Sute de români vânduţi ca sclavi în Cehia

Sute de români vânduţi ca sclavi în Cehia

Mafioţii ucraineni care patronează piaţa neagră a muncii din Praga plătesc 100 de euro pe cap de român.În cinci ani, peste 600 de români au fost vânduţi, ca robi, în Cehia. Ei erau ademeniţi cu contracte de 800 de euro pe lună, dar în lagăre nu primeau nimic.

 „Loc de muncă în construcţii, în Cehia, salariu atractiv, 700-800 de euro pe lună. Transport şi cazare asigurată“. Aşa sună oferta din ziare şi a racolatorilor care bat la pas satele din judeţele sărace ale Moldovei. Cea mai afectată zonă este cea a Botoşaniului.

Începând cu 2004, sute de români au fost băgaţi în autobuze, iar după ce au trecut graniţa au devenit sclavi. Actele erau confiscate, iar autobuzul devenea un transport de robi sub pază armată. Încărcăturile au fost livrate, de fiecare dată, în Cehia – la periferia capitalei, Praga – unor ucraineni.

 Noii stăpâni ai românilor plăteau sume modice: 100-150 de euro pe cap de român. Transportul  ajungea, în cele din urmă, în barăci tip Auschwitz, unde sclavii dormeau claie peste grămadă. Ziua erau scoşi la munci grele, seara erau păziţi cu Kalaşnikovul. De pe urma lunilor de chin  nu s-au ales decât cu câţiva euro.

Reţeaua de la Botoşani

Reţeaua de la Botoşani s-a „aprovizionat“ din trei sate: Corni, Orăşeni Vale şi Mileanca. Cel din urmă este unul în care sărăcia este cruntă. De aici, aproape jumătate de sat a plecat în sclavie. În iulie 2006, când pe uliţe a apărut „comisionarul de la cehi“, s-a bulucit lumea ca la urs. Comisionarul nu ştia cum e cu aceste construcţii, avea habar doar că e rost de salariu bun.

Omul lucra pentru o firmă de plasare a forţei de muncă de la oraş. Pe post de firmă era reţeaua:  şapte inşi, fiecare specializat pe câte o activitate „de profil“. Şefii erau George Aboaice şi Cristian Grumeza. Primul are 33 de ani, al doilea - 29, iar acum sunt în arest, după ce filiera lor a fost dezmembrată.

Mecanismul racolării

Până la „falimentul“ afacerii, reţeaua a mers ca unsă. Filiera începea cu racolatorul – cel care prezenta ofertele de muncă în satele sărace. După formarea loturilor intrau în rol transportatorul şi însoţitorul. Cei doi asigurau „marfa“ până la destinaţie, în Cehia. Acolo îşi intra în rol omul de legătură, cel care negocia cu banda ucrainenilor preţul unui sclav român. După ce se bătea palma, însoţitorul transportului preda „stăpânilor“ actele românilor. După ce „marfa“ era predată, traficanţii din Botoşani nu se mai interesau de soarta sclavilor vânduţi. 100 de euro a fost preţul mediu al fiecărui om adus în Cehia de traficanţi.

Ovidiu Boşoancă  are 30 de ani şi e din satul Orăşeni Vale. Când a apărut „comisionarul“ în faţa casei, acesta a zis că a dat norocul peste el. „Domnul funcţionar de la Botoşani“ venise cu o superofertă de muncă în străinătate: 800 de euro, lunar, ca zilier. „Acum vreo doi ani a venit unul din Botoşani, pe care nici nu ştiu cum îl cheamă, şi a întrebat care vrea să meargă la muncă în Cehia. Cum nu aveam de lucru şi voiam să câştigăm un ban, am fost mai mulţi care am zis că mergem. Am fost vreo 20 de băieţi din zonă care am plecat cu un autocar“, povesteşte botoşăneanul.

„Negocieri“ cu pistolul la tâmplă

Ovidiu Boşoancă era fericit – avea de muncă, iar străinul plătise drumul pentru toţi tovarăşii. Când a ajuns la Praga, Ovidiu a dat de iad: „Prima dată ne-au luat actele. Ne-au băgat într-o cameră cu paturi suprapuse. Ca la puşcărie. Erau câte patru paturi, unul peste altul. A doua zi am început lucrul pe şantier“.

După o săptămână de muncă grea, oamenii şi-au primit „leafa“ – câteva coroane (echivalentul a 50 de lei), cât să-şi ia de mâncare. „Până atunci, am mâncat ce aveam de-acasă, dar se terminase“, povesteşte Ovidiu. Cele câteva coroane, primite săptămânal, au rămas singurii bani pe care sclavii aveau să-i mai obţină pentru munca de pe şantier.

Fiindcă şi-a dat seama că a fost păcălit, Ovidiu a vrut să plece. Patronul ceh s-a supărat. „A venit imediat patronul ceh, mi-a pus pistolul la cap şi mi-a spus că mă omoară dacă încerc să fug“. Ovidiu mai povesteşte că traiul greu al românilor vânduţi în Cehia era completat cu ameninţări cu armele, înjurături şi bătăi.

Lucram la un fost spital ce urma să devină hotel. Erau cabluri acolo, pe care le scoteam şi le vindeam la fier vechi. Am luat vreo 200 de lei în banii noştri şi astfel am avut cu ce veni. Ne-am dus la ambasadă şi ne-au dat nişte bilete. Cu astea am ajuns în ţară.

Marius  Motoc
victimă

Tranzacţie

După negocieri, însoţitorul transportului oferea „stăpânilor“ cehi actele românilor. După ce „marfa“ era predată, traficanţii din Botoşani nu se mai interesau de soarta sclavilor vânduţi.

Românce exploatate în Franţa

În urmă cu câteva luni, mai multe românce au fost angajate pentru a recolta căpşuni şi sparanghel în estul Franţei. După un timp, autorităţile de la Paris au descoperit că femeile fuseseră transformate în sclave. Un sindicat francez a reclamat condiţiile „inumane, de sclavie, demne de o altă epocă, în care lucrează aceşti muncitori la o fermă din Brumath“. Cazate pe un teren viran noroios, înconjurat de grilaje, în clădiri din prefabricate „care seamănă cu nişte cuşti“, unele dintre aceste femei au fost plătite cu 6 euro pentru 10 zile de muncă. Zeci de români au fost repatriaţi miercuri, 27 mai.

Evadare din Praga

Ovidiu Boşoancă  a stat în lagărul din Praga două luni. De frică, într-o seară, el şi alţi trei colegi au decis să fugă. „Am împrumutat de la un coleg 200 de lei şi le-am spus celor din camera în care stăteam că mergem în oraş să ne luăm de mâncare. Era 9.00 seara. Am mers la autogară şi ne-am ascuns până dimineaţă la 7.00, când aveam autocarul. Am venit până la Arad, iar de la Arad la Suceava am mers cu naşul. Apoi, de la Suceava la Botoşani am venit cu o ocazie”, povesteşte Ovidiu Boşoancă. Omul e trist că a trecut prin „iadul de la Praga“. Mai crede însă şi acum că o să-şi recupereze banii pentru care a muncit trei luni de zile.

Marius Motoc, din Corni (judeţul Botoşani), a stat o lună în sclavie. Şi el a pus la cale un plan de scăpare. „Lucram la un fost spital care urma să se facă hotel. Erau cabluri acolo, pe care le scoteam şi le vindeam la fier vechi. Am luat vreo 200 de lei în banii noştri şi astfel am avut cu ce veni. Actele erau la patron, iar noi ne-am dus la ambasadă şi ne-au dat nişte bilete. Cu astea am ajuns în ţară“, povesteşte Marius. Mulţi dintre prietenii lui au rămas mai mult timp în sclavie, la Praga. Au ajuns acasă după ce rudele lor – speriate de poveştile spuse de evadaţi – şi-au vândut şi bruma de avere ce o mai aveau, să trimită bani pentru a-i scoate din sclavie.

Primele loturi au fost livrate în 2004

Autorităţile române au reuşit să anihileze prima reţea de traficanţi de carne vie în 2004. Prin intermediul mafiei ucrainene, în numai o jumătate de an, trei maramureşeni au reuşit să vândă în Cehia peste 500 de sclavi români. „Agăţaţi” cu actele, oamenii erau livraţi imediat unei reţele de mafioţi ucraineni, fiecare sclav fiind vândut contra sumei de 5.000 de coroane ceheşti, adică vreo 150 de euro.

La începutul acestui an, alţi 40 de români au căzut în plasa unei alte reţele de traficanţi care acţiona în judeţul Prahova. Oamenii au ajuns la ferme din localităţile cehe Voykovice şi Melnik, unde patronii i-au pus să muncească de dimineaţă, de la 4.30, până la căderea serii, când nu mai vedeau să lucreze pe câmp. Primeau, în schimb, câţiva cartofi fierţi şi câte două felii de pâine. Erau păziţi permanent de câţiva ucraineni înarmaţi cu puşti automate”, spun anchetatorii care au
destructurat filiera.

Potrivit procurorilor, cei care nu au reuşit să evadeze au primit corecţii aspre. „Au fost bătuţi, iar ucrainenii i-au scos în faţa grupului şi şi-au testat pe ei noile aparate de electroşocuri cu care fuseseră «dotaţi» de patron. (...)
Pentru ca românii să nu le dea idei celorlalţi sclavi, bulgari şi moldoveni, patronul s-a gândit, în final, să-i vândă unui alt fermier care avea şi un abator. Au fost vânduţi ca nişte vite”, spun procurorii în rechizitoiu.