Adevarul.ro

Fiul cel mare al Elenei şi a lui Nicolae Ceauşescu, Valentin Ceauşescu, doreşte să recupereze întreaga avere confiscată de autorităţile române la Revoluţia din decembrie 1989. Valentin Ceauşescu încearcă să recupereze banii pe care îi avea la CEC sora sa, Zoia Ceauşescu, şi pentru care Parchetul a instituit sechestru.

Lupta pe averea Ceauşeştilor pare fără sfârşit. Aproximativ 1,6 milioane de lei (circa 400.000 de euro), bani depozitaţi în librete CEC şi conturi bancare, care în 1989 erau pe numele Zoiei Ceauşescu şi al soţului său Mircea Oprean, nu vor fi restituiţi proprietarilor, în urma unei decizii irevocabile date de judecătorii Tribunalului Bucureşti. Conform avocatului lui Valentin Ceauşescu, Haralambie Voicilaş, clientul său aşteaptă motivarea instanţei pentru a vedea ce soluţie mai poate aborda pentru a recupera banii sorei sale.

Proces judecat 12 ani

Zoia Ceauşescu şi Mircea Oprean s-au judecat timp de 12 ani pentru restituirea bunurilor confiscate în decembrie 1989. Imediat după Revoluţie, cei doi au fost acuzaţi de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, iar procurorii au dispus confiscarea mai multor bunuri - tablouri, statui, covoare, cărţi, albume de artă - şi a mai multor sume de bani.

Citiţi şi: Valentin Ceauşescu, război crunt pe avere

La 24 iunie 1998, cei doi au cerut magistraţilor Judecătoriei Sectorului 4 să oblige Parchetul General să le comunice care este situaţia bunurilor confiscate şi au solicitat restituirea acestora. Procesul a fost suspendat o perioadă, deoarece procurorii schimbau încadrările de care erau acuzaţi sau nu precizau în ordonanţele emise care era situaţia bunurilor confiscate.

Procurorii se opun

La 26 aprilie 2001, Parchetul General a decis încetarea urmăririi penale faţă de Zoia Ceauşescu şi faţă de Mircea Oprean întrucât intervenise amnistia şi prescripţia penală pentru infracţiunile de care erau acuzaţi. Dar, suprinzător, chiar dacă ancheta a încetat, procurorul a decis confiscarea specială a banilor şi a unor opere de artă, care urmau să fie restituite către Muzeul Naţional de Artă, Muzeul de Istorie al României şi Muzeul Peleş.

Prin ordonanţă, doar bunurile personale şi libretele CEC ale acestora erau restituite. Motivarea procurorului: „Întregul patrimoniu care a aparţinut Partidului Comunist Român a trecut în proprietatea statului, în consecinţă, bunurile care au fost găsite asupra învinuiţilor şi inculpaţilor sau în locuinţele acestora, provenind din fondurile Secţiei Gospodărie de Partid, vor fi confiscate. Operele de artă şi alte bunuri ce au fost transferate de la unele instituţii publice (Muzeul de Artă, Muzeul de Istorie etc.) la Secţia Gospodărie de Partid vor fi restituite celor dintâi".

Banii, recalculaţi cu inflaţia

În final, Zoia Ceauşescu şi Mircea Oprean şi-au îndreptat procesul împotriva acestei ultime ordonanţe. La 20 noiembrie 2006, Zoia Ceauşescu a decedat, iar în cauză a fost introdus, ca moştenitor, fratele acesteia, Valentin Ceauşescu.

La data de 5 iunie 2009, Judecătoria Sectorului 4 a decis restituirea tuturor bunurilor şi a banilor. Instanţa a arătat că indisponibilizarea banilor de pe libretele CEC a fost nelegală şi „ca atare, ele trebuie restituite contestatorului rămas în viaţă la valoarea actuală, motiv pentru care va dispune actualizarea cu rata inflaţiei, începând cu luna ianuarie 1990 şi până la data plăţii efective", susţin judecătorii. Sumele care trebuiau restituite: 1.450.020 lei - consemnată în librete CEC şi depozite pe numele Zoiei Ceauşescu, şi cea de 112.283 lei - consemnată pe numele Mircea Oprean.

Portretul Zoiei, returnat soţului

Secţia a V-a Civilă a Tribunalului Bucureşti a admis parţial, la sfârşitul lunii iunie 2010, o cerere făcută de procurorii Parchetului General, care au contestat restituirea mai multor bunuri confiscate în decembrie 1989 de la Zoia Ceauşescu şi de la Mircea Oprean.

Magistraţii au decis, totuşi, restituirea către Mircea Oprean a 11 tablouri -Nicolae Tonitza, Gheorghe Petraşcu, Alexandru Ciucurencu, Theodor Pallady, Ştefan Luchian, Francisc Şirato, a unei lucrări din bronz semnată de Horia Flămându-„Portretul Zoiei", a unor cărţi şi albume de artă, dar şi a aproximativ 180.000 de lei, bani găsiţi în casa celor doi în timpul evenimentelor din decembrie 1989.

Grija Elenei: CEC-urile copiilor

Modul în care Ceauşeştii au fugit în decembrie 1989 şi gesturile lor disperate din ultimele minute rămân încă un mister. Toată lumea a vorbit despre sume importante de bani care s-ar fi aflat asupra cuplului dictatorial. Cert este că singurele valori recuperate sunt şapte carnete CEC, în valoare de trei milioane şi jumătate de lei.

Nicolae şi Elena Ceauşescu au rămas fără CEC-urile copiilor la Sălcuţa, unde au fost abandonaţi în câmp de elicopterul prezidenţial. În „Sfârşitul Ceauşeştilor", de Grigore Cartianu, identitatea libretelor de economii este descrisă de aghiotantul Elenei, căpitanul Marian Rusu, care s-a desprins de dictatori păstrând cu el o servietă de culoare neagră: „Am deschis geanta pe drum, în care era un plic mare, alb. Plicul nu era lipit. În el erau nişte carnete CEC pe care le-am predat reprezentanţilor FSN. Erau pe numele lui Valentin, Zoia şi Nicu Ceauşescu. Câte unul nominal şi câte unul cu parolă. Mai era şi un libret pe numele fiului lui Valentin. Valoarea totală era de trei milioane şi jumătate de lei".

Povestea servietei negre începe la ora 9.30 a zilei de 22 decembrie 1989. Rusu povesteşte cum Elena Ceauşeşcu l-a trimis în Primăverii pentru a aduce de la domiciliul dictatorilor o cheie de seif. Câteva ore mai târziu, la Snagov, tot căpitanul Rusu povesteşte că Emil Bobu i-a dat o servietă, după care i-a spus: „Ai grijă de ea ca de ochii din cap că este a Tovarăşei". (Florel Manu)