Tradiţie: inundaţi cu apa sâmbetei

Publicat: 11.07.2010 17:21

Ultima actualizare: 09.08.2022 06:14

An de an, lucrările împotriva inundaţiilor înghit de la buget zeci de milioane de euro şi tot an de an inundaţiile fac ravagii în mai multe zone ale ţării. Un control al Curţii de Conturi la Apele Române şi la Mediu arată că după inundaţiile din 2008 fondurile pentru diguri au fost date firmelor clientelare care au făcut lucrări de mântuială.

După inundaţiile care au făcut ravagii în 2008, Guvernul a alocat fonduri imense pentru prevenirea unor astfel de situaţii. În total, devizul estimativ al lucrărilor pentru înlăturarea în regim de urgenţă efectelor inundaţiilor, din vara lui 2008, a depăşit 110 milioane de euro. Inspectorii Curţii de Conturi au descoperit mai multe cazuri în care datele din procesele verbale de calamitate întocmite după producerea inundaţiilor nu concordă cu cele centralizate la ANAR. Pe hârtie, spărturile în diguri au crescut peste noapte pentru ca lucrările să fie mai scumpe.

Raportări false

Pentru realizarea obiectivului de investiţii „Consolidare de mal râu Tisa la Săpânţa, judeţ Maramureş", în procesul verbal de calamitate a fost consemnată o breşă pe o lungime de 380 de metri. Lucrările pentru remedierea breşei au fost estimate la 510.000 lei (125.000 de euro). Însă, în documentele transmise de ANAR la Ministerul Mediului, acelaşi obiectiv figurează cu o lungime de trei ori mai mare şi cu o valoare estimată de 11.870.650 lei (3,4 milioane de euro).

Tot în zona Direcţiei de Ape Someş-Tisa, pentru obiectivul „consolidare de mal râu Tisa la Lacul Raţelor, Maramureş", în procesul verbal de constatare s-a consemnat necesitatea refacerii malului pe o lungime de 240 de metri, costul lucrărilor fiind de 590.000 de lei (168.000 de euro). Ulterior, în situaţia depusă la Ministerul Mediului, lungimea breşei în malul râului Tisa a crescut de zece ori, la 2,25 kilometri. La fel de mult au fost umflate şi cheltuielile operaţiunii de refacere şi consolidare: 10.509.890 lei (3 milioane de euro). Mai mult, controlorii Curţii de Conturi au constatat că două dintre obiectivele de investiţii executate şi recepţionate în ianuarie 2009 se regăsesc şi în anexa unei alte Hotărâri de Guvern. Cu alte cuvinte, pentru aceleaşi lucrări au fost alocaţi bani de două ori. Este vorba de obiectivele „regularizare râu Tisa, la Remeţi, jud. Maramureş" şi „consolidare mal Tisa, la răciuneşti".

Lucrări de mântuială

Potrivit Curţii de Conturi, pentru executarea lucrărilor de după inundaţiile din 2008 au fost preferate firmele clientelare, abonate la contracte pe bani publici. „Negocierile directe purtate pentru contractarea serviciilor de proiectare, a lucrărilor de construcţii-montaj şi a serviciilor de supraveghere tehnică de şantier s-au purtat, în majoritatea situaţiilor, cu aceleaşi firme de profil care au mai executat astfel de lucrări în anii anteriori, lucrări care s-au dovedit a fi de o calitate îndoielnică şi care nu au rezitstat la calamităţile survenite ca urmare a inundaţiilor produse în anii anteriori", se arată în nota de constatare a Curţii de Conturi. Printre constructorii „tradiţionali", auditorii au nominalizat Repcon Oradea, Hidroconstrucţia Bucureşti sau Socot Târgu-Mureş.

Curtea de Conturi a mai constatat că statul român, prin instituţiile sale (Apele Române şi Ministerul Mediului) beneficiarii nu au solicitat niciodată remedierea lucrărilor de proastă calitate pe cheltuiala constructorilor, deşi perioada de garanţie este de 24 de luni.

Suspiciuni în privinţa calităţii lucrărilor a ridicat şi recepţia acestora, care s-ar fi făcut formal. Indiferent de obiectivul de investiţie, membrii comisiilor de recepţie nu au făcut nici măcar o obiecţiune sau recomandare la punerea în funcţiune a lucrărilor executate. În multe cazuri, plata lucrărilor s-a făcut integral, cu mult înainte de finalizarea lor. De pildă, Direcţia de Ape Prut a făcut toate plăţile către furnizori în perioada 24 noiembrie-19 decembrie 2009, cu toate că recepţia finală s-a făcut şase luni mai târziu.

BOTOŞANI

Rădăuţi Prut. Oamenii din judeţul Botoşani, grav afectat de ultimele viituri, au drept scut împotriva inundaţiilor doar sistemele construite pe vremea comuniştilor. În ultimii cinci ani, pentru înălţarea de diguri care să protejeze zonele inundabile nu s-a cheltuit niciun leu. La Rădăuţi Prut, localitate măturată prima dată de inundaţii în 2008, singurele diguri sunt cele ridicate în grabă de localnici. Statul a cheltuit doar 800 de mii de lei pentru consolidarea malului Prutului, între Oroftiana şi Baranca. Nici pe Jijia n-au fost construite diguri. Apele Române au cheltuit în schimb peste 2,5 milioane de lei pentru lărgirea albiei în dreptul localităţii Ibăneasa. S-au făcut doar lucrări de regularizare pe 21,4 kilometri.

SUCEAVA

Straja. Este una dintre localităţile sucevene puternic lovite de inundaţiile din 2008. Deşi era nevoie de lucrări în valoare de 2,1 milioane de lei, pentru digul de pe malul stâng al Sucevei au fost alocaţi doar 400.000 de lei. „Din trei kilometri de dig s-au făcut doar 500 de metri, iar digul de la Caraulea nici nu mai există. S-au plimbat atunci pe aici trei miniştri, au venit cu elicopterele, au făcut poze şi duşi au fost", a declarat Vasile Juravle, primarul localităţii Straja.
* Vicovu de Sus. Aceeaşi situaţie. „Ultima lucrare a avut loc în 2004, când Apele Române din Bacău au realizat 15 kilometri de dig. În 2008 am avut câteva breşe puternice în diguri, prin care apa a intrat în gospodăriile oamenilor. Nu s-a mai făcut nicio îndiguire, suntem la mâna autorităţilor", a declarat Gheorge Schipor, primarul oraşului Vicovu de Sus.

BACĂU

Săuceşti. Pentru ridicarea digului din Săuceşti au fost alocaţi, în 2008, 538.000 de lei. Directorul Administraţiei Bazinale Siret (ABS) afirmă că lucrările de înălţare a digului au fost doar de 159.000 de lei. Restul banilor au fost returnaţi la buget, deoarece localnicii nu au fost de acord cu expropierea terenurilor pe unde urma să fie făcut un cot al digului. Potrivit lui Emil Vamanu, director tehnic al ABS, lucrările din 2008 au constat în ridicarea digului cu doar 20 de centimetri, deoarece aşa era prevăzut în proiect.

Printre firmele care au primit cele mai multe lucrări de amenjare a digurilor pe Siret se numără firma Rombet Bacău, deţinută de Constantin Rusu. Pentru patru investiţii, Rombet a primit trei milioane de lei. Rombet este societatea care, în 2008, a înălţat cu 20 de centimetri digul de la Săuceşti, comună măturată din nou de potop săptămâna trecută.

GALAŢI

Cosmeşti. În ultimii cinci ani, lucrările de întreţinere a digurilor de apărare de la Galaţi au costat peste patru milioane de euro. La această sumă se adaugă, potrivit ANAR şi ANIF, investiţii în lucrări de apărare însumând peste 10 milioane de euro. La Cosmeşti, localitate greu încercată de inundaţii în 2005, s-a început construirea unui dig, de aproape opt kilometri lungime. Când mai era de astupat o porţiune de 350 de metri, lucrarea a fost sistată, din cauza unei neînţelegeri între finanţator, Ministerul Mediului, şi proprietarul terenului, respectiv Romsilva.

„Nu ştim foarte multe detalii. Cert este doar faptul că Romsilva nu ne-a permis să construim pe terenul ei", a declarat inginerul şeful Sistemului de Gospodărire a Apelor Galaţi SGA, Aurica Ciornei. În replică, şeful Direcţiei Silvice Galaţi, Corneliu Anghel, spune că nu s-a vehiculat niciodată suma de 3,5 milioane de lei pentru acest teren. „Ni s-a cerut terenul în cauză, însă el face parte din fondul forestier. Trebuia să ni se ofere alt teren la schimb şi să se plătească taxe către stat. Oricum, nu am cerut despăgubiri de 3,5 de milioane de lei", a declarat Corneliu Anghel.

IAŞI

Hălăuceşti. După inundaţiile din 2008 provocate de revărsarea Prutului şi a Siretului, judeţul Iaşi a beneficiat de ajutoare guvernamentale în valoare de 6,7 milioane de lei. Banii au fost alocaţi pentru refacere digurilor şi supraînălţarea malurilor din localităţile ieşene Hălăuceşti, Răchiteni, Paşcani şi Sculeni. La doi ani după aceste investiţii, Siretul a trecut din nou peste digul de la Hălăuceşti. ; Material realizat cu sprijinul redacţiilor „Adevărul de Seară"

Monitorizare oarbă de 46 de milioane de euro

Inaugurat în 2006, programul DESWAT (Destructive Water Abatement and Control of Water Disaster) de prognoză hidrologică, ale cărui costuri au fost de peste 46 milioane de dolari, nu a funcţionat la parametri normali nici măcar o zi.

Programul presupune montarea a 625 de staţii de monitorizare a râurilor, integrate unui sistem comunicaţional complex, care transmit continuu date despre volumul de precipitaţii, nivelul şi viteza apei sau temperatura aerului.

Dimensiunile dezastrului

DESWAT este o investiţie strategică, determinată, pe de o parte, de poziţia geografică a ţării noastre, care este traversată de cursuri de apă cu traseu transfrontalier şi, pe de altă parte, de angajamentele internaţionale asumate de România. În 2005, Ministerul Mediului a încredinţat implementarea sistemului de detecţie şi monitorizare DESWAT concernului strategic american Lockheed Martin.

Cele 46 de milioane de dolari au fost asigurate printr-un credit extern rambursabil. La atâţia bani, Ministerul Mediului a introdus în cărţi şi un subcontractor. Este vorba de firma Apasco SA, abonată de ani de zile la contracte pe bani publici.

Pagube surprinse într-un raport

Un control al Curţii de Conturi arată modul în care au fost risipite fondurile publice. Potrivit auditorilor, din cele 633 de staţii hidrologice automate cu senzori prevăzute în contract au fost livrate 580. Din acestea, au fost instalate doar 312 de staţii, din care doar 170 sunt funcţionale.

Alte 61 de staţii prezintă probleme în exploatare, 46 nu au racordul electric realizat, 14 au fost vandalizate, iar 21 sunt fără soluţii de realizare a comunicaţiilor.

Tăierea pădurilor a înmulţit viiturile

Defrişările se numără printre principalele cauze găsite de specialişti pentru inundaţiile devastatoare din ultimii ani. „S-a defrişat masiv în toate zonele din partea superioară a bazinelor hidrografice şi astfel apa, când vine de la munte, în loc să găsească arbori, rădăcini,frunze unde să fie reţinută, găseşte terenul liber şi antrenează material.Astfel se transformă în viituri", explică hidrotehnicianul Mădălin Mihailovici. Ca exemplu arată că în zona Trotuşului şi a Tazlăului s-au produs în ultimii 30 de ani 4 inundaţii catastrofale. Trei dintre ele- după 1990, când s-a dat liber la tăieri ilegale de pădure.

Cea mai puternică viitură s-a petrecut în 2005. „Imaginile din satelit au arătat că viitura de atunci se formase exact într-o zonă unde se defrişase masiv. Astfel Trotuşul, dacă în mod normal avea un debit de 50 de metri cubi pe secundă, ajunsese să aibă 2.800 de metri cubi pe secundă", îşi aminteşte Mădălin Mihailovici, care a studiat fenomenul de pe Valea Trotuşului cât a fost director al Administraţiei Naţionale „Apele Române". Probabilitatea inundaţiei de pe Trotuş din 2005 fusese calculată de specialişti la o şansă la zece mii de ani.

Spaţiul românesc avea în anul 1800 în jur de opt milioane de hectare de pădure ceea ce acoperea aproximativ 45% din suprafaţa ţarii. În 1975 acest raport ajunsese la 27% din teritoriu. După 1990, tăierile industriale ale lui Ceauşescu au fost înlocuite de defrişările ilegale.

Conform datelor de la Ministerul Agriculturii, în urma Legii 18/1991, peste 30 de mii de hectare de pădure au căzut pradă toporului. Un calcul al Academiei Agricole şi Silvice din România arată că în ţară ar fi nevoie de reîmpădurirea a peste 700 de mii de hectare de teren.