Ticu Dumitrescu a murit neîmpăcat

Părintele moral al deconspirării Securităţii a încetat din viaţă la Spitalul Floreasca, bolnav de cancer. Ticu Dumitrescu a murit la 80 de ani, fără să vadă lustraţia aprobată. Legea care îi poartă numele a fost atacată de nenumărate ori şi, în prezent, instituţia are atribuţiile ciuntite.

Corpul neînsufleţit a fost depus în fosta clădire a Senatului din Piaţa Revoluţiei, iar familia a interzis accesul presei la catafalc. Fostul senator va fi înmormântat în satul său natal, Fânari, judeţul Prahova.

Spre deosebire de pastorul Gauck, care s-a retras din viaţa publică după ce fosta Stasi, poliţia secretă a RDG, a fost deconspirată, cu acordul societăţii germane, fostul senator s-a stins cu amărăciunea de a şti că eforturile sale similare au fost zădărnicite.

Proiectele sale, atacate şi ţinute la sertar

Legea lustraţiei şi aplicarea Legii CNSAS – marile proiecte ale lui Ticu Dumitrescu – ori nu au fost niciodată puse în practică, ori aplicarea parţială le-a transformat într-un semieşec. 

Legea lustraţiei zace încă şi acum în sertarele Camerei Deputaţilor. Ultima sa mare nemulţumire a fost provocată de faptul că în urma deciziei Curţii Constituţionale, legea de funcţionare a CNSAS a trebuit modificată, astfel încât Consiliul nu mai este abilitat să emită certificate de colaborare cu Securitatea.

Criza de la CNSAS

Susţinut de liberali, Ticu Dumitrescu a candidat în 2006 la preşedinţia CNSAS şi a fost învins, la votul secret din Colegiu, de Corneliu Turianu, susţinut de PD.

Înţelegerea PNL-PD prevedea ca Dumitrescu să obţină funcţia, însă Turianu a luat un vot mai mult decât ţărănistul.Membrii Colegiului au numit respectivul episod o lovitură de teatru. Angajaţii au protestat în stradă.

Când Traian Băsescu a venit la sediul CNSAS ca să rezolve criza, angajaţii aflaţi în curte, purtând banderole albe şi înscrisuri de susţinere, l-au huiduit pe preşedinte. A fost prima reacţie publică de sancţionare a lui Traian Băsescu, de la alegerea sa în 2004.

Povestea unui simbol

Constantin Ticu Dumitrescu a făcut parte din grupul foştilor deţinuţi politici, membri ai PNŢCD în 1947, care au reuşit să reînfiinţeze Partidul Naţional Ţărănesc după 1989.

În vârstă de 60 de ani la Revoluţie, Dumitrescu a devenit vicepreşedinte PNŢCD şi împreună cu Corneliu Coposu, Ion Raţiu, Ion Diaconescu, Gabriel Ţepelea, Valentin Gabrielescu, a relansat ideile democraţiei creştine: dreptate şi justiţie socială, reforma proprietăţii. 

Legea Ticu

Ţărăniştii au luptat pentru procesul comunismului, obiectiv a cărui neîndeplinire a fost considerată de fostul senator un eşec istoric. Legea CNSAS de deconspirare a Securităţii a fost numită Legea Ticu.

El a intrat în conflict cu colegii săi de partid în 1997 şi cu fostul preşedinte Emil Constantinescu, cărora le-a reproşat slaba mobilizare pentru aplicarea legii. Nu a fost niciodată de acord cu modificările aduse de Parlament legii iniţiale – un proiect al PNŢCD – şi nici cu eşecul activităţii CNSAS.

Sancţionat de PNŢCD

Ticu Dumitrescu a fost suspendat din PNŢCD, în 1998, în urma controverselor pe lege avute cu Ion Diaconescu şi Constantin Ionescu Galbeni. Abia în 2003, Victor Ciorbea, în calitate de preşedinte al PNŢCD, a cerut scuze public pentru sancţiunea aplicată lui Dumitrescu. 

Constantin Ticu Dumitrescu

Născut la 27 mai 1928, Ciumaţi, Prahova
Membru PNŢ şi student la drept în 1949, este arestat de Securitate şi până în 1964 va executa 8 ani de detenţie, în perioade diferite, pentru uneltire împotriva regimului
Lucrează pe şantierele socialiste până în 1989
Membru CPUN între 1990-1992
Senator PNŢCD în legislaturile 1992-1996, 1996-2000
Vicepreşedinte PNŢCD, preşedintele AFDPR din 1990
Membru CNSAS din 2003, la propunerea Guvernului Tăriceanu

Crema societăţii plânge după modelul „Ticu”

Preşedintele Traian Băsescu, prim-ministrul Călin Popescu Tăriceanu, fostul preşedinte Emil Constantinescu şi mulţi lideri ţărănişti, dintre care cei mai notabili sunt Ion Diaconescu şi Marian Miluţ, şi-au exprimat regretele faţă de dispariţia lui Constantin Ticu Dumitrescu.

Angajaţii CNSAS deplâng şi ei dispariţia fostului senator ţărănist, pe care îl consideră „părintele spiritual” al instituţiei.

Şeful statului a trimis condoleanţe familiei şi a declarat că România pierde una dintre cele mai puternice voci împotriva comunismului. „Dispariţia lui Constantin Ticu Dumitrescu, cel care, potrivit propriei mărturii, «de-a lungul a mii de zile de temniţă şi anchete, a rămas dârz şi demn în faţa tuturor încercărilor şi metodelor de anchetare, umilinţă sau compromitere», este un moment de mare tristeţe pentru întreaga societate românească”, se mai arată într-un comunicat al administraţiei prezidenţiale.

Premierul Tăriceanu a susţinut că Ticu Dumitrescu „a fost şi va rămâne în memoria colectivă a românilor un important reper al luptei anticomuniste, unul dintre purtătorii de stindard care au militat pentru libertate şi democraţie în perioada regimului opresiv”.

Fostul preşedinte Emil Constantinescu a fost de părere că: „O dată cu Ticu Dumitrescu ne părăseşte unul dintre simbolurile luptei anticomuniste din perioada dictaturii”.

Societatea civilă, în doliu

Ana Blandiana: „Ca şi în momentul dispariţiei lui Corneliu Coposu, sentimentul dominant pe care îl dă dispariţia lui Constantin Ticu Dumitrescu este de sfârşit al unei epoci în care el a reprezentat, în mare măsură, speranţa şi nemăsurarea”.

Preşedintele GDS, Radu Filipescu: „Ticu Dumitrescu a fost genul omului care a ştiut să lupte şi să câştige mai mult ca oricare dintre cei care au avut revendicări politice şi drepturi ale deţinuţilor politici”.

Nicolae Manolescu: “S-a sfârşit înainte ca legea pe care a gândit-o să fie ceea ce şi-a dorit. Moartea lui Constantin Ticu Dumitrescu ne obligă, cel puţin pe mine personal, deşi nu sunt în Parlament, să revedem această lege şi s-o aplicăm. Dumnezeu să-l odihnească!”.

Comentarii 

Ovidiu Nahoi

Singurătatea domnului Ticu

Puţine lucruri sunt mai demodate şi mai ridicole în România de azi decât să-ţi sacrifici tinereţea în numele unor idealuri. De aceea viaţa lui Constantin Ticu Dumitrescu aproape că nu a interesat pe nimeni. 

Constantin Ticu Dumitrescu a murit singur şi uitat. Întrebaţi-vă doar atât: câţi dintre liderii politici care astăzi îi ridică ode la căpătâi – mai degrabă lustruindu-se pe ei, vorba poetului – nu l-au trădat măcar o dată?

Trăim într-o lume a individualismului, a pragmatismului şi a comercialului cu orice preţ. Constantin Ticu Dumitrescu şi alţii ca el nu aveau cum să-şi găsească loc acolo unde se iau marile decizii ale unei astfel de lumi. O fi fost bine? O fi fost rău?

Sigur însă, este rău pentru România faptul că oameni precum Ticu Dumitrescu, Elisabeta Rizea sau Corneliu Coposu sunt astăzi doar nişte figuri demodate şi nu nişte modele vii pentru generaţiile tinere.

Când oamenii care şi-au sacrificat tinereţile în numele unor convingeri vor dobândi recunoaşterea pe care o merită, de-abia atunci vom putea spune că prindem a ieşi din stadiul de trăitori şi că ne creşte şi nouă o coloană vertebrală.

Până atunci, avem ce merităm: grumazul strivit de cei care au puterea şi banul. Adio, domnule Ticu!