Taţii divorţaţi, discriminaţi?

Bogdan Drăghici, reprezentantul Asociaţiei „T.A.T.A“, reclamă faptul că taţii pierd custodia copilului în 95% din cazurile de divorţ. Despărţirea dintre soţi este transformată, adesea, într-o luptă crâncenă pentru copil. De cele mai multe ori, instanţa încredinţează minorul mamei.

Bogdan Drăghici, 36 de ani, este divorţat din 2006. “Despărţirea mea de fosta soţie s-a transformat într-o bătălie pentru custodia copilului. Instanţa a fost de acord să-mi încredinţeze fetiţa un an.

Apoi, o altă instanţă a decis că ea trebuie să rămână cu mama sa. Astfel de decizii se iau în 95% din cazurile de custodie. Restul de 5% sunt favorabile taţilor. Adică atunci când mama nu vrea custodia sau este într-o situaţie-limită - foarte bolnavă”, spune Bogdan Drăghici.

Drama personală  i-a dat idea înfiinţării organizaţiei “T.A.T.A.” care să apere drepturile parentale.  „Justiţia trebuie să ţină cont de interesul suprem al copilului, dar, de fapt, ea ţine cont de interesul mamei.

Până şi Codul familiei are un preambul halucinant. În articolul 1 se precizează : “Statul apără interesele mamei şi copilului şi manifestă deosebită grijă pentru creşterea şi educarea tinerei generaţii”.  Dar tatăl? Unde e? Sunt 200.000 de taţi divorţaţi în România, iar pe ei statul nu-i protejează”, susţine Drăghici.

Taţii, în rol de „lupul cel rău“

“Discriminarea taţilor în instanţă este o realitate crudă. Justiţia nu îi divorţează numai de soţie, ci şi de propriul copil. Micuţii sunt de multe ori îndoctrinaţi. Li se spune că tatăl e un nenorocit, că face rău, că nu trebuie să se mai apropie de ei şi în final ajung să se îndoiască de sentimentele pe care le-au avut până în momentul rupturii soţilor.

Mamele, în schimb, sunt bune, înţelepte, protectoare”. Drăghici adaugă că trăim în România, unde tatăl este părinte de rangul doi şi unde încredinţarea copiilor către mamă este o cutumă. „Este vorba mai degrabă de o mentalitate de acum 50 de ani. „Avem taţi care înfiază copiii şi taţi care intră în concediu de paternitate, ar fi cazul în începem să gândim altfel”.

„Femeia are rolul principal“

Sergiu Andon, avocat, membru al Uniunii Juriştilor Democraţi din România, consideră că instanţa încredinţează mai degrabă custodia copilului mamei deoarece biologic, filogenetic, mama e cea care îşi creşte copilul. „Şi la animale este la fel, doar peştii sunt lăsaţi la voia întâmplării. Femeia are rolul principal.

Mai există şi probleme legate de sexul copilului. Tatăl este contraindicat creşterii fetiţei, pe când mama nu este în cazul băieţelului. Ponderea este în mod natural deţinută de mame.

Ar fi greşit să se considere că este o lege specială care acordă custodie mamelor. Am avut şi cazuri în care copiii au fost acordaţi tatălui pentru că astea erau condiţiile morale”, a explicat specialistul.

Csaba Ferenc Astalosz, preşedintele Consiliului Naţional de Combatere a Discriminării (CNCD), s-a abţinut să comenteze deciziile justiţiei în astfel de cazuri. „În ceea ce priveşte procesele de divorţ, preferăm să ne abţinem. E o realitate atât la noi în ţară, cât şi în afară, copilul este încredinţat mamei în cele mai multe cazuri de partaj”, a afirmat preşedintele CNCD.

„A murit singur la spital“

Gemenii Eric şi Rudolf împreună cu părinţii, în vara lui 2007

Taţii nu se pot interna în spital cu propriii copii atunci când aceştia sunt bolnavi. „Discriminarea taţilor în spitale există, deşi legislaţia spune că drepturile părinteşti sunt egale. Am solicitat Ministerului Sănătăţii schimbarea acestei situaţii. Mai ales că pot fi conjuncturi în care mama este la serviciu sau plecată în străinătate.

Nu se poate ca tatăl să nu fie acceptat. Argumentul lor a fost că nu există spaţiu, dar nu este un motiv ca un părinte să nu se poată interna în spital cu copilul lui bolnav”, a afirmat Csaba Ferencs Asztalos, preşedintele CNCD.

Un astfel de refuz a avut consecinţe dramatice în cazul familiei Bodolay din Baia Mare. „Aveam doi gemeni în vârstă de trei ani. În octombrie 2007 l-am dus pe unul dintre copii la Spitalul Judeţean din Baia Mare.

Era ora trei dimineaţa, iar diagnosticul pe care-l bănuiam noi era acela de laringită. Soţia mea a rămas acasă cu celălalt copil.

După ce doctorii de la Camera de Gardă au decis că trebuie să rămână internat, mi s-a spus că nu am voie să stau cu el în spital şi că numai mama poate face acest lucru.

Am fugit acasă la soţie. Totul a durat cam 30 de ­minute. Când m-am întors, mi-am găsit copilul mort”, povesteşte Botond Bodolay, tatăl gemenilor.

„Îmi văd copilul trei zile pe lună“

Remus Câmpean şi-a însoţit fiica în prima zi de şcoală

Remus Câmpean, 35 de ani, a divorţat acum doi ani şi custodia fetiţei lui de opt ani a revenit fostei soţii. “Pentru că ea nu voia să-mi văd constant copilul şi să mă implic în creşterea ei am mers la “Autoritatea Tutelară” din Cluj-Napoca.

După ce mi-au ascultat oful, mi-au spus condescendent: „Domnule, realitatea tristă este că dumneavoastră, legal, nu mai aveţi copil. Nu puteţi cere nimic, nu puteţi sesiza nimic, nu vă puteţi reprezenta copilul prin nicio acţiune. Numai mama poate.“ Şi aveau dreptate.

Custodie comună

“Aşa este construită legea în România. Există însă, chiar şi în forma actuală a legii, o portiţă prin care judecătorii ar putea echilibra situaţia în interesul copilului. Există un paragraf ce spune că „părintele care nu primeşte custodia are dreptul de a veghea şi a se implica în creşterea şi educarea minorului“.

În majoritatea sentinţelor de divorţ nu se face însă ­nicio referire la această prevedere legală. Această prevedere se reflectă, de obicei, prin aşa numitul program de vizitare care, potrivit practicii judecătoreşti, înseamnă două weekenduri pe lună. Să mai spun că weekend înseamnă de sâmbătă dimineaţa până duminică după-amiaza?

La un calcul simplu rezultă trei zile pe lună. În alte ţări, ca Marea Britanie, Olanda sau Franţa, custodia copiilor este comună. Ar trebui să fie şi la noi la fel”, conchide Remus Câmpean.