moment, dar nu s-a mai aplicat. Când o să-mi scriu memoriile o să vă dau detalii. Dacă am văzut că nu se aplică, pentru că nu reuşeam să-mi ascund sentimentele, m-am ridicat din spatele lui Mircea Geoană şi m-am dus în spatele camerelor tv. Acolo unde se presupune că era şi Aliodor Manolea. Eu nu l-am văzut acolo, l-am zărit doar pe Valeriu Turcan.

I.M.I.: Să nu spuneţi că aţi simţit vreun atac energetic!

Am simţit doar o enervare...L-am văzut pe Valeriu Turcan foarte fericit şi mi-am dat seama că s-au marcat puncte importante. Dar partidul a fost extraordinar de eficient, ţinând cont de numeroasele probleme.

O.N.: Cum vedeţi acum povestea cu fraudarea alegerilor? PSD a fost foarte vocal imediat după alegeri, apoi a lăsat-o moale.

E ca la sport, te-a furat arbitrul, dar asta e, te pregăteşti pentru meciul următor. Eu cred că nu a fost vorba de fraudare în sens tehnic. Nu a pus cineva voturi în urne. Problema mare este cumpărarea şi manipularea voturilor. Asta s-a întâmplat. Cred că toată China a lucrat două luni pentru România: tricouri, jachete...

O.N.: Toate partidele au făcut la fel.

E ca în cursa înarmărilor: se merge până când unul cedează din punct de vedere financiar. Iar PDL nu cedează din punct de vedere financiar.

I.M.I.: Cum funcţionează acest mecanism?

Catering electoral. Dar nu cred că Traian Băsescu sau Mircea Geoană ştiau exact tot ce se întâmplă. A fost un sistem foarte bine organizat. Cu cât o zonă e mai săracă sau mai rurală, cu atât este mai permeabilă la acest gen de lucruri. Eu am umblat prin ţară şi prima întrebare era: „Voi ce ne daţi?"

I.M.I.: Cum s-ar putea opri?

Nu e o idee a mea, dar votul obligatoriu poate fi o soluţie. Poţi să manipulezi să zicem, 10% din votanţi. Ei sunt importanţi, în condiţiile în care vin la vot 30%. Dar, dacă vin la vot 90%, nu mai contează atât de mult.

I.M.I.: De unde vin banii?

Sunt bani negri. De aceea am cerut un audit în PSD. Am spus că în PSD vreau să fie numai bani albi. Sunt puţini bani, nu-i nimic, atâta cheltuim. Este şi un şah pe care îl dăm celorlalte partide. Dacă PSD va avea o finanţare mult mai transparentă, nu se poate ca ceilalţi să rămână neafectaţi de asta.

O.N.: Adică PSD nu va mai da pomeni la alegerile viitoare?

Eu nu vreau să mai dea. Dar să nu uităm că s-au dat şi bani în mână.

I.M.I.: Teoretic, sună frumos. Dar vine liderul zonal şi spune: trebuie să dăm pentru că şi ceilalţi dau şi pierdem alegerile.

Trebuie făcut un sistem prin care să nu se mai poată da. Şi atunci, liderului zonal îi va conveni să nu mai umble disperat după bani.

O.N.: Dar marile partide vor fi de acord?

Eu cred că PNL va fi, fiind şi el decuplat de la resursele statului. Atunci vom arăta că PDL nu doreşte acest lucru.

„N-am făcut înţelegeri înainte de Congres. Dacă fac un pas înainte cu cei din generaţia mea am şanse“

„N-am făcut înţelegeri înainte de Congres. Dacă fac un pas înainte cu cei din generaţia mea am şanse“

„Nu suntem nişte sfinţi"

Nu promit lucruri mari - din marile promisiuni ies marile dezamăgiri. Nu spun că dintr-odată PSD se va transforma în partidul intelectualilor cu ochelari şi cu şcoli în străinătate. Nici nu vreau să fac aşa ceva din PSD. Nu e un partid de sfinţi. Este un partid foarte pragmatic.

Un primar de-al nostru ne-a zis odată: în Ţara Românească, atunci când domnitorul era tare, boierii erau slabi şi invers. Eu o să încerc să ies din această paradigmă. Nu cred în ideea că totul se decide în teritoriu. Dar nici că PSD se va întoarce la vremurile când liderul decidea totul. Ambele idei s-au dovedit ineficiente Calea este să dai o direcţie şi lumea te va urma, crezând în rezultat.

„N-am datorii în PSD, mă bazez pe generaţia mea"

I.M.I: Cum este pe scaunul de preşedinte al PSD, pentru un tânăr de 37 de ani?

E scaunul cu arc. Când nu te aştepţi, te aruncă. Dacă veneam din altă lume, era mai greu. Dar sunt de 10 ani aici, zi de zi. Sunt cel mai bătrân în funcţie de conducere, din 2002 încoace, alături de Mircea Geoană.

O.N.: Cum poate un tânăr să reziste în PSD?

N-am iluzia că în alte partide e mai bine. Îi cunosc bine şi pe liberali, şi pe pedelişti. Mă uit la PDL şi cred că evoluează spre ceea ce era PSD în 2002-2003. Un partid puternic, arogant, care poate să ajungă unde am ajuns şi noi.

O.N.: Dar nu vă plăcea atunci PSD-ul, arogant şi puternic?

Nu... Îmi plăcea că era puternic. Dar au fost destule lucruri care nu mi-au plăcut. În 2004, când am început să spun ce nu-mi place, Adrian Năstase era totuşi liderul incontestabil. Începusem să văd lucrurile altfel, umblând pe afară.

I.M.I.: Eraţi un protejat al lui Adrian Năstase, de aceea vă permiteaţi să fiţi eretic.

Categoric, da. Eram, aşa, „ereticul" papei. Şi toţi cardinalii din jur încercau să mă ardă pe rug. Iar papa era îngăduitor: „E tânăr, lăsaţi-l în pace!"

I.M.I.: Cu cine veţi reforma partidul, cu Vanghelie, cu Hrebenciuc?

Am un grup serios de oameni, unii dintre ei nu sunt în partid, alţii sunt. Dacă fac un pas înainte cu cei din generaţia mea, atunci am şanse. Dacă rămân izolat, probabil că mai devreme sau mai târziu o să pierd.

O.N.: Ce datorii aveţi în partid?

N-am făcut înţelegeri înainte de congres. Cu Mitrea nici nu am vorbit înainte. Cu Radu Mazăre am vorbit cu o zi înainte şi mi-a zis că, dacă voi candida eu, el se retrage. N-am datorii în PSD.

I.M.I.: Să credem asta?

Credeţi-mă că, dacă nu vreau să vă spun, nu vă spun. Dar de minţit, nu mint, pentru că la un moment dat mă puteţi prinde.

I.M.I.: Mai poate folosi Adrian Năstase partidului?

N-am pe altcineva la fel de pregătit profesional care să critice Guvernul.

„Mă preocupă ce vom face peste patru ani"

Obsesia mea nu e Traian Băsescu. Sigur, e adversarul nostru numărul 1 şi o să ne batem cu el. Dar obsesia mea este ce facem după Traian Băsescu, care peste maximum patru ani nu va mai fi preşedintele României. Eu vreau să construiesc societatea post-Băsescu. Dacă o vom face alături de liberali, de cei mai tineri din PDL, nu ştiu în momentul ăsta. Nu ştiu dacă, după terminarea mandatului, Traian Băsescu va mai avea energia şi dorinţa de a rămâne în politică. Problema mea este că nu-mi place cum arată societatea românească mai ales din ultimii cinci ani şi cred că nu se va schimba în următorii patru.

Peste patru ani, când Traian Băsescu nu o să mai fie preşedinte, o să am 42 de ani. De Traian Băsescu mă despart modul de a gândi şi perspectiva politică. El va ieşi de pe marea scenă, eu de abia am intrat. Patru ani trec foarte repede în politică. Datorită vârstei mele, e foarte greu să fiu asociat cu comunismul de dinainte de 1989. În schimb, îi sunt recunoscător comunismului că am putut să citesc şi să învăţ la şcoală.

Chiar crede cineva că dacă Traian Băsescu a condamnat comunismul el nu vine din comunism? Sau eu sunt comunist faţă de el? Cu mineriadele sunt la fel de relaxat, eu pe 13 iunie 1990 am fost pe partea cealaltă a baricadei decât jandarmii. Am avut mai multe discuţii cu Ion Iliescu pe tema asta, rămânem fiecare la opiniile noastre. În niciun caz nu cred că mai putem schimba istoria. Eu cred că PSD nu mai e cel din 1990, altfel nu aş fi ajuns eu la conducerea partidului. Nu am niciun complex de a vorbi de stânga. Vreau să construiesc cu PSD un nou model de societate, o societate „blairistă", dacă vreţi.

„Cu toate riscurile, noi vrem Parlament bicameral"

O.N.: Cum vă poziţionaţi în două chestiuni esenţiale, revizuirea Constituţiei şi a sistemului electoral?

Victor Ponta, preşedinte PSD

Pentru noi, principala temă va fi economicul şi socialul în perioada următoare. Nu o să ocolim ceea ce ţine de reforma statului. Spre deosebire de conducerea anterioară a partidului, eu o să mă uit mai puţin la ce vrea populaţia astăzi pe un subiect mai puţin dezbătut sau la ce spune media.

Eu o să susţin, cu toate riscurile de imagine, că vrem un Parlament bicameral, cu Camera Inferioară aleasă direct, fie pe sistem german, jumătate pe listă, jumătate uninominal, fie în totalitate uninominal, iar Senatul vreau foarte tare să fie Camera comunităţilor locale. Această Cameră ar urma să fie aleasă indirect de consilierii locali şi judeţeni. E un sistem aplicat în multe ţări din Uniunea Europeană, ne încadrăm şi foarte bine în cerinţele Tratatului de la Lisabona. Va trebui să avem şi regiuni, să facem şi reforma organizării administrativ-teritoriale.

O.N.: Veţi fi criticaţi că nu ţineţi cont de voinţa poporului.

În primul rând, eu nu ţin cont foarte mult de un artificiu electoral al lui Traian Băsescu. Un artificiu electoral foarte bun, dar n-a explicat nimănui ce înseamnă unicameral, bicameral, nici acum nu cred că ţine foarte mult la chestia asta. Sunt teme pe care, dacă le tratezi populist, vei avea asemenea răspunsuri.

Sunt de acord să fie 300 de deputaţi, dar vreau să am o Cameră Superioară, chiar dacă îmi spune domnul preşedinte că nu e bine. Eu cred că în această Cameră fiecare judeţ trebuie să desemneze doi reprezentanţi cum statele SUA sunt reprezentate în Senatul american.

I.M.I.: Sunt voci în PDL care propun un sistem prezidenţial în România pe model american. Care e poziţia PSD?

Sunt mulţi în PDL care gândesc pe model latino-american. Modelul este din America Latină, unde trebuie ca şeful să stea la putere, să-şi modifice Constituţia de câte ori îi expiră numărul de mandate şi să asculte toată lumea de el. Hai să fim serioşi, suntem în Uniunea Europeană, nu putem să ne întoarcem la aşa ceva.

I.M.I.: Sunteţi de acord să mergeţi spre un sistem de două partide, eliminând să zicem un partid de talia PNL?

Nu neapărat. Dar nici faptul că partidul mai mic decide nu mi se pare o idee corectă.

Testul Adevărului

1 Colaborarea cu liberalii. Nu mă văd stând din nou cu liberalii la masă, spunând că accept de la ei cota unică şi ei să accepte de la mine să mărim pensiile. Am fi neserioşi şi unii şi alţii. Pe termen scurt, obţii unele avantaje cu chestia asta, mai prinzi o guvernare, dar pe termen mediu şi lung se dovedeşte neproductiv. Mi se pare normală dorinţa lui Crin Antonescu ca liberalii să-şi cristalizeze ideologia de dreapta. Eu ţin la ideologia de stânga.

2 Apariţia partidului lui Oprea. Partidul lui Gabriel Oprea nu este un pericol pentru PSD. Cei mai mulţi dintre cei plecaţi erau amanetaţi, le-a rămas inima la guvernul Boc. Spre deosebire de ceilalţi, Gabriel Oprea are „avantajul" că n-a plecat din PSD, a fost dat afară. Bine că au plecat acum. Un partid de stânga, în uniformă, în guvernul Boc şi sprijinindu-l pe Traian Băsescu, o asemenea struţo-cămilă nici în România nu poate să reuşească. Cred că sunt pe drumul pe care a mers şi PLD-ul lui Stolojan.

3 Relaţia cu Emil Boc. E un om necorupt. Dar, în acelaşi timp, nu conduce el acolo. Şi nici nu are cum să conducă. M-a deranjat la el tot timpul şi i-am spus şi în public şi în particular, graba de a pune în aplicare imediat orice idee sau sugestie care i se face. E atât de repezit, încât mai întâi taie şi apoi întreabă ce este de făcut. Mă obişnuisem cu Năstase care lua greu o decizie după ce o cântărea pe şapte feţe.

4 Intrarea la guvernare cu PDL. A fost o greşeală pe care mi-o asum. Trăiam cu iluzia a ceea ce se întâmplase în Germania, când cele două partide mari au guvernat. În acelaşi timp, am avut ocazia să-i cunosc pe cei de la PDL şi să mă conving că nu mai putem colabora, cel puţin cu această echipă.

5 Oameni. Tot timpul mi se spune să dau pe unul sau pe altul afară din PSD. Sau sunt întrebat ce caută o anumită persoană în partid. Eu le spun că PSD este ca România, cu buni, cu răi, cu oameni mai deştepţi, cu oameni mai proşti. Nu vreau să dau pe nimeni afară, cum nu poţi să dai pe nimeni afară din România. Ideea este cum îi pui pe toţi la un loc şi îi mişti într-o direcţie.

Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite