Titlu dur, articol corect: "The Economist" se întreabă dacă şcoala românească produce idioţi

Dezastrele de la examenul de Bacalaureat din ultimii doi ani, schimbările dese şi păguboase ale miniştrilor Educaţiei precum şi scandalurile de plagiat de la vârful sistemului au produs reverberaţii deloc flatante pentru România în presa occidentală.

"The Economist" analizează cu precizie chirurgicală motivele eşecului şi paradoxurile sistemului educaţional din România.

Redăm, în continuare, articolul integral apărut marţi în revista britanică:

"Unul din doi adolescenţi a picat bacalaureatul, după 12 ani de studiu. Ceea ce înseamnă că alţi peste 100.000 de tineri ar putea ajunge şomeri, destabilizând economia deja şubredă a ţării.

Cei care trec examenul de Bac au două opţiuni: fie părăsesc ţara pentru una dintre universităţile de top din Vest (dacă îşi permit), fie rămân şi confruntă sistemul slab de învăţământ.

Mulţi dintre miile de tineri deştepţi care emigrează în căutarea unei mai bune educaţii rămân în străinătate după absolvire, îşi găsesc un job şi trăiesc ca imigranţi pentru tot restul vieţii.

Fenomenul de plecare a creierelor a început să ia amploare în România după ce ţara a intrat în Uniunea Europeană. Taxele universitare au fost semnificativ micşorate pentru studenţii români, iar permisele de muncă se obţin mai uşor.

Cei care se întorc în ţară după absolvire şi se angajează sunt de obicei supra-calificaţi în comparaţie cu ceilalţi colegi. Salariile pe care le primesc sunt mai mici decât se aşteaptă să fie. Unii dintre ei revin în cele din urmă în Occident.

În mod paradoxal, România este ţara în care se nasc cele mai strălucite inteligenţe din lume. Aici, rata copiilor supradotaţi este dublă faţă de media mondială. În iulie, ţara s-a clasat pe primul loc în Europa la Olimpiada Internaţională de Matematică, şi pe locul 10 din 100 de ţări de pe mapamond.

Unii dintre cei mai temuţi hackeri din lume operează în România. Corporaţii precum Microsoft au mulţi angajaţi români şi continuă să recruteze.

Mare parte din aceste reuşite par să fie rezultatul muncii individuale combinate uneori cu influenţa câte unui profesor bun, mai degrabă decât a unui sistem de educaţie eficient. Niciuna dintre universităţile României nu se află în top 500.

După prăbuşirea comunismului, România s-a confruntat cu o criză a educaţiei pe care încă nu a rezolvat-o. Din 1989 şi până în prezent, ministrul Educaţiei a fost schimbat de 19 ori. Fiecare nou ministru a militat vehement pentru reformă, însă viziunile lor diferite au creat confuzie.

Unul dintre motivele pentru care au eşuat este că educaţia în Romînia nu a fost niciodată finanţată corespunzător. Bugetul educaţiei a scăzut la 3,6% din PIB anul acesta, în timp ce media europeană este de 5%.

Corupţia a invadat, de asemenea, sistemul educaţional, mita devenind nota de trecere pentru mulţi studenţi.

Sărăcia e altă bubă: numărul copiilor care au abandonat şcoala s-a triplat între 2000 şi 2007, potrivit UNICEF. Criza financială izbucnită în 2008 a înrăutăţit situaţia. Tăierile de buget au închis şcoli în mediul rural, îngreunând accesul la şcoală copiilor care trăiesc în sate izolate.

Cu un salariu lunar mai mic de 400 de euro, mulţi profesori buni au părăsit sistemul şi au fost adesea înlocuiţi de începători necalificaţi.

În timp ce sistemul de stat se confruntă cu probleme financiare, unele universităţi private din România scot un profit uriaş. Cunoscute şi ca „fabrici de diplome", aceste instituţii înscriu un număr mare de studenţi în fiecare an. Calitatea învăţământului în aceste instituţii este de obicei chiar mai slabă decât în sistemul de stat. Mulţi dintre absolvenţi ajung şomeri.

Aşadar, când vine vorba de educaţie, ce poate spera tânăra generaţie? Nu prea multe, pare-se. Actualul prim-ministru a fost găsit vinovat de plagiat în teza sa de doctorat, iar preşedintele suspendat declara odată că «şcoala românească produce idioţi»."