Victor Alexandru Micula: "De când am folosit pasaje în daneză mă simt mai bine primit. E de mare ajutor să înveţi limba locală, se deschid mai uşor uşile"

Ambasadorul României în Danemarca, Victor Alexandru Micula,  vorbeşte spaniolă, engleză şi maghiară. Însă nu daneza.

Victor Alexandru Micula: "Depinde foarte mult de specificul local, eu de exemplu am mai fost în Argentina, acolo dacă nu vorbeşti spaniolă nu te descurci.

Eu mă străduiesc să vorbesc daneza măcar în primele două minute ale discursului. Este un gest de curtoazie. Aici toată lumea vorbeşte engleza şi înveţi daneza doar dacă vrei să arăţi un gest de respect pentru ţara-gazdă.

Am vreo 6 luni de când sunt aici şi pe măsură ce folosesc această metodă cu două minute în daneză observ o atmosferă mai caldă, se pare că te ajută. Nu avem probleme să vorbesc cu autorităţi în engleză, dar de când am folosit pasaje în daneză mă simt mai bine primit, cu mai multă căldură.

Aici ai servicii în engleză, marea majoritatea a corespondenţei de la firme vin în engleză, există presă în engleză, dar sunt articole care apar după 7-8 ore, dar atâta timp cât şti daneză ai acces să înţelegi, să vezi mai bine mentalitatea locală.

Ai o pregătire în centrala MAE înaiante de plecare, pe limbi străine, sunt programe. Din păcate în România nu avem profesori pe limba daneză. Eu am început să învât după ce am ajuns în post.

Nu avem angajaţi locali pentru că salariile sunt foarte mari şi oricum ambasada este foarte mică.

Cum eşti mai util ţării

E de mare ajutor să înveţi limba locală. De la staţia de benzină la chioşc toată lumea vorbeşte engleză, dar efortul pe care l-am depus pentru daneză merită, se deschid uşor uşile, atmosfera e mai predispusă pentru dialog. Tu doreşti o punte între două ţări şi nu poţi să faci asta dacă nu şti ce gândeşte un danez.

Când înveţi limba înveţi şi obiceiurile mai bine, acest lucru vine odată cu limba. Începi să ai dialoguri cu danezi şi înţelegi mai bine locul, deci eşti şi tu mai în măsură să fii mai util ţării.

La recepţii discursurile se fac în engleză, se discută standard, protocolul e specific unei ţări monarhice, legat de ţinută, etalarea epoleţilor.

Dacă comparăm cu alte ţări, în România găseşti mai mulţi vorbitori străini pentru că noi anagajăm mai puţini localnici la ambasade şi din cauza asta am fost nevoiţi să ne perfecţionăm.