Adevarul.ro

„Adevărul“ vă prezintă mărturii care explică marea manipulare care a dus la venirea „spontană“ a minerilor la Bucureşti. „Huliganii“ care au „atacat“ TVR erau, mai ales, muncitori traşi pe sfoară de noua putere. Imagini filmate de TVR la 13 iunie 1990 demonstrează că argumentele folosite de FSN pentru a motiva intervenţia minerilor, la 14 iunie, au fost o regie ieftină.

Până acum, serialul „Secretele Mineriadei" a dat cuvântul oamenilor direct implicaţi în evenimentele de la 13-15 iunie 1990. Şi-au spus punctele de vedere Cristian Tudor Popescu (ziarist la „Adevărul"), Răzvan Theodorescu (preşedinte al Radioteleviziunii), Ion Iliescu (preşedintele României), Petre Roman (premierul României) şi mulţi, mulţi alţii.

Mai citeşte şi:

Secretele Mineriadei/ „Lagărul“ din democraţia lui Iliescu

Toţi au vorbit mai mult de importanţa zilei de 13 iunie şi au pus în plan secund ororile minereşti din 14 iunie. A venit vremea să arătăm cum a decurs cu adevărat ziua de 13 iunie.

„Adevărul" a intrat în posesia unor imagini rare de la Mineriada din iunie 1990. Sunt trei ore de imagini video, înregistrate în zilele de 13, 14 şi 15 iunie 1990 de operatorii TVR. Unele scene sunt tăiate abrupt, fapt ce ne-a întărit convingerea că, înainte de a fi arhivate, casetele au fost „spălate".

Au rămas, totuşi, câteva secvenţe ruşinoase pentru istoria Televiziunii publice. Holurile şi subsolul TVR au fost transformate în săli de tortură. „Adevărul" va prezenta în ediţia de mâine poveştile câtorva victime din beciurile Televiziunii.

Toţi cei care ne pot da detalii despre soarta persoanelor care apar în imagini ne pot scrie pe adresa de e-mail scrisori@adevarul.ro sau prin poştă, la adresa Şoseaua Fabrica de Glucoză numărul 21, sector 2, Bucureşti.

Bocanci în gură de la instituţiile „fragile"

Reporterii „Adevărul" au luat legătura cu Marin Stoica, una dintre victimele mascaradei de la TVR (13 iunie 1990). Bărbatul se luptă de 20 de ani pentru a demonstra un adevăr pe care nimeni nu pare să-l ia în serios: oamenii arestaţi în seara de 13 iunie 1990 la TVR, sub acuzaţia de vandalism, au fost culeşi la întâmplare şi filmaţi pentru a arăta ţării cât de grav este ameninţată democraţia la Bucureşti.

Marin Stoica a reuşit, cu sprijinul Secţiei Parchetelor Militare, să obţină din arhiva TVR imaginile pe care le prezentăm pe site-ul ziarului nostru, www.adevarul.ro. Priviţi imaginile cu garda sus. Unele scene sunt deosebit de violente.

Imaginile obţinute de „Adevărul" dovedesc contrariul celor afirmate de Ion Iliescu într-un interviu acordat recent ziarului nostru. Iliescu afirma că „Poliţia n-avea autoritate, era timorată. Nimeni nu îndrăznea să tragă. Pentru oameni, Poliţia era asociată cu vechiul regim. Şi ăştia n-aveau forţa morală ca să riposteze. Iar Armata a intervenit târziu, după zece noaptea".

În realitate, conform imaginilor, nici Armata şi nici Poliţia nu par a fi „fragile", „timorate". Însă comportamentul soldaţilor şi al poliţiştilor este mai mult decât bizar. Cordonul de soldaţi din jurul Televiziunii Române pare a fi doar pentru decor.

Camera de filmat surprinde această scenă fundamentală din după-amiaza zilei de 13 iunie 1990: mai mulţi manifestanţi intră printre soldaţi, în curtea TVR, fără niciun fel de ripostă! Se strigă „Armata e cu noi!". După lăsarea întunericului, camerele de filmat vor surprinde cadre cu poliţişti şi militari lovind cu bocancii în cap mai mulţi cetăţeni.

Cele mai importante scene au fost filmate în noaptea de 13 spre 14 iunie, la sediul Televiziunii Române. Armata a arestat sute de persoane care treceau pe stradă pentru a crea impresia că ţara este într-un mare pericol. E vorba de bucureşteni şi de persoane din provincie sosite în Capitală la îndemnul preşedintelui Ion Iliescu.

Acesta a avut o intervenţie televizată în jurul orei 18.00, când a făcut apel la „oamenii de bine" să iasă în stradă şi să apere instituţiile statului. „Oamenii de bine" au căzut însă într-o teribilă capcană. Cel mai bun exemplu este cel al unui bărbat reţinut în subsolul TVR şi bătut bine, care povesteşte:

„Am venit de la Ploieşti. Organizat am venit, cu maşini, din faţă de la Casa Albă (n.r. - Palatul Administrativ, sediul Primăriei Ploieşti şi al Consiliului Judeţean Prahova) , de la «Feseneu». Am venit organizat". Un tânăr explică: „Am venit să văd dacă e chiar aşa cum a zis tovarăşu' Iliescu, domnu' Iliescu". Asemenea lor sunt mulţi minori, chiar şi preşcolari!

Poziţia nefirească a poliţiştilor „timoraţi"

13 iunie 1990, operaţiunea „Autobuzul“

Primul moment important al evenimentelor din 13 iunie 1990 se petrece în jurul prânzului, pe strada Edgar Quinet, din centrul Capitalei. Sute de poliţişti  lovesc la întâmplare oamenii veniţi în Piaţa Universităţii pentru a vedea cu ochii lor cum Puterea a blocat centrul Bucureştiului cu autobuze aşezate de-a latul, pe carosabil. Poliţiştii atacă, iar manifestanţii ripostează, aruncând cu pietre.

În mod paradoxal, poliţiştii se ascund după un autobuz în momentul în care câţiva manifestanţi pornesc în fugă, "înarmaţi" cu pietre. Este mai mult decât evident că Poliţia ar fi făcut faţă fără probleme turbulenţilor.

În realitate, poliţiştii privesc liniştiţi cum câţiva tineri dau foc autobuzului din dotarea Ministerului de Interne. După acest moment, între cele două tabere nu mai există contact, fiind despărţite de vehiculul arzând. Mai mulţi martori oculari ai evenimentelor au relatat că autocarul nu a explodat, semn că a avut combustibil în rezervor numai pentru a ajunge în Piaţa Universităţii.

În scurt timp, Poliţia s-a retras din Piaţă, iar celelalte autobuze au fost incendiate. TVR a ridicat imediat un elicopter deasupra Bucureştiului pentru a filma coloanele de fum din centrul Capitalei. Pentru populaţia din ţară, dar şi pentru bucureştenii care nu luaseră parte la evenimente, imaginile păreau înspăimântătoare. Nicio maşină de pompieri nu este prezentă în imagini.

Despre democraţie

Doar câţiva studenţi de la Universitate încearcă să stingă un autobuz în flăcări. Explicaţia TVR, prin vocea reporterului Tudor Barbu, a fost că „pompierii nu pot interveni pentru că circulaţia este blocată în zona Pieţei Universităţii".

Soldaţi de până în 20 de ani sunt folosiţi pentru a transmite mesajul de panică la televizor. „Spuneţi că aici se pregăteau sticle incendiare!", îndeamnă un angajat al TVR un grup de soldaţi care păzeau clădirea din Dorobanţi.

Tinerii în haine militare oferă mai mult decât li se cere şi perorează despre golani: „Aşa vor ei să construiască democraţia. Să stea în Piaţă şi după aia să facă prin violenţă... Dacă erau oameni...". Asta se vedea la TVR pe 13 iunie 1990. Obiectivul fusese atins, minerii puteau veni.

Televiziunea a fost, din nou, în slujba lui Ion Iliescu

Ion Iliescu a jucat pe degete Televiziunea Română  Foto: Agerpres

La o jumătate de an de la scenariul Revoluţiei Române în direct, Televiziunea publică a filmat din nou după un scenariu semnat de „emanaţii Revoluţiei".

În iunie '90, Televiziunea a manipulat prin toate mijloacele. De la intervenţiile de un patetism scârbos ale lui Alexandru Stark până la înscenări grosolane. Într-un depozit de cărţi al Televiziunii au fost filmate opere ale marelui poet naţional Mihai Eminescu distruse de „vandalii legionari", apoi au fost aşezate în cadru sticle cu benzină (aşa-zisele sticle incendiare care au aterizat miraculos în sediul TVR fără să se spargă şi fără să piardă combustibilul, deşi nu aveau capace!).

Pe imagini se poate vedea cum cameramanii aşezau cu grijă respectivele sticle pe birourile Televiziunii pentru a demonstra ceea ce trebuia demonstrat: că a fost tentativă de lovitură de stat. Buletinele de identitate ale unor gură-cască, prinşi de Poliţie pe străzile din zona Televiziunii, au fost filmate alături de cuţite de bucătărie.

În Institutul de Arhitectură „Ion Mincu", cameramanul TVR a filmat saci plini cu o pudră galbenă. Comentariul avea darul de a inspira telespectatorilor că era vorba de droguri: „Seamănă a mălai? Au pus-o de mămăligă!". Apoi au fost filmate mai multe arme de tir sportiv, arme găsite în clădirea Institutului şi care erau pentru antrenamentul studenţilor.

Un tânăr a fost filmat în timp ce un militar îl ţinea de cap, iar un alt militar îi aşeza un mic cuţit în pumn. Pe lângă militari, în scenele filmate în curtea TVR apar mai mulţi civili care creează panică strigând: „Îi miros mâinile a benzină" sau „L-am văzut cum arunca sticle incendiare înspre clădirea Televiziunii".

Cadrele militare care ar fi trebuit să asigure paza TVR au distrus câteva încăperi din Televiziune cu jeturi puternice de apă şi au spart geamurile cu scrumierele de metal de pe holuri. Încăperile distruse au fost filmate şi prezentate apoi ca devastări ale „huliganilor".

Primii arestaţi sunt întâmpinaţi cu acuzaţii de genul: „Ce e, ţigane? Ţi-e rău acuma, ă? Tu-ţi Dumnezeu' mă-tii de criminal. Uitaţi ce aţi făcut din instituţia asta. Cu limba să ştergeţi pe jos, fir-aţi ai dreacu'!". Un tânăr bătut cu bestialitate este consultat de o asistentă în curtea Televiziunii. Pe film se aud comentarii ca: „Ăsta e drogat, să moară mama".

Din toate părţile răzbat strigăte încărcate de ură:"De ce aţi călcat, mă, în picioare ostaşii ăştia? Mă, sunt fraţii voştri, mă! Spune, mă, cum ai aruncat cu sticle incendiare! Eu te-am văzut şi te-am filmat". Oamenii se apărau spunând că treceau întâmplător pe Calea Dorobanţilor sau că au auzit apelul lui Ion Iliescu şi au venit la Televiziune. Dar nimeni nu i-a crezut. Până la democraţie, românii mai aveau de primit mulţi pumni în figură. De la aceste imagini ar fi bine să înceapă judecarea procesului „13-15 iunie 1990".

"Am cumpănit mult intervenţia mea la Televiziune, la 13 iunie 1990. M-am adresat oamenilor care votaseră cu noi."
Ion Iliescu
fost preşedinte al României

Garanţii „adevărului"

Emanuel Valeriu şi Răzvan Theodorescu

După evenimentele din 13-15 iunie 1990, Televiziunea publică a organizat o conferinţă de presă cu ziarişti români şi străini. Emanuel Valeriu, directorul TVR, şi-a început discursul prezentând un manifest cu titlul „Renaşterea Legionară". Alături era semnul svasticii. „Asemenea ameninţări am primit cu duiumul. Şi la sediul Televiziunii, şi la locuinţa personală", spune Valeriu, ulterior dovedit ca turnător al Securităţii, „cârtiţă" plasată la Radio Europa Liberă.

În aceeaşi conferinţă, Emanuel Valeriu ţine să precizeze: „Însăşi prezenţa domnului Theodorescu, cunoscut ca istoric de artă, şi a mea în fruntea acestei instituţii exclude din start ideea unei posibile manipulări".

Totodată, Răzvan Theodorescu, preşedintele Radioteleviziunii în 1990, ocoleşte întrebarea unei jurnaliste din Franţa: „De ce televiziunea nu a prezentat nicio imagine cu agresiunile comise de mineri şi cu persoanele rănite?". „Pentru presa internă şi internaţională: nu vă vom vorbi decât de ziua de 13. Asta ne-a şocat pe noi domnilor! Asta!", a replicat Theodorescu.

Filmele pentru copii, paguba TVR

Din infernul arestului de la Măgurele, Alexandru Stark prezintă o listă cu filme care au dispărut din sediul TVR la 13 iunie 1990, susţinând că au fost găsite asupra celor reţinuţi în Unitatea Militară:

„Filme făcute pentru copii, din filmoteca de aur a Televiziunii Române. Sunt filme ale colegilor mei, care, oricât ar căuta începând de astăzi, nu le vor mai găsi. Cine dintre cei care au năvălit peste noi la Televiziune să ia aceste fişe? Nu ştiu. Dar nu cred că a fost un om de suflet".

Alexandru Stark Conferinţă de presă TVR