Traficanţi eliberaţi de „completul de aur“
0
Lipsa unei practici unitare în justiţie face ca hotărâri ale unor instanţe să fie subiective. Sunt „complete de aur“, formate din judecători indulgenţi. Doi judecători au pus în libertate membrii unui cartel al drogurilor care distribuia zeci de kilograme de heroină în zona Gării de Nord. Printre traficanţi, mulţi sunt recidivişti.
„Soare" şi „Gunoierii". Sunt reţelele unor traficanţi de heroină care deţin „vadul" Gării de Nord. Prin unirea celor două reţele a apărut un fel de cartel al heroinei în estul Bucureştiului, zonă aprovizionată direct din Bulgaria.
Procurorii spun că doar în trei luni, la jumătatea acestui an, traficanţii au adus prin Vama Giurgiu şapte transporturi de stupefiante. Cele aproximativ douăzeci de kilograme de heroină au fost vândute la doză prin filierele de distruibuţie ale Cartelului.
În iunie, 27 de membri ai grupărilor „Soare" şi „Gunoierii" - mulţi dintre ei, recidivişti - au fost capturaţi şi acuzaţi de trafic de droguri de mare risc. Acum sunt liberi. Au scăpat de arest prin şansa „Completului de Aur", format din judecători indulgenţi.
Gruparea „Soare", lider de „vad"
Cel mai dezvoltat grup din din interiorul Cartelului este cel condus de Adrian Soare (42 de ani), un „traficant căzut", adică un „dealer" arestat pentru vânzare de stupefiante.
În februarie 2009, la câteva zile după eliberarea din Penitenciarul Rahova, traficantul şi-a reluat poziţia de coordonator de filieră. Împreună cu locotenentul său, Adrian Marin, zis „Maimuţă" (38 de ani), a localizat un nou punct fix de distribuţie, într-un imobil dărăpănat de pe Calea Griviţei, numărul 125.
În noua afacere, Adrian Soare urma să „importe" heroina, iar „Maimuţă" avea rolul de a superviza vânzarea. Distribuitorii din stradă au fost racolaţi din rândul consumatorilor, astfel putând fi mai bine controlat procesul de „difuzare", mai ales că plata vânzătorilor se face în doze. Vânzătorii care riscă cel mai mult au şi bonus: 4 grame, la suta de doze vândute. Reţeaua „Soare" este una tip „piramidă".
Organigrama cartelului
Pe o treaptă inferioarăa organizaţiei se află transportatorul şi „paznicii". În reţeaua condusă de Soare, „paznicii" erau două femei, surorile Mariana (37 de ani) şi Dorina (41 de ani) Iancu.
Cele două sunt concubineele liderilor reţelei şi aveau în „fişa postului" monitorizarea traficului în zona „magazinului"de pe Calea Griviţei nr. 125. Cele două anunţau prin telefon fiecare apariţie a vreunei maşini suspecte, moment în care vânzarea era imediat oprită.
Prin statutul de concubină a şefului Adrian Soare, Mariana Iancu era cea care îl superviza pe „Maimuţă" la strângerea banilor. Cealaltă concubină mai avea rolul de a le da vânzătorilor plata în doze de heroină.
Tot ea era cea care „tăia" din raţie în cazul în care vânzătorii nu făceau publicitate mărfii. Claudiu Tănase (36 de ani) era transportatorul filierei. Totodată, acesta era cel care trebuia să porţioneze marfa „importată" de lider.
Uşa „antiflagrant" şi gura sobei
Reţeaua „Soare" a lucrat cu trei vânzători de bază: „Atim" (Gheorghe Alexe) - 36 de ani, „Veta" (Florin Dandoş) - 24 de ani şi „Chiţ" (Marian Cătălin) - 24 de ani. Toţi aceştia sunt cunoscuţi ca şi consumatori de droguri şi au intrat în slujba reţelei de la Gara de Nord pentru o doză în plus.
Cei trei lucrau în dosul unei uşi speciale, inventate de şeful filierei, la „magazinul" din Calea Griviţei: uşa anti-flagrant. Practic, vânzătorii livrau heroina printr-o vizetă specială, decupată în uşă.
Banii erau primiţi prin aceeaşi vizetă şi astfel se reducea riscul unui flagrant. În „magazinul" patronat de Soare, focul ardea tot timpul; dacă ar fi dat buzna poliţişti, drogurile ar fi fost aruncate în flăcări.
Discuţiile între vânzători şi liderii grupului se purtau numai pe telefon şi atunci codat. „Pupitru" înseamnă apartamentul unde se vinde heroina, „sticle cu vin" - pungile cu stupefiante, iar „una mica" - o doză.
Reţeaua „Gunoierilor" este structurată aidoma aliaţilor din clanului Soare, iar vânzările le-au mers la fel de bine. Astfel, „Cartelul" de la Gara de Nord este bănuit că a vândut, în câteva luni, peste 20 de kilograme de heroină.
Înfrăţirea cu bulgarii, filmul unei tranzacţii
Ca marfa să ajungă în stradă, la Gara de Nord, a fost nevoie de „aderarea" la o reţea internaţională. Grupările „Soare" şi „Gunoierii" s-au abonat la un depozit de droguri din Ruse, Bulgaria.
10 iunie 2009, ora 1.00 dimineaţa. La 40 de kilometri de Bucureşti, într-o parcare de pe Drumul Naţional 5, Bucureşti - Giurgiu, opresc două maşini. Un BMW X5 şi o Dacia Logan rămân pe loc, cu motoarele pornite. În câteva minute, dinspre Giurgiu, apar două autoturisme care trag în faţa maşinilor cu numere de Bucureşti.
Noii veniţi sunt într-un Peugeot şi într-un Fiat, ambele înmatriculate în Ruse, Bulgaria. În BMW este Nae Romeo (39 de ani), zis „Grafi", iar în Peugeot, bulgarul Stanislav Stamenov (20 de ani). Românul este traficantul care se ocupă cu livrarea heroinei, la vrac în Bucureşti.
Stamenov este reprezentantul „exportatorului" - Georgi Tsviatkov. După o negociere în câmp, Grafi şi Stamenov bat palma. Imediat, din Logan coboară un individ care se înfiinţează la uşa Fiatului. Omul lui Grafi primeşte o pungă, şi abia în momentul în care se întoarce la maşină Stamenov primeşte o sumă de bani. În punga primită de la bulgari se află două pachete a câte un kilogram de heroină. Era o comandă a reţelei „Soare".
Însă, totul era monitorizat de procurorii de la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT). În aceeaşi zi, participanţii la întâlnirea în stil mafiot au fost arestate. La puţin timp „a căzut" şi Cartelul de la Gara de Nord. Procurorii au arestat 23 de persoane care făceau posibilă afacerea pe picior mare cu heroină.
Probele: interceptări telefonice, interceptări ambientale, operaţiuni sub acoperire, monitorizări video, dar şi autodenunţuri ale unor membri care doreau să scape de pedepse. Alţi traficanţi şi-au recunoscut imediat faptele. Cu toţii au fost puşi în libertate la 4 decembrie. Au avut şansa „completului de aur".
Interceptări telefonice
2 mai 2009, ora 1.00 dimineaţa. Discuţie între Adrian Soare şi „paznica" Mariana.
SOARE : Mariano, când pleacă clienţii să nu mai o ia înspre piaţă că sunt jandarmii după colţ! E o maşină de jandarmi, da' opreşte pe toată lumea care trece.
MARIANA: Da.
SOARE: Da? Ori s-o ia înspre baie, ori spre gară!
MARIANA: Îhî.
După câteva minute, este interceptată convorbirea dintre Maimuţă" şi Atim:
ATIM: Las las las... E o dubă de Poliţie... (neinteligibil). Poliţia Comunitară...
(...)
MAIMUŢĂ: Şi nu mai vorbi, bulangiule! Poliţie, morţii mă-tii, de bulangiu ce eşti! Vorbeşte, ţi-am spus cum să vorbeşti cu mine! Atime, fii atent! Numai cu ochii pe geam! Deci ca să nu vină şi el (clientul) şi pe urmă să vină ăştia (poliţiştii sub acoperire) după el! Ştii tu ce zic eu, nu?
ATIM: Da, da, am înţeles.
Judecătorii „de aur", vânat de avocaţi
Un „complet de aur" înseamnă o echipă de minim doi judecători, a căror decizie nu mai poate fi contestată şi reparată printr-o cale de atac. De regulă, aceste complete de judecători au o optică avocaţială şi interpretează legea penală exclusiv în favoarea inculpaţilor.
De cele mai multe ori, deciziile suspecte de eliberare din arest a unor persoane periculoase se întemeiază pe interpretarea eronată a unor decizii ale Curţii Europene a Drepturilor Omului.
„Rezonabil" pentru infractori
În lipsa unei definiţii concrete a noţiunii de „termen rezonabil" de arest preventiv, sintagma este interpretată de judecători în mod subiectiv, astfel încât această perioadă a ajuns să varieze, în instanţele din România, de la cîteva luni până la cîţiva ani.
„Sunt justificări facile pentru soluţii suspecte", susţin judecătorii care condamnă astfel de atitudini. O altă explicaţie pentru soluţiile controversate pronunţate de astfel de „complete de aur" s-ar datora lipsei de experienţă a judecătorilor care le formează, precum şi a faptului că unii dintre magistraţi sunt extrem de „impresionabili", făcând rabat de la exigenţele legii penale.
Cert este că astfel de „complete de aur" sunt cunoscute la nivelul avocaţilor, motiv pentru care sunt extrem de „vânate". Astfel, apărătorii aleşi ai inculpaţilor au făcut o obişnuinţă din a formula, la aceeaşi instanţă, cât mai multe cereri de eliberare din arest, în speranţa că una dintre ele va ajunge şi pe masa unui "complet de aur".
În cazul traficanţilor de la de la Gara de Nord, „completul de aur" de la Curtea de Apel Bucureşti a fost format din doi judecători: Petre Popescu şi Florică Duţă. Cel de-al treilea magistrat al completului, Cişmaşiu Leontina, nu a fost de acord cu eliberarea traficanţilor, făcând opinie separată.
Judecătorii Duţă şi Popescu sunt cei care i-au eliberat şi pe Mocanu Costin ( 25 de ani) şi Niţă Cristian (20 de ani), arestaţi pentru omor calificat. Este vorba de crima comisă la 29 martie 2009 asupra lui Florian Dohotaru, al cărui cadavru l-au aruncat pe un câmp, la Glina. Cei doi asasini au fost arestaţi din nou, alături de un poliţist de la Secţia 13, din Capitală, care i-a ajutat pe autori să şteargă urmele crimei.
Se încarcă comentariile...
