Francisc Trombiţaş i-a avut alături pe ai săi

Francisc Trombiţaş i-a avut alături pe ai săi

Familia sa nu l-a abandonat, deşi a fost obligată să poarte stigmatul de rude ale unui criminal în serie. Rudele şi copiii lui Trombiţaş au povestit pentru „Adevărul de Seară“ prin ce au trecut în anii în care acesta a fost închis.

Bătrânul de 73 de ani, pentru care ultimul deceniu de viaţă a fost un infern, s-a stins în braţele familiei sale, în Jimbor, chiar în căsuţa în care a trăit toată viaţa. Bătrân şi imobilizat de boala care l-a ţintuit la pat de aproape nouă ani, Francisc Trombiţaş a murit împăcat, pentru că justiţia i-a făcut în cele din urmă dreptate. În urmă cu 10 ani, acesta a fost acuzat pe nedrept de cinci crime, deşi nu el a fost autorul.

Comunitatea a fost de partea sa

Astăzi, familia sa, care numără cinci copii şi mulţi nepoţi, s-a adunat în Jimbor, la casa părintească pentru a-l înmormânta creştineşte. O ceremonie discretă, cu câţiva săteni şi familie, urmată de masa de pomenire. Despre povestea cea urâtă care i-a înveninat ultimul deceniu de viaţă oamenii nu prea mai povestesc. Aproape niciunul dintre membrii comunităţii nu a crezut atunci cu adevărat că bătrânul Francisc ar fi comis cele cinci crime din satul vecin, Sălcuţa, aşa cum susţineau poliţiştii în 1999.„Niciunul nu ne-am gândit că ar fi fost el vinovatul. Chiar şi rudele femeilor omorâte ziceau aşa. Dar poliţiştii nu au vrut să audă nimic. Bine că până la urmă s-a făcut dreptate. Numa viaţa, cine i-o mai întoarnă înapoi?“, se întreabă cu voce joasă, badea Ioan a Petrii, un bătrân care se grăbea către casa familiei Trombiţaş.

Nu l-au abandonat niciodată

„Nu a fost uşor, însă nimeni nu ne-a aruncat în faţă ceva. O singură dată, un poştaş, când a adus citaţia pentru tata, s-a răstit să o luăm odată, că nu este el de vină că tata e un criminal“, îşi aminteşte Maria, una dintre fetele bătrânului Trombiţaş. Nici rudele victimelor nu le-au reproşat vreodată ceva, spune Francisc Trombiţaş, mezinul defunctului. „Chiar unul dintre băieţii Anicăi Rus (n.r. - una dintre victimele din Sălcuţa), la care am fost acasă cu avocatul Dan Molnar şi cu procurorul a spus « Lăsaţi-l în pace pe omul ăsta că nu a făcut-o el »“, relatează acesta.
Alexandru Trombiţaş, fiul cel mare, vorbeşte despre proporţiile crizei: „În primele cinci luni după ce l-au arestat, timp în care nu ni s-a permis să-l vedem, m-am culcat plângând şi mă trezeam tot plângând. Eram disperat şi nu ştiam ce să fac. Au fost momente în care ne spuneau şi cunoscuţii: «De ce nu-l lăsaţi să zacă acolo? Că oricum nu aveţi ce face.» Dar cum să-l abandonăm? Era tata“.