Ultima sinagogă din Bacău

0
Publicat:
Ultima actualizare:

care odinioară era numeroasă şi bine organizată. Doar 359 de evrei cu "acte-n regulă" au mai rămas în Bacău, oraş care nu a fost ocolit de "febra vânzării de evrei" din perioada

care odinioară era numeroasă şi bine organizată. Doar 359 de evrei cu "acte-n regulă" au mai rămas în Bacău, oraş care nu a fost ocolit de "febra vânzării de evrei" din perioada comunistă.
Ultima sinagogă din Bacău păstrează amprenta unei comunităţi care acum este aproape istorie. În sediul Comunităţii Evreilor, tencuiala căzută şi varul crăpat sunt acoperite din loc în loc cu afişe în limba ebraică pe care sunt reprezentate simboluri, precum steaua lui David. Evreii din Bacău, chiar dacă împuţinaţi dramatic în ultimii ani, au încă o identitate proprie şi încearcă să se organizeze, într-un oraş care în urmă cu zeci de ani era cunoscut pentru puternica sa comunitate de evrei. La sediul băcăuan există şi o cantină, în care se găteşte numai după obiceiurile religioase "kashrut". Carnea este tăiată după un anumit ritual şi nu se amestecă niciodată cu brânzeturile. Cei care vin să mănânce aici sunt, în general, pensionari şi persoane cu venituri reduse. Asistaţii social pot să mănânce la prânz trei feluri de mâncare cu numai 17.000 de lei, deoarece o parte din preţ este susţinută de Federaţia evreilor. Cantina este pentru enoriaşii sinagogii, membri ai Comunităţii evreilor, însă nici alte persoane care doresc să aibă acces la o masă ieftină nu sunt refuzate. Pentru că numărul evreilor din Bacău a scăzut drastic, aceştia nu au un rabin, ci un oficiant de cult care îi ţine locul. Rugăciunea se face de patru ori pe săptămână. Sinagoga "Rabin Avram Arie Rosen" este locul în care se adună evreii din Bacău. Un hol lung face trecerea spre sala mare. Băncile de lemn, închise la culoare, străjuite de Steaua lui David şi numerotate, îşi aşteaptă "stăpânii". Locurile se pot cumpăra pe o anumită perioadă de timp şi se pot chiar moşteni. În mijlocul lor, al băncilor, se află "bimah", de unde cantorul conduce rugăciunea şi de unde se citeşte Tora, cartea sfântă a evreilor. Sulurile pe care este scrisă Tora sunt "adăpostite" după o draperie din catifea roşie, brodată cu litere în ebraică. Lângă sinagogă se află templul "cerealierilor", ultimul de acest fel din judeţ. O curte năpădită de buruieni înconjoară clădirea veche, în care se sărbătoreau Hanuka şi alte zile importante pentru evrei. În spatele uşii masive se ascund câteva sobe dezafectate şi pereţi pictaţi cu siluete de animale: lei, şerpi, capre, cămile. Inscripţiile în ebraică întregesc imaginea unui loc în care, cu ani în urmă, se strângeau sute de evrei ca să marcheze sărbători importante. Templul cerealierilor se numeşte aşa pentru că, în urmă cu zeci de ani, fiecare breaslă avea templul său. Acesta este ultimul şi a fost vandalizat de câteva ori, la fel ca şi sinagoga. şi totuşi, identitatea şi cultura evreilor supravieţuiesc, într-un oraş care pare să le fi uitat.

Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite