Nemţii care vin acasă: patroni sau rromi
0
Mulţi dintre germanii plecaţi din România în anii ’80 revin în ţară, unde îşi deschid afaceri. Ardealul şi Banatul îi reprimesc pe etnicii germani care au părăsit ţara după Revoluţie. Odată cu oameni de afaceri, s-au întors şi rromi care au obţinut cetăţenie germană.
Ziarul german „Bild" a publicat un raport al Biroului Federal pentru Migrări care arată că pentru prima dată după 24 de ani numărul persoanelor care s-au stabilit în Germania este mai mic decât numărul persoanelor care au părăsit ţara.
Mai citeşte şi:
Nemţii plecaţi din Banat de zeci de ani se întorc „acasă”
Statistica arată că majoritatea celor care au părăsit Germania erau străini stabiliţi acolo, dar şi aşa numărul nemţilor care părăsesc ţara este în creştere, iar cei mai mulţi iau drumul Poloniei şi României.
Au revenit cu căţel şi cu purcel
Klaus Gross este un neamţ plecat legal din Mediaş în Germania în 1977. „În 1998 am luat decizia să mă mut din nou aici, definitiv", povesteşte germanul de 48 de ani. Odată stabilit în Timişoara, Gross şi-a construit o pensiune, unde primeşte oamenii de afaceri nemţi veniţi în oraşul de pe Bega.
„Nu regret că am venit, dar vă spun o treabă. În ultimul timp mă gândesc să las în urmă tot ce am făcut aici şi să mă duc în altă parte, pentru că aşa condiţii avantajoase creează statul că îţi pierzi cheful să mai faci ceva", spune Klaus Gross.
Acesta a convins o nemţoaică, prietenă de-a lui, plecată în 1980 din Timişoara, să se întoarcă şi să îşi deschidă un restaurant cu specific nemţesc în cadrul pensiunii. „Trebuia să mă mut cu restaurantul în alt oraş, iar Klaus mi-a spus că e totuna că mă mut 500 de metri sau 1.500 de kilometri. Am adus tot restaurantul cu mine", a spus Dorith Makany.
Clubul nemţilor afacerişti
Un număr important dintre etnicii germani care au revenit în România au ales zona Braşovului. La poalele Tâmpei a luat fiinţă chiar un Club Economic German. Werner Braun a plecat în Germania cu doi ani înainte de Revoluţie, unde şi-a continuat studiile începute în România. A reuşit să devină dublu licenţiat al Universităţilor din Freiburg şi Leicester, iar de câţiva ani a revenit la Braşov. Aici, proiectează subansamble pentru giganţi precum Porsche, Mercedes Benz, Volkswagen sau Airbus.
Christian Macedonschi s-a născut în Braşov, dar se trage dintr-o familie de saşi. „Am crescut la bunica, în Şchei. Încă de atunci m-am ataşat de portul bavarez. Nu-mi lipseau niciodată «lederhosen», în traducere liberă «pantaloni de piele»", îşi aminteşte Christian. Bărbatul s-a întors în Braşov, dar şi-a lăsat afacerile din Nürnberg în grija asociatului său. Acum este reprezentantul unei firme germane producătoare de maşini de cafea şi dotări gastronomice complete.
Şvabii îşi cresc copiii nemţeşte
Jakoby Franz (40 de ani) stătea în Timişoara şi urma cursurile la liceul Lenau. Revoluţia din decembrie 1989 l-a prins în Germania, iar revelionul din 1990 l-a făcut la Nădlac.
„Eram implicat în convoaiele cu ajutoare care veneau în România", povesteşte tânărul. În 1994, după terminarea studiilor, a revenit în România, mai întâi în Timişoara, iar după o excursie în judeţ şi-a cumpărat cea mai mare casă din Comloşu Mic. Aici a cunoscut-o şi pe soţia sa Ramona (33 de ani), care din partea mamei este tot nemţoaică. Cei doi soţi au şi doi copii, un băieţel de patru ani şi o fetiţă de opt ani.
Venit în România, Jakoby Franz s-a apucat de agricultură. S-a asociat cu un alt tânăr din zonă, au făcut un „CAP privat". „Acum nu mai e ca înainte, când oamenii se vizitau unii pe alţii. Noi încercăm să ne întâlnim la tăiatul porcului, seara jucăm cărţi. Încerc să îmi educ şi copiii într-un anumit spirit", spune Jakoby.
Se întorc ţiganii „nemţi"
Martin Horst, director al Forumului Democrat al Germanilor din România, ştie cazuri de nemţi plecaţi din Banat în Germania şi reveniţi în special pentru afaceri sau pentru a-şi trăi bătrâneţea în România cu cheltuieli minime. „Avem oameni care s-au reîntors, dar cazurile sunt singulare. Nu este un fenomen de masă", susţine Martin Horst.
Rromii dau petreceri zgomotoase pe străzile din Germania
Specialistul cunoaşte datele Biroului Federal de Migrări potrivit cărora numărul persoanelor care părăsesc Germania este mai mare decât cel al persoanelor care se stabilesc în ţară. Horst consideră însă că majoritatea celor care pleacă din Germania sunt străini sau ţigani care au obţinut cetăţenie germană.
CLICK AICI pentru a vedea cum fac ţiganii din Germania chefuri de lux
Victima studenţilor timişoreni acuzaţi de crima de la Medicină, Trifu Schroth, avea cetăţenie germană. De asemenea, ţiganii de mătase Tohari şi Crinu, care fac nunţi luxoase în Europa, au cetăţenie germană şi fac afaceri în Germania cu maşini.
Frank, sasul care reînvaţă limba română după 20 de ani
După 20 de ani de la schimbarea regimului din România, în judeţul Sibiu trăiesc aproximativ 2.000 de saşi, dar printre aceştia sunt puţini cei care s-au întors definitiv acasă. Printre cei care au ales să revină este şi Frank-Thomas Ziegler (35 de ani).
În 1988, când a emigrat împreună cu familia din Mediaş şi s-a stabilit la Stuttgart, avea 13 ani. Acum se vede nevoit să reînveţe limba română. Un sas jovial, Frank se consideră un caz izolat şi nu crede într-o revenire în masă a saşilor, mai ales din motive ce ţin de partea materială a vieţii.
El este însă fericit că a ales drumul înapoi, după mai bine de douăzeci de ani, dar mai ales că a avut şansa să-şi găsească un serviciu din care să trăiască. Frank Ziegler este licenţiat în istoria artei, arheologie şi economie, iar la Sibiu, de exact un an, este manager cultural la Parohia Evanghelică şi reprezentant al Consistoriului în Consiliul de Administraţie al Muzeului Brukenthal. Jobul îi vine ca o mănuşă şi se vede că şi-a găsit menirea după bucuria cu care vorbeşte despre ceea ce face la Sibiu.
Frank-Thomas Ziegler s-a întors în România după 20 de ani
Ca să vină la Sibiu a renunţat la Galeria de Artă din Stuttgart, unde „lucra" cu picturi de Picasso sau Matisse şi şi-a oferit experienţa Muzeului Brukenthal, unde sunt numeroase tablouri de valoare, dar mai puţin cunoscute. „Iubesc muzeul acesta. Toată munca administrativă pe care o fac este răsplătită prin operele de artă deosebite cu care intru în contact ca istoric de artă", spune Frank.
Legături strânse cu ţara
Din familia lui mai sunt şi alţii care au revenit după Revoluţie, dar mai mult pentru că nu s-au adaptat. „Pentru mulţi dintre saşii emigranţi care erau la pensie, cum sunt şi bunicii mei, plecarea în Germania a fost o abandonare a vieţii active pe care o duceau aici în comunitatea sătească.
Din gospodăria în care aveau mereu de lucru s-au trezit într-un apartament unde singura ocupaţie era televizorul. Bunica s-a acomodat, dar bunicul şi-a găsit motiv să revină de câte ori s-a putut. Şi-a cumpărat un microbuz şi împreună cu un prieten român de la Biertan făceau afaceri - aduceau sobe din Germania", povesteşte Frank Ziegler.
Intelectualii saşi nu au din ce trăi în România
Cum a visat mereu la o revenire în România, Frank vede acest lucru ca pe o şansă pe care nu mulţi o au. Mai are prieteni saşi care şi-ar dori să trăiască în România, dar sunt împiedicaţi de condiţiile economice. „Cunosc mulţi tineri intelectuali saşi care ar dori să lucreze aici, dar nu au oportunitatea să o facă, nu găsesc de lucru sau nu găsesc o slujbă din care să întreţină o familie", mărturiseşte Frank.
„Cei care se întorc în continuare sunt cazuri izolate. Pentru noi, ei au o valoare simbolică puternică, dar numeric nu este ceva semnificativ statistic. De ordinul zecilor", a declarat Klaus Iohannis, preşedintele Forumului Democrat al Germanilor din România.
Parohul evanghelic Killian Dor cunoaşte câteva cazuri de saşi reveniţi în ultimii ani. Avem fenomenul nemţilor care nu sunt saşi şi vin la Sibiu cu afaceri. Sunt saşi care au venit înapoi în anii ‘90, dar după 2000 sunt mai puţini. Avem tineri saşi care vin să îşi caute de lucru aici", a explicat preotul evanghelic. El a menţionat că este însă foarte răspândit fenomenul de „sommer sachsen", saşii de vară, care stau pe perioada anotimpului cald în România, în fiecare an. Sebastian David
Ţipţerii din Vişeu de Sus au refuzat să părăsească România
În Vişeu de Sus, Maramureş, există un cartier în care trăiesc şi în prezent în jur de 700 de ţipţeri - descendenţi ai nemţilor care au fost colonizaţi aici la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Numele cartierului de nemţi - Ţipţerai -vine de la regiunea Zips, aflată în prezent pe teritoriul Slovaciei.
În prima duminică din august este sărbătoarea ţipţerilor din Vişeu de Sus
Conform documentelor de arhivă, primii colonişti nemţi au fost aduşi în zonă în anul 1774. Deoarece administraţia austriacă se confrunta cu problema forţei de muncă, a propus aducerea unor colonişti germani pentru rezolvarea problemei exploatării „ordonate" a lemnului şi cea a plutăritului. Ţipţerii sunt mândri de originea şi tradiţiile lor. Nu vor să plece, ei sunt aici, acasă.
Majoritatea ţipţerilor sunt rămăşiţe ale vechilor familii de nemţi care au migrat în masă imediat după Revoluţie. „Fetele mi s-au dus una în Austria, alta în Germania.
Când am vrut să plec legal şi eu, prin 1995, nu am mai primit aprobare. Am rămas acasă", mărturiseşte Rudolf Funăr (53 de ani). Deşi există un dialect ţipţeresc, puţini îl mai vorbesc. „Acum, se vorbeşte o ţipţerească mai nouă, mai apropiată de limba germană care se învaţă în şcoală", arată Cristina Funer (34 de ani). Ea a ales să rămână în Maramureş în loc să ia calea Germaniei ori a Austriei după Revoluţie. Este profesoară de limba germană la Liceul Teoretic „Bogdan Vodă" din Vişeu, are trei copii, iar în timpul liber, lucrează în cadrul Forumului Democrat German din Vişeu de Sus.
Cartierul ţipţeresc e aparte
Cartierul ţipţeresc din Vişeu este un soi de „stat în stat". Casele, chiar şi magazinul universal poartă caracteristicile aduse de nemţi în Maramureş. „Am păstrat tradiţiile aproape nealterate. Avem mâncăruri specifice de Crăciun, cum ar fi supa de arpacaş din Ajun şi buganzel, nişte pâinici peste care se toarnă miere şi mac", adaugă Cristina Funer. Monika Krajnik
Comunitate reclădită
Forumul Democrat al Germanilor din Banat a sărbătorit ieri 20 de ani de existenţă. „Suntem o comunitate în construcţie şi nu în demolare. Avem peste 1.000 de proiecte prin care sprijinim tinerii care vor să-şi câştige existenţa aici, 10% din proiectele pe care le avem sunt cu germani întorşi în Banat", a spus Karl Singer, preşedintele Forumului Democrat al Germanilor din Banat.
Acesta a mai spus că sunt şi cazuri izolate de bătrâni care s-au întors în România şi trăiesc cu pensia din Germania, dar sunt şi cazuri de bătrâni care îşi împart anul între România şi Germania. „Avem o instituţie financiară nebancară prin care acordăm credite minorităţii germane din fonduri guvernamentale germane", a spus Martin Horst, director al Forumului German.
„Numărul persoanelor care pleacă şi al celor care vin este aproximativ egal şi nu este mare", a spus deputatul minoritar german Ovidiu Ganţ.
38.000 de cetăţeni germani s-au stabilit în România în ultimii ani, potrivit cotidianului german „Bild"
SAŞII NU SUNT TOTUNA CU ŞVABII
Potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, „sas" este o persoană care face parte din populaţia germană colonizată, între secolele XII şi XIII, în unele părţi ale Transilvaniei. „Şvab" este nume generic dat coloniştilor germani, francezi, italieni, spanioli şi bulgari aşezaţi în unele regiuni din Banat şi Transilvania, în secolul XVIII.
"Trebuia să mă mut cu restaurantul în alt oraş, iar Klaus mi-a spus că e totuna că mă mut 500 de metri sau 1.500 de kilometri. Am adus tot restaurantul cu mine."
Dorith Makany patron restaurant
"Nu regret că am venit, dar vă spun o treabă. În ultimul timp mă gândesc să las în urmă tot ce am făcut aici şi să mă duc în altă parte, pentru că aşa condiţii avantajoase creează statul că îţi pierzi cheful să mai faci ceva."
Klaus Gross patron pensiune
Se încarcă comentariile...
