Viaţa învinge cancerul

La Secţia de Oncologie a Spitalului „Sfânta Maria” din Iaşi am găsit copii de un optimism incurabil. Deşi apăsaţi de o boală grea, micuţii au planuri măreţe pentru viitor şi ajung să-i molipsească, de multe ori, pe părinţi, cu atitudinea lor pozitivă.

Peste 100 de copii din întreaga Moldovă, care suferă de diverse forme de cancer, se tratează la Secţia de Oncologie a spitalului „Sfânta Maria” din Iaşi.

Tratamentul este lung, costisitor şi agresiv, dar micuţii îl suportă ca nişte oameni mari. Ei ajung să-şi petreacă zile la rând în saloanele spitalului, timp în care învaţă, desenează şi se joacă împreună.

De la oreion, la leucemie

Ioan, la cei şapte ani ai săi, este un copil vesel şi sociabil, care te cucereşte cu un zâmbet ştirbit de patru dinţi. S-a împrietenit cu mulţi copii de la clinica de oncologie şi îi place să se întâlnească cu ei la „Casa îngerilor”.

Acolo se joacă şi scrie la matematică. A ajuns prima oară la Oncologie în urmă cu un an, când i se inflamase un ganglion lângă ureche, iar părinţii au crezut că are oreion. După ce doctorii l-au diagnosticat cu leucemie, Ioan şi mama sa au stat mai mult în spital, la tratament, decât pe acasă.

„Primul an e mai greu, pentru că tratamentul e puternic, iar Ioan are un organism sensibil, pe urmă venim o dată pe lună la control”, povesteşte Florentina, mama băiatului. Micuţul ştie că este bolnav, dar mai ştie şi că se va face bine pentru că şi-a făcut deja planuri. “Când o să fiu mare vreau să mă fac pompier ca să salvez oamenii”, ne mărturiseşte el.

„Vreau să fiu doctoriţă de dinţi”

Din cauza tratamentului îndelungat, copiii petrec mult timp împreună în spital şi se cunosc îndeaproape. Ştiu de existenţa bolii, dar aceasta nu-i împiedică să zâmbească şi să se joace.

Aura Maria G. (6 ani) din Comăneşti (Bacău) s-a împrietenit aproape cu toţi copiii din clinică şi le spune asistentelor poezii şi rugăciuni pe care le-a învăţat la grădiniţă. Este plină de viaţă şi îi place să mănânce îngheţată. Părinţii au aflat de leucemie în luna aprilie a anului trecut. „O pregătesc emoţional şi psihic, iar înainte să venim la control îi spun cu două zile înainte. Când am tuns-o prima dată i-am spus că se poartă părul scurt”, ne spune Veronica G., mama fetiţei.

Deşi mai face pozne şi vinde castane, fără ştirea mamei, pentru că sunt bune pentru rinichi, fetiţa vrea să facă altceva în viaţă. Se spală în fiecare zi pe dinţi şi vrea să devină „doctoriţă de dinţi”.

Terapie cu desene

Fapt remarcabil, micuţii trec cu uşurinţă peste efec-tele tratamentului, ajutaţi fiind şi de psihologi. „Din păcate, copiii conştientizează ceea ce se întâmplă în jurul lor, la care se adaugă şi efectele chimioterapiei, cum ar fi oboseala, aftele, tristeţea şi starea de apatie”, ne spune Amalia Constantin, psihologul Clinicii de Hemato-Oncologie.

De asemenea, psihologul este de părere că prin intermediul desenelor, copiii se exteriorizează cel mai bine. Au existat cazuri în care părinţii au renunţat la tratament. „Erau persoane cu o educaţie precară sau părinţi care s-au lăsat păcăliţi de produsele naturiste”, ne povesteşte dr. Ingrith Miron, medic primar pediatru.

A scăpat de leucemie

Ciprian, un băieţel de şase ani din satul botoşănean Oneaga, a câştigat lupta cu leucemia. La vârsta de doar şapte luni, Ciprian a fost diagnosticat cu leucemie acută limfoblastă, în urma unei răceli puternice. Băieţelul a rezistat tratamentului costisitor şi, cu optimismul său, rezultatele analizelor au fost din ce în ce mai bune.

„El era cel care ne încuraja, iar când veneam să-i facem analizele, la o lună-două ne spunea că nu are de ce să mai vină, pentru că e bine”, îşi aminteşte Mihai M., tatăl băieţelului.

Colegii de grădiniţă ştiau că Ciprian e bolnav, dar băieţelul nu s-a simţit niciodată marginalizat. Familia băieţelului nu are o situaţie financiară  bună, doar tatăl lucrează, dar a fost ajutată de rude, de preotul şi doctorul de familie din sat. Dragostea părinţilor şi a celor patru frăţiori l-au determinat să gândească pozitiv.