Adevarul.ro

Românii şi maghiarii pregătesc câte o interpretare culturală proprie pentru comemorarea evenimentelor din 19-20 martie 1990. În timp ce partea română a ales simbolul martirilor Horia, Cloşca şi Crişan, maghiarii mizează pe un documentar „echidistant“, sponsorizat însă de nişte fundaţii controversate.

După epuizarea conflictelor de stradă din 19-20 martie 1990, subiectul „Târgu-Mureş" a rămas constant unul dintre punctele centrale ale oricărei platforme politice generatoare de voturi, periplu obligatoriu în orice campanie electorală serioasă.

Vezi aici imagini de la evenimentele din martie 1990

Cartea naţionalismului s-a jucat aici, an de an, de către ambele părţi politice implicate. În lipsa oricărui pericol real au fost introduse mize false, majoritatea concepute sub forma unei echilibristici pe sârmă, extrem de riscantă, dar cu forţă de persuasiune fenomenală. Izgonirea maghiarilor din România, pe de-o parte, şi pericolul reprezentat de extremiştii unguri, care doresc anexarea pământului natal la Ungaria au fost repetate, an de an, de majoritatea figurilor politice importante ce au călcat prin Târgu-Mureş.

Mesaje frumos ambalate

Comemorarea a 20 de ani de la evenimentele teribile de la Târgu-Mureş a fost înfăşurată, de ambele tabere, într-un soi de poleială numai bună să denatureze mesajul din fundal. Vechii activişti „Vatra" pregătesc o lansare, mai degrabă locală, a unor texte privind "adevăratele valori ale neamului românesc".

Dinspre partea maghiarilor soseşte un documentar gigantic, ce se întinde pe mai bine de 11 ore. Deşi flutură teme dragi ziariştilor, precum „echidistanţă" şi „neutralitate", producţia cu pricina a fost sponsorizată de o serie de ONG-uri criticate de-a lungul timpului pentru lipsa de transparenţă cu privire la sursele de finanţare, dar şi pentru evitarea oferirii unor răspunsuri clare privind modul în care sunt cheltuiţi banii.

Teorii generalisime

În 1990, generalul (r) Ioan Scrieciu (84 de ani) avea o revelaţie. Se întâmpla într-o cameră întunecoasă, unde parchetul trosneşte sinistru, pierdută printr-o clădire tip cămin cultural. Revelaţia lui Scrieciu a fost una scurtă: „Vatra Românească". Poate că domnul care se lipeşte acum cu furie de o sobă veche ce refuză să-l încălzească nu o fi fost chiar cel mai mediatizat membru al organizaţiei, dar „părintele spiritual" al ei, cum îi place să se numească, cu siguranţă a fost.

Ion Scrieciu nu face mare lucru acum, dar în urmă cu 20 de ani era un soi de titan târgumureşean. Pe vremea aceea era vicepreşedinte al CPUN (Consiliul Provizoriu al Uniunii Naţionale), filiala Mureş.

Era cel care tăia şi spânzura. De la telefonul său vorbea direct cu preşedintele Ion Iliescu, iar judeţul întreg era sub comanda sa. Din ipostaza sa de conducător peste o regiune în care românii şi maghiarii convieţuiau în procente simţitor egale, Scrieciu emitea o serie de teorii de mare anvergură.

Un exemplu: „Lui Suto Andras (poet maghiar) nu i-au scos românii ochiul. L-a pierdut cu 10 ani înainte, într-un accident de maşină, când se întorcea, alături de două domnişoare, beat fiind, de la un chef". Şi altele, cel puţin la fel de interesante.

Patriotism contemporan

În zilele turbate din martie 1990, Scrieciu îl liniştea, la telefon, pe şeful statului, spunându-i că totul e sub control, să nu care cumva să bată drumul de pomană până la Târgu-Mureş. În afara clădirii Prefecturii, de unde era dat telefonul, mii de oameni, de ambele etnii, strigau „Să vină Iliescu!". Scrieciu nu a vrut. „Am rezolvat-o local", spune dânsul astăzi. Cum a rezolvat-o, ştim cu toţii.

Tot astăzi, în camera în care „Vatra Românească" şi-a primit numele mai sunt trei birouri putrezite şi doi oameni care izbesc cu sete în nişte maşini de scris masive. Anul acesta, cu ocazia trecerii a 20 de ani de la momentele în care „ungurii s-au gândit să ne fure ţara", Ioan Scrieciu pregăteşte o mişcare cultural-propagandistică de mare amploare.

A distribuit mai multor ziare locale sau de prin judeţ un text tăios despre viaţa, activitatea şi moartea lui Horea, Cloşca şi Crişan. Presărat cu îndemnuri de tipul să ne păzim ţara, să fim atenţi, „ceilalţi se pregătesc în fiecare zi". Pentru că domnul Scrieciu este „un mare patriot". Şi e mândru de asta.

Pelicula maghiară

„Martie negru - Târgu-Mureş", filmul documentar anunţat de partea maghiară se întinde pe mai bine de 11 ore. În compunerea sa, regizorul Gyula Miholcsa, angajat al TVR, secţia maghiară a strâns sute de imagini filmate în martie 1990 de către operatori amatori.

„Echidistanţă" este cuvântul de bază, repetat în descrierea filmului. „Eu sper că după 20 de ani există suficientă luciditate pentru toţi să poată urmări documentarul", afirmă Miholcsa. Potrivit acestuia, producţia este un adevărat tur de forţă care începe din epoca pre-dacică („pentru ca lumea să înţeleagă istoria") şi merge până în zilele de după 19-20 martie 1990.

În imaginile surprinse din timpul confruntărilor pot fi văzute, spune regizorul, cele două tabere combatante despărţite de tancurile Armatei ce urmăreau impasibile măcelul. Mai mult, afirmă Miholcsa, documentarul ar conţine şi imagini, în premieră, „în care se pot vedea manifestanţii români confecţionând cocktailuri Molotov folosind chiar motorina tanchiştilor".  

"Pentru a clarifica controversele istorice, filmul porneşte de la rădăcini: perioada pre-dacică."
Gyula Miholcsac
regizor

Târgu-Mureş, miza politică

1990 - primul-ministru al Ungariei, Jozsef Antall, declara: „Sunt prim-ministrul maghiarilor din Ungaria, dar şi al celor de peste graniţe". Declaraţia a fost urmată de distribuirea de cărţi de identitate ungureşti către maghiarii din Ardeal.

1999 - Petre Roman, aflat în campania electorală pentru Preşedinţia României, atrăgea atenţia asupra „pericolului destabilizării Transilvaniei" şi afirma: „Astăzi, nimeni nu mai pune la îndoială integritatea teritorială a României".

Documentar pe tronsonul Budapesta - Mureş

Laszlo Borbely a finanţat documentarul „Martie negru“

Deşi a fost prezentat insistându-se temeinic pe valorile clasice ale jurnalismului, „echidistanţă", „detaşare de subiect" sau „fără vreo poziţie părtinitoare", insistându-se pe ideea că producţia este, de fapt, o înşiruire de imagini în care fiecare vede ce vrea, documentarul „Martie negru - Târgu-Mureş" ridică suspiciuni mai ales prin originea fondurilor de producţie.

Filmul este sponsorizat de fundaţia mureşeană „Bernady Gyorgy", condusă de actualul ministru al Mediului, Laszlo Borbely. ONG-ul în
cauză absoarbe fonduri atât de la statul roman, cât mai ales de la guvernul maghiar, prin celebrul program „Illyes Kozalapitvany", creat special de către Budapesta ca interfaţă cu maghiarii de peste hotare.

Acelaşi program oferă sponsorizări şi „Mişcării Tinerilor Maghiari din cele 64 de Comitate", organizaţie extremistă bine reprezentată în România. Modul de administrare a fondurilor primite de „Bernady Gyorgy" este însă un secret chiar şi pentru maghiarii din zonă.

Administrator este un târgumureşean, Hajnal Bálint, partener într-o altă firmă locală alături de trei actuali consilieri ai ministrului Borbely. Un alt sponsor este fundaţia „Communitas", cel mai mare ONG maghiar de acest tip din România.

Condusă multă vreme de actualul vicepremier Marko Bela, fundaţia a fost obiectul unor dosare deschise la fostul Parchet Naţional Anticorupţie, în urma unor plângeri depuse chiar de către cetăţeni maghiari nemulţumiţi de lipsa de transparenţă în cheltuirea fondurilor primite.