FOTO / VIDEO Spiderman de România

adevarul

Publicat: 25.10.2009 21:21

Ultima actualizare: 09.08.2022 12:03

Sar peste cap, escaladează ziduri şi folosesc orice element de mobilier urban pentru acrobaţiile lor. Sunt tinerii practicanţi de freerun şi de parkour. Căţăratul pe ziduri sau trecerea unui obstacol cât mai repede şi cât mai elegant poate deveni un stil de viaţă.

Se rotesc 360 de grade sprijiniţi de zid, sar învârtindu-se de pe orice obstacol înalt şi trec zebra în mâini, iar oamenii îi consideră ca fiind nişte „nebuni“. Astfel se poate descrie viaţa a patru tineri din Timişoara care au decis să evolueze de la simple sărituri de pe garaje la un sport intens practicat în alte ţări.

UPDATE, ASTĂZI, ORA 14.20:
Timişoara: Cei patru Spiderman de Banat respiră adrenalină

Citiţi şi:

„Eu ştiu că doar noi practicăm freerun la un aşa nivel în Timişoara. Este un adevărat stil de viaţă, ca orice alt sport“, a precizat Remus Richiczan, care are acum 18 ani. Numele de „scenă“ al lui Remus este „Matrix“, nume pe care l-a dobândit după ce colegii l-au surprins întorcându-se peste spate, precum personajul principal din filmul „Matrix“.

De ambiţia celor patru tineri nu au scăpat blocuri, ziduri, maşini sau obstacole din parcuri. „Eu am urcat pe acelaşi bloc pe care a urcat şi «Matrix», cred că a fost cel mai înalt obstacol“, a mai povestit Andrei Botar, care are acum 18 ani.

Printre locurile preferate de aceştia pentru a practica freerun se numără Parcul Botanic din oraşul de pe Bega. Zidul care se vede de pe stradă este preferat de băieţi pentru sărituri acrobatice de la înălţime. „Cea mai mare căzătură am luat-o aici, în Parcul Botanic. M-am răsucit prea mult şi m-am lovit la cap“, a povestit Paul Oprea, cel mai mic la statură dintre toţi.

Concentrare şi calcule

Pentru oamenii „normali“, săriturile pe care le fac de parcă doar merg par extrem de muncite şi aproape imposibil de făcut. „Nu cred că există o ieşire din casă în care să nu ne desprindem măcar aşa puţin de pământ. De exemplu, am trecut odată zebra în mâini“, a mai spus Paul.

Chiar dacă totul pare foarte simplu, înaintea unei sărituri, băieţii se concentrează intens. „Înainte de vreo săritură, calculez tot, traiectoria şi mişcările pe care o să le fac“, a completat Andrei.

Miraculos, niciunul dintre ei nu a vizitat coridoarele vreunui spital, scăpând din încercări de acrobaţii doar cu câteva entorse de gleznă sau degete.

Află mai multe detalii interesante despre tinerii Spiderman din Banat, astăzi, în EDIŢIA DE TIMIŞOARA a ziarului

Parkourul ca şi comunitate

Şi în Cluj-Napoca, zece tineri practică acelaşi tip de sport, însă cu un grad de dificultate mai scăzut, intitulat parkour. Ceea ce i-a adus împreună au fost nişte filmuleţe văzute pe YouTube. Băieţii au luat legătura unul cu altul pe net, s-au întâlnit, iar acum au ajuns să formeze o comunitate.

Pentru Gabriel Galgoczy (20 de ani), parkourul „este ceva mai mult decât un simplu sport, este o artă şi un mod de exprimare“. Pe de altă parte, Andrei Tompa (18 ani) vede acest sport ca pe o pasiune: „Mă motivează să fac din ce în ce mai multe şi mai bine.“

Unul dintre cele mai puternice sentimente ale acestui sport sunt acelea de libertate şi cel de eliberare din viaţa cotidiană. Acest aspect l-a atras şi pe Andrei Matyas (19 ani): „La început, m-a atras libertatea acestui sport, lipsa de reguli.“

Cei aproximativ 10 clujeni care practică parkourul cunosc foarte bine filosofia acestui sport. „Alt lucru care-mi place la acest sport este faptul că te învaţă umilinţa şi modestia, datorită faptului că nu există competiţie. Ne ajutăm unul pe celălalt, iar atunci când unul dintre noi evoluează, evoluează şi ceilalţi“, spune Sergiu Zorger.

Un obstacol în calea practicanţilor acestui sport îl reprezintă poliţia. În astfel de situaţii, spun băieţii, problema este că „niciodată nu vom putea explica poliţiei ce înseamnă parkourul în două minute“.

Alt lucru care-mi place la acest sport este faptul că te învaţă umilinţa şi modestia, datorită faptului că nu există competiţie. Ne ajutăm unul pe celălalt, iar atunci când unul dintre noi evoluează, evoluează şi ceilalţi.
Sergiu Zorger
practicant de parkour

Ploaia le e duşman

Singurul rival al celor care practică acest tip de sporturi este ploaia, deoarece, spun tinerii, atunci când spaţiul de urcat este umed sau dacă locul de aterizare are denivelări, se pot alege cu oase rupte.

Freerunul este mai complex

Diferenţa între freerun şi parkour stă în complexitatea mişcărilor, a acrobaţiilor. Scopul principal al acestei discipline constă în deplasarea cât mai eficientă dintr-un punct A într-un punct B, evitând orice fel de obstacol, folosind doar mijloacele propriului corp.

Conceptul de parkour începe să se formeze în jurul anilor ’50 odată cu apariţia metodei naturale de educaţie fizică şi morală a lui Georges Hébert. De atunci, s-au dezvoltat şi alte ramuri bazate pe latura fizică a parkourului, precum freerunul şi 3runul.

„Iniţial, freerunul a evoluat din parkour, însă pe parcurs, freerunul s-a axat pe altfel de mişcări, ceea ce a dus la o diferenţă relativ mare între ele. Spre deosebire de parkour, care este ceva util şi practic, freerunul este spectaculos prin numeroasele mişcări de acrobaţie“, ne-a spus clujeanul Matyas Andrei.