Trenul „Hoţiei“

Vitezele mici ale trenurilor nu justifică suplimentele tarifare pe care le plătim odată cu biletul. Pe aproape toate rutele CFR circulă trenuri cu rang înalt care nu ating media orară de viteză prevăzută de lege. Şi totuşi, călătoriile cu acestea domină topul preţurilor.

Citiţi şi

adevarul.es - Când trenul întârzie cinci minute, călătorilor li se restituie banii
Trenuri suplimentare în perioada estivală
3.700 de angajaţi ai CFR vor fi disponibilizaţi
Calea ferată din România este aproape de colaps

În Anexa 1 a Ordinului Ministerului Transporturilor nr. 2.065/2004, trenurile sunt clasificate în funcţie de viteza medie orară pe care o realizează de-a lungul rutelor pe care le parcurg.

Astfel, pentru a avea rang de accelerat, un tren trebuie să ruleze cu o viteză medie de cel puţin 45 de kilometri pe oră, un rapid – cu 55 de km/h, iar un InterCity – cu minimum 65 de km/h. În funcţie de rangul trenului sunt stabilite şi tarifele biletelor de călătorie, diferenţiate şi după gradul de confort, dar mai ales după criteriul vitezei.

Suplimentul de viteză reprezintă, de regulă, între 25% şi 40% din preţul total al biletului, ceea ce denotă importanţa rapidităţii, atât pentru transportatorul feroviar, cât şi pentru călători.

Diferenţierile tarifare între categoriile de trenuri sunt destul de mari, însă acele limite minimale de viteză sunt adesea încălcate. Un calcul simplu, realizat chiar pe baza mersului trenurilor, relevă, în unele cazuri, medii orare de viteză mai mici decât cele pe care trebuia să le fi avut trenurile din rangul respectiv, mai ales pe tronsoanele de linii ferate cu „probleme“.

Concret, pe tronsoane de largă circulaţie, unele trenuri InterCity nu ajung la limita minimă de 65 de km/h viteză medie orară, iar unele rapide nu trec de 55 km/h. Câteva exemple sunt redate în tabelul alăturat.

Se întâmplă destul de des ca trenul să nu realizeze media orară conformă cu rangul său, din diverse motive (întârzieri, restricţii de viteză, starea liniilor etc.), însă acest fapt nu se regăseşte şi în costul biletului.

Încet şi scump, spre disperarea călătorilor

În cazurile analizate de noi, trenurile rapide sau InterCity sunt predestinate încă din graficul orar al mersului trenurilor să nu-şi atingă media orară potrivită rangului. Şi totuşi, tarifele în plus, respectiv suplimentele de viteză, sunt percepute tocmai pe baza criteriului rapidităţii superioare. Iar în cazul trenurilor de rang înalt, biletele sunt semnificativ mai scumpe decât la personale şi accelerate.

În principiu, limitele de viteză sunt impuse atunci când liniile ferate sunt afectate de calamităţi (înzăpeziri iarna, caniculă vara etc.). În rest, se pot impune unele restricţii de viteză pe tronsoanele pe care se execută lucrări de reabilitare sau modernizare, ne-au declarat reprezentanţii Companiei Naţionale CFR SA – administratorul infrastructurii feroviare.

Cât despre linia Bucureşti-Constanţa, oficialii CFR precizează că restricţiile vor fi impuse, şi în acest an, din cauza lucrărilor de modernizare a liniilor, care ar trebui finalizate până în 2010. „Totuşi, în 2009 nu se mai circulă pe ruta ocolitoare a Capitalei (n.n. – pe la Otopeni, în loc de Băneasa), astfel că în acest an se va merge ceva mai bine“, au mai precizat reprezentanţii CFR.

Acceleratul de Constanţa, haltă la „Silozul Dor Mărunt“

Ieri-dimineaţă, m-am trezit cu noaptea-n cap ca să ajung la gară să prind trenul de Mangalia. Cel care pleacă la 8.37, cum scrie în Mersul Trenurilor. După vreo oră şi ceva în trafic, am ajuns gâfâind la Gara de Nord cu senzaţia că ceva rău se întâmplase.

De exemplu, că aş fi putut pierde trenul. Norocul îmi surâdea galeş, însă. Trenul nu pleca la ora trecută în Mersul Trenurilor, ci aproape o oră mai târziu. Tren direct de Mangalia nu e, aşa că am optat pentru un bilet până la Constanţa.

Acceleratul 1636. Ora de sosire, trecută pe bilet: 13.37. Oricum, eram liniştit pentru că din Constanţa săream din accelerat într-un personal care să mă ducă la Mangalia. Plecăm, dar nu înainte să vizităm puţin, din tren, Bucureştiul.

Prima oprire Băneasa, a doua Pantelimon, a treia, puţin după ieşire, la Fundulea. Îmi iau inima în dinţi şi îl întreb pe domnul controlor cum am legătura spre Mangalia. Amabil şi cooperant deopotrivă, acesta îmi răspunde calm, imediat după ce mă lipesc cu dinţii de geam ca să-i pot permite burţii Domniei Sale să treacă dincolo.

„Legătură e, dar imediat după ce ajunge ăsta. Ăsta o să aibă întârziere, aşa că o să-l pierdeţi. Staţi că dau un telefon să întreb dacă vă aşteaptă”. Fiind un tip timid şi afectat, şi cum răspunsul a fost unul nu tocmai fericit, domnul controlor nu s-a mai deranjat să-mi dea vestea cea proastă până la coborâre.

Mircea, un călător nervos

În tren mă îndrept către Mircea. Un tip care fumează cu uşa deschisă, din mers, bucurându-se de priveliştea ce i se întinde în faţa ochilor.

Din câte mi-am dat seama, Mircea era chiar băiat de gaşcă şi poate am fi putut deveni prieteni. Nu şi ieri însă, când Mircea a înjurat încontinuu, imediat după ce a aflat că întârzierea avea să-i schimbe radical planurile. Senzaţia proastă i-a fost amplificată vizibil şi de o dublă oprire în halta „Silozul Dor Mărunt”.

Finalul călătoriei: Constanţa şi retur

În fine, Constanţa. E ora 14.15. Pe bilet scrie că trebuia să fi ajuns la ora 13.37. Trenul spre Mangalia a plecat deja. L-am pierdut. O chestionez tandru pe doamna din spatele geamului asupra posibilităţii să-mi duc planul iniţial la îndeplinire, însă primesc, sub forma unui soi de răget, o negaţie.

Următorul tren în direcţia aceea pleacă abia spre seară. Inventez chiar şi nişte înjurături pe tema deloc ofertantă a locomotivei, după care îmi cumpăr bilet înapoi, cu senzaţia deziluziei atacându-mă nemilos.

Soluţii pentru păgubiţii CFR

1 Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului (ANPC). Călătorii nemulţumiţi de plata nejustificată a suplimentului de viteză perceput de CFR pot sesiza ANPC. „Dacă cel care depune plângere are şi dovezi (biletul cu ora respectivă), operatorul economic va fi sancţionat”, explică Paul Anghel, consilier ANPC.

2 Proces individual. Un călător poate acţiona în instanţă societatea CFR Călători pentru a cere daune materiale şi morale. Părţii vătămate i se vor plăti şi cheltuielile de judecată, în cazul câştigării procesului.

3 Proces colectiv. Soluţia cea mai viabilă ar fi constituirea unei asociaţii a persoanelor păgubite de CFR. În acest caz, asociaţia respectivă va putea acţiona CFR Călători în instanţă în numele fiecărui membru al său. 

Bucureşti-Constanţa, o rută bănoasă

În extrasezon, pe ruta Bucureşti-Constanţa şi retur circulă cinci trenuri accelerat. La o garnitură de tren cu 10 vagoane, numărul total de locuri ar fi de 600. La un grad de ocupare de 60%, cei 360 de călători plătesc fiecare un supliment de viteză de 16,3 lei.

În urma unui calcul aproximativ, în total, CFR ar încasa zilnic 29.340 de lei, adică peste 7.000 de euro. Anual, la o medie de 240 de zile de extrasezon, suma ar ajunge la 7.041.600 lei, adică 1,7 milioane de euro.

În sezonul estival, care înseamnă cel mult 120 de zile, ruta este suplimentată cu încă două trenuri accelerat. Dacă cele 10 garnituri sunt ocupate în totalitate, atunci CFR va încasa zilnic 68.460 de lei, adică 16.700 de euro. Anual, suma s-ar ridica la 8.215.200, adică peste două milioane de euro. În total, CFR ar încasa, din suplimentul de viteză pentru trenurile accelerat, peste 3,7 milioane de euro. 

În afară de trenurile accelerat, călătorii mai au la dispoziţie pe ruta Bucureşti-Constanţa şi retur, în fiecare zi, încă patru trenuri rapid. La un grad de ocupare de 60% într-o garnitură de tren cu 10 vagoane, clasa a II-a, suplimentul de viteză în valoare de 23,1 lei pentru fiecare bilet, reprezintă un total de 33.264 de lei, adică încă peste 8.100 de euro. Anual, suma ar însemna 7.983.360 de lei, adică peste 1,9 milioane de euro.

În lunile de vară (iunie-septembrie), pe aceeaşi rută, dus-întors, mai sunt introduse încă 14 trenuri rapid. Cei 600 de călători ar plăti, în total, zilnic, 194.040 de lei, adică peste 47.000 de euro. În total, pe sezon, suma încasată ar ajunge la 23.284.800 lei, adică aproape 6 milioane de euro.

Anual, suma totală încasată de CFR din suplimentul de viteză pentru trenurile rapid ar însemna 31.268.160 de lei, adică peste 7,6 milioane de euro. Aceste calcule arată că, trenurile accelerat şi rapid ar aduce, în sezon şi extrasezon, un venit însumat la 11 milioane de euro.