Tinerii cu handicap, învăţaţi să fie independenţi

Mihaela Rotar, mama unei tinere cu probleme neuropsihice, a pus bazele unei organizaţii unde persoanele cu dizabilităţi mintale sunt ajutate să se integreze în societate. Organizaţia Alternativa 2003 îi sprijină atât pe tinerii cu disfuncţii neuropsihice, cât şi pe părinţii acestora.

Autodepăşire şi credinţă. Aceste două cuvinte au reprezentat o puternică motivaţie care a determinat-o pe Mihaela Rotar, 45 de ani, mama unui copil cu dizabilităţi mintale, să-şi ducă la îndeplinire un proiect important – primul şi singurul Centru Respiro din Bucureşti.

Organizaţia Alternativa 2003, din care face parte şi Centrul Respiro, a luat naştere din dorinţa de a oferi copilului ei Ana, acum în vârstă de 18 ani, dar şi altor persoane cu handicap mintal o viaţă normală.

 „Ideea mi-a venit din propria nevoie şi suferinţă. Aveam o fetiţă cu handicap neuropsihic şi eram conştientă că nu o voi putea ajuta toată viaţa. Pentru că socializarea şi independenţa sunt esenţiale pentru o persoană cu dizabilitate mintală, am început să pun bazele acestei organizaţii”, spune Mihaela Rotar, preşedinta Centrului Alternativa 2003.

Trei centre, un singur obiectiv

„Începutul a fost greu, dar eram conştientă că centrul va fi de folos nu numai fiicei mele şi mie, ci şi altor persoane aflate în această situaţie. Astfel puteam şi eu să-mi rezolv problemele, iar Ana să socializeze, să stea cu alţi copii şi să înveţe lucruri noi. Mi-am dat seama că părinţii acestor tineri au nevoie nu numai de ajutor specializat, ci şi de momente de relaxare care să le dea puterea de a merge mai departe”, explică Mihaela Rotar.

Greutăţile în a obţine fondurile necesare, apoi renovarea spaţiilor, cumpărarea microbuzului pentru transportul copiilor la sediu, toate au fost obstacole care i-au întărit convingerea că trebuie să-şi ducă proiectul la bun sfârşit.

„Am aşteptat ani de zile finanţarea, apoi am găsit greu un amplasament care să se încadreze în acea sumă, dar într-un final am reuşit cu ajutorul autorităţilor pentru protecţia copilului să punem bazele unei organizaţii, în prezent cu trei componente: Centrul Respiro, Centrul de Integrare pentru Terapie Ocupaţională şi Centrul de Zi Alternativa”. 

Programe individualizate

Fiecare dintre aceste centre serveşte diferitelor nevoi ale persoanelor cu handicap. Obiectivul lor este creşterea şanselor de abilitare şi inserţie socio-profesională a tinerilor cu dizabilităţi intelectuale, prin reducerea riscului de excluziune socială.

Activităţile din Centrul Respiro sunt strict supravegheate şi îndrumate de personal specializat şi constau în: mers la cumpărături, gestionarea banilor, alcătuirea şi respectarea orarului zilnic, plimbări, activităţi de igienă şi activităţi casnice (prepararea hranei, a mesei, curăţenie în cameră).

„Dorim să îi învăţăm pe tineri să se ajute singuri”, spune Mihaela Rotar. Concomitent, trei tineri pot locui în acest centru timp de două săptămâni şi pot reveni de mai multe ori pe parcursul unui an. 

„Centrul de Zi Alternativa funcţionează după orarul şcolar, în regim zilnic, de semiinternat. Pregătirea profesională şi educarea sunt realizate după programe individualizate, sunt gratuite, ca şi serviciile complementare de recuperare (kinetoterapie, consiliere psihologică), de stimulare complexă şi iniţiere pe computer, activităţi gospodăreşti şi recreative”, detaliază Mihaela Rotar.

Tinerii au asigurate două mese zilnic şi transportul în activităţile de socializare.

Pentru a fi admis în centru trebuie să te înscrii pe listă. „Principiul este primul venit, primul servit”, a explicat Mihaela Rotar. Beneficiarii Centrului de Zi Alternativa sunt 20 de tineri (18-30 de ani) având dizabilităţi mintale care nu fac faţă unei alte forme de învăţământ din cauza handicapului lor, precum şi familiile acestora”.

Centrul de Integrare prin Terapie Ocupaţională îi ajută pe tinerii cu dizabilităţi intelectuale care ies din sistemul de protecţie. „Aici îi pregătim profesional în meseria de meşter olar sau croitor şi, în plus, îi consiliem psihologic pentru îmbunătăţirea comunicării şi creşterea încrederii în forţele proprii”.

Şi rezultatele se văd. Comportamentul de eşec este acum străin pentru aceşti tineri. Gradul de frustrare, depresie, angoasa induse de handicap şi de contactul cu societatea li s-au redus semnificativ. Ei au făcut astfel un pas către acceptarea condiţiei lor. Aşteaptă acum ca şi societatea să facă la fel. 

„Sunt alintaţi, se simt utili“

Mihaela Rotar

Fie că sunt cu sindromul Down, autism, sindromul Wilson sau alte dizabilităţi mintale, tinerii din Centrul Respiro din Bucureşti au un program bine stabilit. Orarul include cursuri de engleză, jocuri lego, dans, scris pe tablă, desen, olărit, croitorie. Nu lipseşte nici vizionarea pieselor de teatru, opera, plimbările prin parc sau prin muzee.

 „Copiii de aici învaţă prin rutină, lucrează mecanic, dar aşa ei îşi dobândesc autonomie fie că sunt la masă, la baie sau la banca de lucru. În viitor vor depinde din ce în ce mai puţin de părinţi pentru că deja au peste 18 ani şi trebuie să fie independenţi. Majoritatea dintre ei, până să vină aici, nici nu puteau folosi baia singuri”, povesteşte una dintre îngrijitoare.

Într-una din camere, Camelia şi Mirela desenează la birou pe ritmurile muzicii. Mirela suferă de autism. „La început avea privirea fixată în tavan. Acum vorbeşte, a devenit conştientă de ea şi comunică bine cu psihologul”, explică Mihaela Rotar.
Viaţa în centru îi ajută pe tineri să progreseze. „Sunt alintaţi, se simt utili.

Părinţii sunt şi ei mai liniştiţi, copiii lor socializează. Progresul este mai rapid sau mai lent, în funcţie de handicap. Dar la toţi se vede un progres, asta e sigur”.