VIDEO 1992, 1996: concertele care ne-au pus pe harta lumii

0
Publicat:
Ultima actualizare:

În anii ’90, o ţară abia ieşită dintr-un comunism feroce era transformată de Michael Jackson, pentru câteva ore, în kilometrul 0 al lumii. Pentru români, Michael Jackson a însemnat recuplarea la restul lumii. Pentru ceilalţi, dovada că România există cu adevărat.

Mai citeşte şi:

Vizita lui Michael în România, în topul ”extravaganţelor” Telecinco

„Michael Jackson nu există. Nu e un om, nu e un superstar, nu e un extraterestru venit dintr-o galaxie. Michael Jackson este o poveste. Fiecare epocă şi-a creat eroii, i-a modelat după chipul şi asemănarea ei. În acest sfârşit de mileniu, Făt-Frumos poartă un nume: Michael Jackson“.

Rândurile de mai sus, apărute în presa centrală a doua zi după primul concert al lui Michael Jackson în România, din 1 octombrie 1992, sintetizau o epocă.

Una a ieşirii abrupte din comunism, a nevoii de poveşti frumoase. În pieţele ambulante, printre blugi şi obiecte electrocasnice, apăruse primele casete. În România anului 1992 exista Michael Jackson şi restul muzicii.

Noţiunea de „proprietate intelectuală“ nu avea niciun sens. Albumul „Dangerous“ era vândut cu o foaie scoasă la imprimantă, pe post de copertă, şi numele pieselor înşirate într-un tabel stângaci.

„A dovedit cât de fals am trăit“

image

La revenirea din 1996, Michael a adus pe scenă un adevărat arsenal spaţial



În octombrie 1992, Michael Jackson nu ţinea un simplu spectacol, ci redefinea un spaţiu. Nu mai puţin de 61 de ţări erau conectate simultan, într-o transmisie televizată grandioasă, la ţipetele, isteria, lacrimile şi aplauzele de pe Stadionul Naţional. România exista din nou.

„A dovedit cât de fals am trăit, prefăcându-ne bucuroşi de minciuna unor surogate otrăvitoare”, scria presa în ziua de după concert.  Lacrimile admiratoarelor, suprinse de camerele TV la plecarea de pe Aeroportul Otopeni, au făcut înconjurul lumii. Era tristeţe şi disperare în acele lacrimi, însă, mai mult decât atât, era reacţia unei naţiuni ce fusese redescoperită de restul lumii printr-un concert de muzică. 

„A plecat Michael şi nu se mai întoare nicioată"

După concertul din 1992 mult timp a fost comentată o imagine cu o admiratoare plângând: „A plecat Michael şi nu se mai întoare nicioată“. Cea care îşi exprima dezamăgirea este Mihaela Zamfir (33 de ani) şi a fost contrazisă chiar de Michael în 1996.

Este anul în care megastarul a revenit în România, în data de 14 septembrie. Atunci, o navă gigantică a ieşit din podeaua scenei în timpul concertului, însă unii dintre participanţi se declarau mai încântaţi de DJ Bobo, chemat să cânte în deschidere. Era ultimul turneu anunţat al megastarului.  

1992. „Mi s-a tăiat respiraţia“

image

Alexandru Moruzi (foto) avea 16 ani, în 1992 şi venise tocmai de la Arad pentru concertul lui Michael Jackson. „Am ajuns la stadion cu vreo cinci ore înainte de începerea concertului. În faţa arenei erau mii de oameni, iar cozile din faţa porţilor de acces pe teren se întindeau pe zeci de metri.

Michael Jackson a ţâşnit pur şi simplu de undeva de sub podium. Nimeni nu se aştepta. Tot stadionul parcă a luat foc. Pur şi simplu mi s-a tăiat respiraţia.

La un moment dat, valul m-a dus exact în faţa scenei unde era amplasată o bară de protecţie. În momentul acela, instinctiv, am luat de pe jos două sticle goale de plastic de 2 litri şi mi le-am băgat pe sub tricou. Mi-am făcut un un fel de tampon între piept şi bara groasă de metal.

Am fost extrem de inspirat. Altfel cred că mă alegeam cu câteva coaste rupte, atât de tare se împingeau oamenii unii în alţii. Oricum a meritat din plin. Totul a culminat cu ieşirea din scenă. «Ladies and gentleman, Michael Jackson has left the stadium». Era isterie. Toată lumea striga, printre lacrimi: «Michael!, Michael!»”, îşi aminteşte Alexandru.

1996. „Eu eram rocker, dar în Michael am văzut un artist complet“

Adrian Ovidiu Ilie (44 de ani), din Oradea, avea 31 de ani când Michael a concertat în România pentru a doua oară. „Eu eram rocker, dar industria din jurul lui Michael m-a adus la Bucureşti. Am ajuns la stadion cu 4 ore înainte, aveam locuri la tribuna 1. Nu vă spun ce se întâmpla la intrările în stadion cu puţin timp înainte de spectacol. Se călca lumea în picioare. În deschidere a cântat DJ Bobo, o trupă în vogă la acea vreme.

Chiar la DJ Bobo am coborât din tribune pe gazon. Simţeam cum ne duduie plămânii din cauza vibraţiilor. Atmosfera era sufocantă, aşa că în scurt timp m-am întors în tribună. Când a apărut Michael, stadionul a explodat. Fetele au început să leşine, oamenii se împingeau, făceau valuri.

Mi-a plăcut, nu mai văzusem niciodată aşa ceva şi nici nu cred că o să mai văd un astfel de concert în România. Atunci am înţeles că Michael e un artist complet. La acel concert am învăţat că muzica este frumoasă indiferent de gen.  Nu contează că eşti rocker, «depechar» (fan al trupei Depeche Mode) sau iubitor de jazz”,  îşi aminteşte Adrian Ovidiu Ilie.

Alice, fetiţa care i-a vorbit, a presimţit ceva rău

image

Alice Gancevici va păstra toată viaţa fotografia din 1992 în care este alături de Michael Jackson



La prima venire în România, în 1992, Michael Jackson a inaugurat înaintea concertului un loc de joacă pentru un centru de plasament de pe Bulevardul Alexandru Averescu, din sectorul 1. Leagănul „Sfânta Ecaterina” a fost desfiinţat în 2003, în locul său fiind inaugurată o clădire pentru recuperarea copiilor cu handicap, însă locul de joacă a rămas. Copiii de la actuala instituţie şi de la o grădiniţă particulară din vecinătate încă vin aici să se joace.

Printre cei 300 de copii care l-au întâmpinat pe Michael în 1992 se afla şi Alice Gancevici, în vârstă de cinci ani, fiica directoarei din acea vreme a centrului. „Eram foarte emoţionată. Am fost aleasă să îi înmânez un album cu toţi copiii de la centru, deoarece eram singura care vorbea engleză”, spune fata.

Despre artist, tânăra îşi aminteşte că era foarte drăguţ cu copiii. „Când a ajuns la centru, i-am cântat melodia „Heal the world”. Ne învăţaseră versurile nişte englezi de la o organizaţie. A fost foarte plăcut impresionat şi s-a comportat foarte frumos cu noi”, spune Alice.

Tânăra mai spune că a avut un vis azi-noapte despre care crede că are legătură cu tragicul eveniment. „Am visat o fetiţă de la centru, Adela, care seamănă la faţă cu artistul. Ciudat este că era îmbrăcată ca el şi umbla de mână cu una dintre infirmiere”, povesteşte Alice. 

(Video: vizita lui Michael la orfelinat - www. adevarul.ro)

image

În 1992, biletul a costat 22 de dolari (6.800 lei)

image

În 1996, biletul era  13 dolari (59.000 lei)






























Concertul din 1992 din Bucureşti












Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite