Viaţa şi moartea lui Triţă Făniţă

„Adevărul“ vă spune povestea celui care a fost controversatul om de afaceri Triţă Făniţă. În fapt, e şi o poveste a comunismului şi a tranziţiei din România.

În zilele calde de la începutul lui Florar, când România a rămas încremenită sub fumul gros al fleicilor aşternute pe grătar, a trecut neobservată o ştire. La 1 mai 2012 s-a stins Triţă Făniţă (83 de ani), personaj complex şi deloc neglijabil din istoria recentă a României.

Pentru că moartea lui Triţă Făniţă nu este doar simpla dispariţie a unui fost senator cu nume amuzant, este sfârşitul unei lumi şi al unei tipologii. Tipologia celor îmbogăţiţi în comunism şi deveniţi apoi marii baroni ai tranziţiei.

Fiu de jandarm, originar dintr-un sat al judeţului Olt, tânărul Triţă Făniţă urmează Şcoala de Horticultură de la Băneasa pe post de liceu, după care este trecut în producţie, la IAS Ciulniţa.

Aici se remarcă rapid, prin ambiţie şi abilităţi de bun organizator. În anii '50, în urma unui decret emis de Gheorghiu-Dej, i se permite să dea un examen, alături de alţi directori de IAS, prin care îşi obţine diploma de inginer agronom. În 1957 devine directorul IAS Ciulniţa, iar cinci ani mai târziu trece la conducerea trustului Gostat.

Ajunge mai apoi secretar general în Departamentul Agriculturii de Stat, iar în 1972 este numit în funcţia de director al Agroexport, firmă de stat specializată în comerţ exterior cu cereale. „Triţă Făniţă se ocupa, la Agroexport, cu tranzacţii de cereale, adică lua dintr-o parte şi vindea în altă parte.

Avea mulţi bani pe mână pentru acele vremuri, mai ales că nu prea îl controla nimeni", spune Ştefan Andrei, ministru de Externe al României în perioada comunistă.

328 de milioane de dolari în anii '70

Din această postură de director al Agroexport, Triţă Făniţă a tranzacţionat, în anii '70, milioane de tone de cereale. Tentaţia a fost mare şi în 1979 a ajuns pe mâna Securităţii, care l-a acuzat că a strâns o adevărată avere în conturi din străinătate.

Triţă Făniţă a murit în anonimat, la 83 de ani

„Cei de la Securitate i-au imputat că avea în conturi din străinătate o avere de 328 de milioane de dolari, asta mi-a spus-o chiar el. L-au dus la Jilava, unde a refuzat mâncarea şi a cerut să vorbească cu directorul închisorii. Ceauşescu l-a detaşat special pe Nicolae Pleşiţă să-l ancheteze. Şi după ce l-au bătut ca să vorbească, în final l-au bătut ca să tacă. Fiindcă el a început să spună: i-am dat lu' cutare o hai­nă de blană de nu ştiu câte mii de dolari. Dacă o descoşi în locul respecitv găseşti o etichetă pe care scrie «primit de la Triţă Făniţă la data X». Adică omul se acoperise, ca să-i aibă la mână în caz de nevoie. Cam toată conducerea de partid primise mită de la el sub diverse forme, inclusiv Maurer, care era prim-ministru. Doar pe Ceauşescu nu-l mituise, domnule. Era o canalie de mari dimensiuni", spune George Ostroveanu, redactor-şef al revistei „Profitul agricol" şi apropiat al lui Triţă Făniţă.

Triţă le vindea ruşilor grâu american

După aproximativ un an de anchetă, cel supranumit „Rechinul cerealelor" a fost eliberat din închisoare (în realitate şi-a petrecut detenţia într-un spital al Ministerului Administraţiei şi Internelor, în condiţii superioare celor din puşcăriile comuniste), pensionat forţat şi tras pe linie moartă.

Nu s-a stabilit niciodată în mod oficial dacă averea colosală care i s-a imputat exista sau nu cu adevărat, dar cert este că Revoluţia din 1989 l-a prins pe Triţă Făniţă cu foarte mulţi bani în conturi, iar cele două fiice ale sale, absolvente de medicină, au emigrat imediat în Elveţia.

„După 1989 am aflat că mulţidirectori de la firmele de export îşi puseseră deoparte ceva, în conturi afară", povestea Cornel Burtică, fost ministru al comerţului exterior, într-un interviu acordat „Jurnalului Naţional" în 2009.

La mijlocul anilor '70, România intrase tare pe piaţa tranzacţiilor cu cereale şi, pe lângă exportul cerealelor de producţie autohtonă, făcea şi aşa-numitele importuri reexportate. Din postura de director al Agroexport, Triţă Făniţă coordona toate aceste tranzacţii.

Povesteşte tot George Ostroveanu: „În anii '70, Triţă Făniţă făcea comerţ cu milioane de tone de grâu. Chiar el mi-a povestit cum au stat lucrurile. Americanii puseseră embargo pe grâne pentru Uniunea Sovietică, care era într-o mare foame de grâu, avea nevoie de milioane de tone. Şi atunci, Triţă Făniţă, care avea un fler de mare negustor, cumpăra grâu de la americani prin Agroexport şi-l vindea la ruşi cu un preţ mai mare, aducând profit pentru statul român. Cumpăra de la Chicago vapoare cu grâu care teoretic ar fi trebuit să vină în România, însă se duceau şi descărcau direct la Odessa. Şi Triţă îşi mai trăgea şi el la afacerile astea, făcea tot felul de artificii. Mai câştiga şi din oscilaţia preţului la grâu. Când îl cumpăra de la Chicago poate era 107 dolari tona, iar până traversa Atlanticul, adică minimum o săptămână, poate ajungea la 110 dolari sau mai mult. Dacă preţul creştea în această perioadă, el îşi trăgea câştig, în afară de faptul că mai punea în plus câteva sute de tone la fiecare vapor şi le vindea către diverse firme. Revoluţia l-a prins cu foarte mulţi bani în conturi, asta în mod sigur".

Decăderea agroexportului

După eliberarea din arest, Triţă Făniţă a fost scos la pensie şi nu a mai ocupat nicio funcţie în timpul regimului comunist, dar nici Agroexportul n-a mai avut acelaşi randament ca odinioară.

„Cei care au preluat conducerea Agroexport după demiterea lui Triţă Făniţă s-au temut să mai facă tranzacţii importante, de frică să nu păţească la fel ca el. S-au mulţumit să-şi ia salariile şi cam atât, iar statul a fost cel care a avut de pierdut", spune Nicolae Ştefan, ministru adjunct al Agriculturii înainte de Revoluţie şi prieten al lui Triţă Făniţă.

"Triţă Făniţă se ocupa, la Agroexport, cu tranzacţii de cereale, adică lua dintr-o parte şi vindea în altă parte. Avea mulţi bani pe mână pentru acele vremuri, mai ales că nu prea îl controla nimeni."

Ştefan Andrei fost ministru de Externe

"Cei de la Securitate i-au imputat că avea în conturi din străinătate o avere de 328 de milioane de dolari. L-au dus la Jilava, unde a refuzat mâncarea. Ceauşescu l-a detaşat special pe Nicolae Pleşiţă să-l ancheteze."

George Ostroveanu ziarist

De la baronul cerealelor la baronul falimentelor

Retras în umbră după arestarea din 1979, Triţă Făniţă a revenit în forţă după Revoluţia din 1989. În 1990 a reînfiinţat Agroexport şi a intrat puternic în lumea afacerilor, sprijinit de cei care conduceau structurile statului şi care îi fuseseră colegi sau subordonaţi.

Nicolae Ştefan, spre exemplu, ministrul al Agriculturii din decembrie 1989 şi până la alegerile din mai 1990, a devenit apoi angajat al lui Triţă Făniţă. „La începutul anilor '90 îi mergeau destul de bine afacerile. Lua grâu de la stat, se înţelegea cu directorii la preţuri mici şi vindea în străinătate mult mai scump. Obţinuse silozul din Portul Constanţa, sprijinit de prieteni din FSN, îşi luase avânt în acea perioadă, cred că era printre cei mai bogaţi oameni din România", mai spune George Ostroveanu. 

În 1996, Triţă Făniţă a intrat în politică şi a bifat două mandate de senator: primul, între 1996 şi 2000, ca senator PD de Olt, iar al doilea, între 2000 şi 2004, ca senator PSD de Buzău. În tot acest timp, în care, după cum se vede, nu s-a dat în lături nici de la traseismul politic, a făcut parte din Comisia de agricultură, industrie alimentară şi silvicultură din Senat.

Faliment din vina utilajelor

Şi totuşi, odată cu trecerea anilor, afacerile au început să-i
meargă tot mai prost. Poate şi pentru că aşa-zisele afaceri nu erau decât nişte încercări de a căpuşa întreprinderile de stat şi de a-i păcăli pe cei care asigurau mâna de lucru. Toate firmele lui Triţă Făniţă au ajuns în faliment în urma unor reţete simple: angajaţi neplătiţi şi niciun leu achitat către bugetul de stat.

În judeţul Constanţa, Triţă Făniţă deţinea la un moment dat trei firme importante: Docefran Dorobanţu, considerat înainte de a-l prelua cel mai performant IAS din Dobrogea, Agroexport, care făcea comerţ cu cereale în Portul Constanţa, şi Steaua de Mare SA Eforie Nord, cu tot cu sanatoriul balnear şi cele trei hoteluri (Steaua de Mare, Delfinul şi Meduza).

Toate trei au acumulat datorii de zeci de miliarde de lei, au fost executate silit şi au ajuns în faliment. Muncitorii au rămas cu salariile restante şi au înaintat acţiune în instanţă.

Nicolae Ştefan, fost angajat şi colaborator al lui Triţă Făniţă, spune că n-au existat angajaţi neplătiţi şi că, de fapt, firmele cu profil agricol au dat faliment din cauza învechirii utilajelor.

Nicu Ceauşescu (centru), un personaj excentric pe seama căruia au circulat multe legende

„Am lucrat împreună după 1990. Nu e adevărat că nu se plăteau salariile. El a preluat nişte întreprinderi judeţene pentru a pune în valoare terenurile agricole, dar treptat s-au desfiinţat pentru că tehnica agricolă nu mai corespundea, a devenit învechită. Ca să o îmbunătăţeşti trebuie să investeşti în tehnică şi nu o poţi recupera în doi-trei ani. Nu s-a făcut, era perioada când băncile nu mai dădeau credite pentru IAS-uri", ne-a explicat Ştefan.

Ca un epilog al acestei poveşti redăm aici un fragment din discursul de adio ţinut de Triţă Făniţă în anul 2004, la încheierea celui de-al doilea mandat de senator.

După opt ani de politică, în care avusese un cuvânt greu de spus în destinul agriculturii din România în calitatea sa de patron şi de membru al Comisiei pentru agricultură din Senat, Triţă Făniţă a spus aşa: „Din păcate, s-a stricat atât de mult în agricultură, inclusiv în legislatura pe care o încheiem acum, încât vor fi necesare eforturi considerabile pentru a îmbunătăţi cât de cât situaţia. Mă despart de dumneavoastră, colegi senatori, cu sentimentul că s-a rupt ceva din mine" (Aplauze). 

Nicu Ceauşescu şi milionul de dolari pierdut în Las Vegas

Referitor la arestarea lui Triţă Făniţă din 1979 a circulat după Revoluţie o legendă lansată de generalul Pleşiţă. Acesta susţinea că Făniţă ar fi fost pus de Elena Ceauşescu să măsluiască un contract pentru a acoperi o gaură de peste un milion de dolari făcută de Nicu Ceauşescu în urma unei vizite la Las Vegas, unde fiul cuplului dictatorial ar fi pierdut la ruletă uriaşa sumă de bani.

Pleşiţă afirma că Triţă Făniţă ar fi fost arestat tocmai ca urmare a acestui artificiu. Nimeni nu a confirmat ulterior această poveste, cel mai probabil fiind doar o invenţie a torţionarului Nicolae Pleşiţă.

„Pleşiţă ajunsese un paranoic la bătrâneţe, inventa tot felul de poveşti. Vă spun sigur că această istorie cu Nicu Ceauşescu la Las Vegas nu este adevărată. Era imposibil să fi avut atâţia bani cash la dispoziţie", ne-a declarat Ştefan Andrei. ;