Adevarul.ro

Generaţia aflată la putere, tinerii abia intraţi pe piaţa muncii şi cei maturi care se pregătesc să predea ştafeta. Trei vârste care construiesc tabloul social al prezentului. Ce le uneşte

Generaţia aflată la putere, tinerii abia intraţi pe piaţa muncii şi cei maturi care se pregătesc să predea ştafeta. Trei vârste care construiesc tabloul social al prezentului. Ce le uneşte şi ce le separă? Cum au influenţat ele România şi ce transmit mai departe?

Un studiu dat publicităţii în luna iulie, realizat de BBDO Worldwide în 18 ţări, a încercat să traseze caracteristicile a trei generaţii: X, cea mai bogată şi cea mai numeroasă la ora actuală, atât în România cât şi în celelalte ţări, reprezentată de persoanele care au între 30 şi 44 de ani, Generaţia Y, cu vârste cuprinse între 18 şi 29 de ani, tinerii care au intrat sau abia intră pe piaţa muncii, anxioşi şi obsedaţi de muncă, şi Generaţia baby boomers, cei născuţi după al Doilea Război Mondial şi care au acum între 45 şi 62 de ani, optimişti şi relaxaţi, dar mai puţin ambiţioşi şi mai sceptici.

Vârsta este o distincţie artificială pentru a defini generaţiile, spune sociologul Lazăr Vlăsceanu, profesor la Universitatea din Bucureşti. Şi politologul Alina Mungiu-Pippidi consideră că împărţirea generaţiilor pe grupe de vârstă nu este neapărat relevantă, deoarece acestea "nu sunt numai un construct pe bază de vârstă, ci şi pe bază de cultură şi valori".

"Generaţia" este "un gen de lentilă conceptuală prin care priveşti societatea sub aspectul proceselor de schimbare, de succesiune între permanenţă - inerţie şi schimbare, dar din perspectivă grupală", spune sociologul Dumitru Sandu. Ca grupări de populaţie de vârstă apropiată şi identitate dată de procese sociale şi istorice pe care le parcurg împreună, generaţiile au graniţe difuze şi grad de omogenitate variabil.

Procese care pot fi considerate matrici de structurare a unor generaţii sunt foametea din Moldova anilor 1946-1947, cooperativizarea forţată a agriculturii din anii '50 şi începutul anilor '60, exodul sat-oraş asociat cu industrializarea şi urbanizarea forţată din anii 1970 sau accentuarea declinului economic din anii '80.

Internetul structurează generaţiile

În opinia sociologului, migraţia (internă, între 1950 şi 1989, şi externă, după 1989) este un fenomen social total şi prin citirea ei se pot identifica marile etape de viaţă socială, matricile temporale de structurare a generaţiilor.

Astfel, în România de astăzi se poate vorbi de generaţia antebelică, un fel de generaţie alpha pentru ceea ce a urmat, generaţia anilor 1950-1962/1964, generaţia anilor 1970-1978/1982, cea a anilor '80 şi cea postdecembristă, de după 1996, în special, când a început emigraţia masivă.

Axele majore pentru crearea unui profil de generaţie sunt spaţiul de muncă (oportunitatea de angajare, sursele şi nivelul veniturilor, conţinutul muncii) şi spaţiul de comunicare - libertate (sursele de comunicare socială, libertatea de a alege şi de a circula).

Contrastul maxim există, spune Sandu, între generaţiile anilor '50 şi '80 şi cele de după 1996/2000, cele din urmă marcate de multiplicarea spaţiilor de alegere în sfera muncii, a consumului şi a participării politice/comunitare, dar şi de extensia resurselor de capital relaţional.

În seria factorilor care structurează generaţiile actuale şi, mai ales, rupturile dintre ele, fundamental este internetul, care creează o nouă stratificare socială, crede sociologul.

În România de azi, a fi vârstnic în mediul rural, fără acces la internet, este situaţia care duce la o probabilitate maximă de dezavantajare socială. La cealaltă extremă, cu şanse maxime de bunăstare şi succes, sunt tinerii din urban cu acces la internet şi cu abilităţi informatice.

Cohortele norocoase

În opinia prodecanului Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială de la Universitatea din Bucureşti, Marian Preda, una dintre problemele studiului BBDO Worldwide este separarea Generaţiei X de mai tânăra Generaţie Y. Persoanele născute după decretul din 1966, când natalitatea a crescut spectaculos, şi până în 1989 au mai multe probleme în comun: au fost educate într-un sistem supraaglomerat şi în plin proces de degradare, au intrat pe piaţa muncii în perioade grele şi nu au mai găsit locuinţe.

Acestea au fost "cele mai defavorizate generaţii de la cele născute în 1922-1923 şi în perioada războiului", spune Preda.

În opinia sa, generaţia născută în '60 a fost mult mai favorizată, deoarece a beneficiat de o şcoală şi de o piaţă a muncii libere şi deschise. O altă generaţie care şi-a putut folosi pe deplin potenţialul a fost cea interbelică, care a dat cele mai mari nume în istoria şi în cultura României. Prima generaţie asemănătoare va fi, în opinia sociologului, cea născută după 1989, într-o perioadă de libertate.

Tinerii care acum ies din liceu au condiţii bune în şcoli, multe locuri pe piaţa muncii, deoarece sunt mai puţini, iar economia creşte, au mai multe locuri la facultăţi şi posibilitatea de a studia sau de a munci în Occident. "Sunt cohorte norocoase, generaţii cu şanse mai bune".

Generaţia la putere a diminuat şansele de afirmare a celor mai tineri

"Generaţia X este acum la putere". Este cea mai numeroasă din punct de vedere statistic şi este bogată - din ea se va genera în sfârşit clasa de mijloc, spune Ştefan Chiriţescu, Head of Planning la Graffiti BBDO. Oamenii care o formează se străduiesc să menţină echilibrul dintre viaţa de familie şi cea profesională şi să-şi păstreze optimismul nealterat, cu o atitudine relaxată în viaţă, în ciuda stresului şi a constrângerilor care-i înconjoară.

Au fost şi sunt în mod constant preocupaţi de performanţa la locul de muncă, împărtăşesc cu Generaţia Y trăsăturile oamenilor de carieră - ambiţie, spirit antreprenorial dezvoltat, concentrarea pe carieră -, dar mizează pe muncă multă şi echilibru emoţional pentru a dobândi succes şi bani, se arată în studiul coordonat la noi în ţară de agenţiile Graffiti BBDO şi Proximity, în colaborare cu Mercury Research.

Marcaţi de schimbare

"Noi suntem generaţia de la revoluţie, eram atunci la vârsta la care puteam să înţelegem schimbarea, aveam timp şi perspective să construim", spune Alina Mungiu-Pippidi, care, la 44 de ani, este una dintre cele mai cunoscute voci ale societăţii civile din România de astăzi.

Este, de asemenea, "o generaţie ruptă în două, deoarece mare parte din ea a plecat din ţară". Studenţii din generaţia Alinei Mungiu aveau obsesia de a pleca din România, "ţara de mămăligă care nu explodează niciodată". În timp ce toţi se eliberau, ei se temeau că vor rămâne veşnic sub ocupaţie. "Probabil, la un moment dat, am fost reduşi la o generaţie radicală", o generaţie care nu mai putea suporta regimul.

În România, Generaţia X are un statut aparte faţă de restul ţărilor incluse în studiu, deoarece a înfruntat ani întregi povara comunismului, iar acum "recuperează toată perioada neagră de privaţiuni pe care a traversat-o", explică Chiriţescu de la Graffiti BBDO.

"Perioada comunistă a contribuit la formarea mentală a generaţiilor care au parcurs-o nu numai prin ideologizare, ci şi prin frustrare", spune sociologul Dumitru Sandu. "România a fost una dintre cele mai <<închise>> societăţi în perioada comunistă.

Această închidere, în asociere cu selecţia socială bazată preponderent pe criterii politice, a dus la o puternică structurare a frustrării sociale. La acelaşi fenomen a contribuit din plin şi ruptura dintre stocul de educaţie acumulat prin şcolarizare şi şansele reduse de muncă şi viaţă normală, după modelul occidental luat ca nivel de aspiraţie de către populaţia ţării".

Pentru regizorul şi producătorul de film Tudor Giurgiu, care, la 36 de ani, se poate mândri cu faptul că a înfiinţat şi condus cel mai mare festival de film din România, TIFF, Generaţia X este "o generaţie puternică, pragmatică şi care nu mai acceptă atât de uşor compromisul.

O generaţie marcată de o schimbare politică esenţială pentru traseul şi formarea ei. Asta probabil ne-a făcut mult mai dornici să recuperăm timpul pierdut şi decalajul faţă de generaţiile similare din Vest. În general, cred că (schimbarea - n.r.) ne-a oferit şansa nu doar de a visa cu ochii deschişi, dar şi de a ne putea atinge anumite idealuri".

Carieră sau familie

Românii din Generaţia X au o atitudine puternic orientată către locul de muncă, deşi se simt arareori răsplătiţi conform aşteptărilor, iar schimbările de job sunt mai frecvente decât în alte ţări, deoarece românii sunt mai nerăbdători să-şi atingă scopurile, arată studiul BBDO. "Sunt într-o continuă căutare. E o generaţie interesată de realizarea de sine, care caută recunoaşterea socială", spune sociologul Lazăr Vlăsceanu.

În opinia lui Mircea Kivu, reprezentanţii Generaţiei X sunt ataşaţi de muncă, nu şi de locul de muncă, iar cel mai mult îi separă de cei mai în vârstă capacitatea de adaptare. Dacă Giurgiu se declară "workaholic" în revenire, Alina Mungiu-Pippidi afirmă că lucruri care ţin de universul civic sunt cel puţin la fel de importante ca o carieră de succes şi că, de altfel, cariera este ceva doar pe jumătate important pentru ea.

Cealaltă jumătate a paharului ar putea fi familia, dar sociologul Vlăsceanu este de părere că nu poate fi vorba de valori tradiţionale şi de orientare către familie la Generaţia X. Reprezentanţii acesteia sunt "însetaţi de dragoste", dar au copii puţini, rata divorţurilor este ridicată, iar piaţa muncii îi răspândeşte prin lume.

Totuşi, Tudor Giurgiu spune că familia devine pentru el tot mai importantă. "Am un băiat de un an şi patru luni şi, de când a apărut, viaţa mea s-a schimbat la 180 de grade".

Sacrificiul pentru copii

Deoarece sunt mai conştienţi de rolul pe care îl au în dezvoltarea proprie şi în obţinerea succesului personal, cei din Generaţia X sunt mai dispuşi să vină la psiholog, să se analizeze şi să îşi rezolve unele probleme sau traume psihologice, explică psihologul Diana Vasile. "Sunt mai dispuşi să investească în propria persoană, pentru ca apoi să se dedice celorlalţi: prieteni, familie, job".

În schimb, persoanele din Generaţia baby boomers sunt mai interiorizate, mai pasive, chiar mai pesimiste, apelează rar la ajutorul psihologului şi atunci petrec mai puţin timp la cabinet. Dacă aceştia par a fi adepţii zicalei "rufele murdare se spală în familie", cei din Generaţia X sunt deschişi la a învăţa din greşeli.

Conflictul între generaţii se manifestă pe teritoriul vieţii de familie între Generaţia X şi baby boomers. Există o presiune din partea celor din urmă de a petrece mai mult timp în familie decât la serviciu sau la distracţii, pe motiv că "trebuie să te sacrifici pentru copii", spune Diana Vasile. Generaţia X înţelege, însă, mai bine rolul echilibrului şi al satisfacţiei personale în creşterea copiilor şi refuză ideea sacrificiului din cauza poverii emoţionale, a vinovăţiei pe care au resimţit-o de la proprii părinţi.

Alina Mungiu spune că generaţia sa a realizat destul de puţin în România, succesul majorităţii măsurându-se în afara graniţelor ţării. "Am încercat să contribui la schimbare, dar cu foarte puţini oameni". Politologul crede că printre succesele Generaţiei X se numără realizarea unei tranziţii în ceea ce priveşte mentalităţile, de la "e greu, nu se poate, suntem în România..." la "se poate, e ok, facem".

Pentru Tudor Giurgiu, "marele succes e că suntem la putere, marele insucces e că nu am obţinut puterea mai devreme". Regizorul crede că România s-a schimbat profund în bine, dar este periodic dezamăgit "de oameni şi de o lipsă cronică de bun-simţ sau de educaţie".

Dedicaţi capitalismului

Anxioşi, stresaţi, ambiţioşi şi sceptici, tinerilor din Generaţia Y, care au acum între 18 şi 29 de ani, le lipsesc optimismul şi atitudinea pozitivă faţă de viaţă a generaţiilor mai în vârstă şi răbdarea de a aştepta o recompensă, potrivit concluziilor studiului BBDO Worldwide.

Poeta Livia Roşca, câştigătoare a premiului pentru debut al Uniunii Scriitorilor pentru 2006, consideră că generaţia sa este o generaţie-cheie, "pentru că îi cuprinde şi pe acei copii născuţi în capitalism, după '89. Este, probabil, generaţia care va accelera occidentalizarea României".

Pentru Andreea Răducan, fostă gimnastă de renume internaţional, diferenţa dintre generaţia sa şi celelalte este că a avut internetul la îndemână şi că a trăit puţin timp sub comunism. "Poate că noi suntem mai direcţi, mai tranşanţi. Poate că, prin felul în care ne-am format, vom reuşi să aplicăm strategii. Şi asta poate va grăbi evoluţia".

Potrivit studiului BBDO, membrii Generaţiei Y sunt cei mai interesaţi de carieră, dar vor să obţină succes şi bani cu mai puţin efort, iar 69% din ei spun că nu se simt recompensaţi pentru munca depusă. Sociologul Mircea Kivu e de părere că Generaţia Y a intrat pe o piaţă a muncii oarecum aşezată, deci are oportunităţi mai mici decât X şi are de luptat cu cei deja experimentaţi.

"Evoluţii spectaculoase nu mai sunt posibile pentru Generaţia Y, când forţa de muncă este deja specializată şi când, pentru a candida pe o funcţie, trebuie să ai obligatoriu împlinite anumite criterii", spune şi Roşca. "Mi se pare că în egală măsură şi Generaţia X şi Generaţia Y obţin succesul şi banii cu multă muncă, diferenţa însă este că Generaţia Y a pătruns pe o piaţă a muncii aşezată în care criteriile sunt mai clare, ierarhiile - mai bine stabilite şi competenţele trebuie să fie deja probate şi dovedite prin studii sau experienţă profesională pentru a deţine un post de succes".

Neimplicare în politică

Deşi Livia Roşca spune că familia este în prezent cea mai importantă pentru ea, Generaţia Y este cea care pare să lase familia pe planul doi, deoarece e foarte ancorată în viaţa profesională. "Acest lucru se poate datora succesului pe care cei din Generaţia X îl au şi se constituie astfel într-un model pentru cei din Y", explică psihologul Diana Vasile.

Spre deosebire de alţi reprezentanţi ai Generaţiei Y, la 25 de ani Andreea Răducan a învăţat deja cât de important este echilibrul între viaţa personală şi carieră, deoarece timp de 15 ani s-a ocupat numai de cea din urmă.

"Acum am timp şi pentru mine şi cred că reuşesc să păstrez echilibrul". Totuşi, în copilăria şi adolescenţa petrecute la sala de gimnastică, recompensele veneau mai repede şi erau mai vizibile, prin aplauze şi medalii, decât în prezent.

Dezamăgiţi de viaţa politică, tinerii consideră că participarea la vot este inutilă, deoarece nu se simt reprezentaţi de clasa politică. De altfel, Generaţia Y este aproape absentă din Parlament şi din partide. La alegerile europarlamentare de anul trecut, votanţii cu vârsta cuprinsă între 18 şi 34 de ani au avut cea mai mică prezenţă la vot, cu doar 19,6 procente (faţă de 32,5% grupa de vârstă 50-64 de ani).

Totuşi, tinerii au avut cea mai mare participare la referendumul privind suspendarea preşedintelui din 19 mai 2007 (34%). Deşi persoanele cu care am vorbit nu doresc să emigreze în următorii ani, ele recunosc că România are multe probleme de rezolvat. "Îmi doresc ca România să devină o ţară cu adevărat occidentală, în care să conteze profesionalismul, competenţele, bunul-simţ şi în care mitocănia şi prostul gust să nu fie ostentative şi încurajate", spune Livia Roşca.

Andreea Răducan spune că îşi doreşte ca ţara să-şi preţuiască valorile şi dă exemplul sportivelor de la canotaj, care, deşi câştigă aur la olimpiade, nu au pistă de antrenament.

Generaţia care a preluat puterea în 1989 o menţine şi acum şi a ştiut să nu-i lase pe cei mai tineri să urce. În partidele politice, sunt încurajaţi tinerii mediocri, care să nu ameninţe.
Marian Preda,
sociolog

Decretul pronatalist din "66

În 1966, România adopta brusc, la doar un an de la instalarea lui Ceauşescu la putere, Decretul 770 care interzicea avorturile. Impactul pe termen scurt al decretului a fost enorm: rata de fertilitate aproape s-a dublat între 1966 şi 1967 şi a continuat să crească, pentru a se stabiliza la începutul anilor '70 şi pentru următorii 20 de ani la un nivel mai înalt decât în ţări ca Ungaria, Bulgaria sau Rusia. Politica pronatalistă a fost menţinută, cu modificări nesemnificative, până la căderea comunismului din decembrie 1989, dând naştere aşa-numitei generaţii a "decreţeilor".

Generaţiile care schimbă România

GENERAŢIA BABY BOOMERS 45-62 DE ANI

Sunt cel mai puţin ambiţioşi şi concentraţi pe carieră

Au cea mai mică toleranţă faţă de homosexuali

Nu au fost afectaţi de consumerism

GENERAŢIA X 30-44 DE ANI

Sunt interesaţi să-şi clădească o carieră prin muncă asiduă

Sunt idealişti şi optimişti

Caută echilibrul

GENERAŢIA Y 18-29 DE ANI

Cei mai nerăbdători

Vor să obţină succes şi bani cu mai puţin efort

Sunt cei mai ataşaţi de consumerism şi mai predispuşi la anxietate

Sursa: BBDO România, Mercury Research

Baby boomers: respect pentru muncă

"Baby boomer" este termenul occidental care denumeşte persoanele născute după al Doilea Război Mondial, între 1946 şi 1964, perioadă cunoscută pentru creşterea spectaculoasă a natalităţii. Explicaţia constă în depăşirea recesiunii economice aferentă conflagraţiei mondiale.

Cuplurile separate de război au putut în sfârşit să se reîntoarcă la valorile tradiţionale şi să formeze familii. În România, însă, explozia natalităţii coincide mai degrabă cu decretul ceauşist din 1966, care interzicea avortul pentru mamele mai tinere de 45 de ani şi cu mai puţin de patru copii.

Studiul BBDO îi defineşte pe baby boomers ca fiind sceptici şi deziluzionaţi. Totuşi sunt cel mai puţin stresaţi, iar atitudinea generală în viaţă rămâne pozitivă. Sunt idealişti şi au toleranţă extrem de redusă faţă de diversitatea orientărilor sexuale.

Peste 80% din participanţii la studiu spun că munca este definitorie, însă jumătate din ei nu se simt recompensaţi. Sunt cel mai puţin nerăbdători şi nu au fost afectaţi de consumerism.

Generaţia care a eliberat femeia

Monica Tatoiu, director general la Oriflame Cosmetics România, contrazice în parte studiul celor de la BBDO. Ea declară că este animată de "o dorinţă extremă de competiţie şi de afirmare profesională", lucru necaracteristic pentru baby boomers, conform studiului. Ca trăsătură distinctivă, Tatoiu subliniază faptul că generaţia sa este cea care a finalizat eliberarea femeii din punct de vedere sexual, profesional şi politic, totuşi este privită ca inhibată sexual.

"Se presupune că nu suntem îndeajuns de preocupaţi de tehnologia modernă, că suntem prea supuşi unor prejudecăţi legate de perioada trăită în comunism, că ne lipseşte spiritul de aventură, că nu suntem productivi în economia de piaţă, pe care nu o înţelegem, că nu suntem capabili să utilizăm limbajul scurt, că ne exprimăm greoi şi complicat, că suntem nostalgici".

Pe de altă parte, cunoscutul actor Răzvan Vasilescu, ajuns la vârsta de 54 de ani, nu se recunoaşte în concluziile studiului. "Suntem o generaţie de oameni serioşi şi muncitori". Schimbarea de regim politic a fost percepută diferit de cei doi reprezentanţi ai generaţiei. Comunismul nu l-a frânat, dar nici nu l-a stimulat în vreun fel pe Răzvan Vasilescu.

Democraţia, în schimb, "este una dintre cele mai fermecătoare forme de conducere", spune actorul, citându-l pe Platon. "Masele sunt asemenea conducătorilor şi conducătorii sunt asemeni maselor şi totul e reglat de efectul de zumzet. Lumea vorbeşte inutil azi.

Cu cât vorbesc mai mult, cu atât nu se mai înţelege nimic. Toţi oamenii ăştia invitaţi pe la talk-show-uri nu spun de fapt nimic, doar fac zumzet. Zumzetul e un lucru negativ, dar folositor societăţii", conchide Vasilescu.

Pasiune există, dar şi şpriţuri

Monica Tatoiu e de părere că oamenii îmbătrânesc învăţând că subordonarea aduce confort. Altfel, lumea ar fi neguvernabilă. Însă, în momentul în care s-a produs schimbarea de regim, ea afirmă că a avut încăpăţânarea şi încrâncenarea de a face ceea ce trebuie pentru a supravieţui. "Din '90 începând, gustul pentru competiţie a fost alimentat de creşterea resurselor. A fost extraordinar că piaţa era virgină şi noi eram tineri".

Conform studiului, munca este definitorie pentru un baby boomers. "De la locul de muncă îmi vine libertatea materială fără de care succesul este doar virtual. Respectul pentru locul de muncă reprezintă respectul pentru mine şi pentru lumea în care trăiesc", declară Monica Tatoiu.

Răzvan Vasilescu este, de asemenea, foarte implicat în munca sa: "Îmi place foarte mult ce fac. E munca mea care mă interesează". Însă nu îi plac cuvintele mari, ca "pasiune". "Deşi pasiune există. Însă mai există şi-un şpriţ, şi altele", spune el.

"Am fost laşi"

Le-a oferit viaţa ce au vrut? La 25 de ani, "dragostea şi bărbatul fără faţă ce trebuia să mă facă fericită era tot ceea ce mă interesa. Negăsindu-l, am continuat să rezolv probleme de matematică", îşi aminteşte Monica Tatoiu. Mai târziu, şi-a dorit să fie şefă. În orice caz "succesul, realizarea sunt relative. Trebuie să îţi cunoşti limitele şi să le accepţi pentru a le depăşi. Ca să fii fericit, trebuie să te autoevaluezi permanent", mai spune aceasta.

La rândul său, Răzvan Vasilescu declară că succesul e personal. "O realizare este, dacă vrei să te recunoască lumea pe aeroportul din Beijing".

Generaţia baby boomers este cea care a format noul tip de management în economie şi în societatea civilă, a "atenuat şocul tranziţiei frânând excesele", spune Tatoiu. "N-am reuşit să fim suficient de radicali în curăţenia generală ce a urmat lui ianuarie '90. Am fost prea lenţi, prea flămânzi de confort material individual şi mai ales am continuat să fim laşi în condamnarea publică a greşelilor puterii".

Monologul generaţiilor

Conflictul dintre generaţii, o temă veche de când lumea, îşi găseşte explicaţii şi în România anului 2008. Dacă sociologul Marius Pieleanu crede că aşa-zisul conflict între generaţii "este o invenţie media, există doar modele diferite de abordare a vieţii, iar valorile se schimbă, nu sunt imuabile", Marian Preda de la Universitatea din Bucureşti e de părere că "există conflicte între cei mai maturi, care ajung să deţină puterea, nu mai sunt favorabili schimbării, nu-şi fac planuri pe termen lung, şi cei mai tineri, care au o dorinţă de schimbare".

De altfel, oamenii care aveau 35-45 de ani la Revoluţie, generaţia care a preluat puterea, o menţine şi acum şi "a ştiut să nu-i lase pe cei mai tineri să urce. În partidele politice sunt încurajaţi tinerii mediocri, care să nu ameninţe".

Pentru Monica Tatoiu, pentru a vorbi de conflicte este nevoie de dialoguri de pe poziţii diferite, dar generaţiile nu dialoghează între ele, ci monologhează. "Soţul meu purta perciuni şi, înainte de fiecare vară, se lupta să-i salveze de foarfeca tatălui.

Fiul meu, care poartă părul mare şi rebel, are cu tatăl lui dialoguri furtunoase şi inutile. Nimeni nu ascultă pe nimeni de mii de ani. Este o condiţie ca să poţi îndrăzni să faci lucruri nebuneşti. Dacă gândeşti prea mult, începi să te temi şi nu mai ai putere să sari peste zidurile cetăţii".

Şi actorul Răzvan Vasilescu e convins că există conflicte între generaţii şi invocă pentru exemplificare motoretele care îi displac şi care sunt atât de populare la generaţia tânără. "Îi urăsc pe-ăştia cu motorete!"