Lenea românească închide o fabrică de ambalat ciuperci

Un investitor italian şi-a scos la vânzare afacerea după ce, timp de trei ani, a căutat în zadar angajaţi printre sătenii din Godineşti. El este dispus să renunţe la fabrică pentru un preţ mai mic decât investiţia. Localnicii spun că preferă să meargă la câmp cu ziua decât să stea opt ore la serviciu, pe mai puţini bani, deşi acest lucru le-ar asigura o pensie la bătrâneţe.

Pe timp de criză, un italian care a investit 700.000 de lei într-o fabrică de ambalat şi conservat ciuperci deschisă la Godineşti, în urmă cu patru ani, se vede nevoit să pună acum lacătul pe clădire. Nu din cauza banilor, ci din lipsă de forţă de muncă. Afacerea a fost scoasă la vânzare, investitorul fiind dispus să primească banii şi în rate.

„Roberto Ceni a înfiinţat această firmă şi a investit aici pentru că zona este foarte căutată pentru ciuperci. Acest lucru presupunea şi forţă de muncă, dar s-a trezit că nu avea cu cine. Sătenii preferă să meargă prin pădure două ore, să vândă ciupercile şi să plece acasă, ca să ia banul direct, nu să stea opt ore la program", a spus Gheorghe Corbeanu, primarul din Godineşti. Astfel, speriaţi de gândul că nu vor putea să pună piciorul în bătătură decât în pauza de masă, localnicii au refuzat pe rând oferta de muncă.

„Mai bine stau acasă"

Sătenii au făcut un calcul sumar, de pe urma căruia au constatat că ar avea profit mai mare dacă ar vinde „la şosea" ciupercile pe care le culeg din pădure, decât dacă ar sta opt ore la serviciu. Larisa Bălăceanu (28 de ani) a lucrat mai puţin de trei luni la fabrică şi a constatat că vecinii ei primesc 20 sau chiar 30 de lei pentru fiecare kilogram cules din pădure, iar ea obţinea 15 lei abia după zece ore de muncă. „Nu m‑am mai dus că nu-mi convenea cum mă plătea. Îmi dădea 1,5 lei pe oră şi trebuia să muncim opt ore. Mai bine stau acasă", a explicat femeia.

„Le convine să meargă mai degrabă două-trei ore prin pădure şi să ia pe loc 30 de lei, decât să stea la program şi să primească banii la sfârşitul lunii. Alţii preferă să meargă cu sapa şi să ia la un prânz 20 de lei, plus băutură şi mâncare, fără să se mai gândească la o carte de muncă, la vechime sau la o pensie", a mai spus edilul.

Constantin Bălănescu este singurul om care mai lucrează, ca paznic, la fabrică: „Acum patru ani şi jumătate erau zeci de angajaţi. Conservele erau pregătite aici pentru că sunt patru staţii de congelare, dar acum sunt duse la Târgu-Jiu, unde patronul are o fabrică mai mare. Spunea că vinde tot cu 500.000 de lei şi cu banii în rate, numai să scape", a povestit nea Costică. El a mai adăugat că deja au venit câţiva clienţi interesaţi de afacere.

„Nu-mi convine să mai ţin firma de la Godineşti, pentru că nu am cu cine să lucrez acolo. Oamenii din comună au porumb, au ceapă şi vor să muncească la ei în gospodărie. Prefer să mă ocup doar de firma de la Târgu-Jiu şi sper să nu fiu nevoit să vând şi acolo. Salariul era decent, dar în acest an nu a venit nimeni să lucreze la Godineşti. Am fost un pic dezamăgit", a spus Roberto Ceni. El exportă ciupercile în ţări din vestul Europei, precum Italia sau Germania.