Spânzurătorile, înlocuite cu săli de judecată

Pe terenul unde astăzi tronează Tribunalul, pe vremuri erau spânzuraţi răufăcătorii. Campania Adevărul de Seară, Poveştile Oradei Mari, continuă cu o incursiune în trecutul clădirii care adăposteşte astăzi Tribunalul.

 În locul unde astăzi se judecă procese, la începutul secolului al XIX-lea se aflau un palat şi o grădină, un mic parc dendrologic, cu cele mai variate specii de pomi şi de plante. Potrivit celor menţionate de Liviu Borcea, în „Memoria caselor”, palatul fusese ridicat de contele Johann Maria Frimont, general de cavalerie în armata austriacă, unul dintre personajele care s-au afirmat în perioada războaielor napoleoniene, contribuind în 1815 la înfrângerea lui Murrat, regele Neapolului, cumnatul lui Napoleon Bonaparte.

Statuete alegorice

Acesta a fost cel care, în martie 1821, a înfrânt revoluţia antiaustriacă din oraşul italian. Victoria i-a fost recompensată cu titlul de prinţ de Antrodocco şi cu suma de un milion de florini, arată Liviu Borcea, în volumul mai sus menţionat.
Generalul a murit la Viena în 1831 şi a fost înmormântat, din dorinţa sa, la Palota, lângă Oradea. „Ultima reprezentantă a acestei familii, Theodora Frimont, a vândut palatul şi grădina, la 22 ianuarie 1868, pentru suma de 50.000 de florini, comitatului Bihor care, la rândul său, a cedat terenul şi construcţia statului, pentru a ridica aici un tribunal”, arată Liviu Borcea, în „Memoria caselor”.
A urmat demolarea palatului şi lăsarea în paragină a parcului dendrologic.În jurul anului 1883, în zona fostului parc, erau spânzuraţi cei condamnaţi la pedeapsa capitală. Călău era Kozarek, intitulat „călăul regal ungar”. În anul 1891, ca urmare a descentralizării, la Oradea se crea Curtea Regală de Apel.
Aşa a apărut necesitatea găsirii unui sediu adecvat. Construcţia clădirii în stil eclectic, cu două etaje, a început în 1895, fiind terminată în 1898. Proiectul palatului a fost realizat de profesorul universitar, arhitectul Kiss Istvan. 

Monument de interes local

Când s-a dat în folosinţă, construcţia a fost sediul Curţii de Apel. Schimbul între „Casa Comitatului” (Prefectura de azi) şi Palatul Justiţiei (Tribunalul de acum) s-a făcut în 1951, în luna decembrie. De atunci, aici şi-au găsit sediul diverse instituţii care au înlocuit prefectura interbelică, printre care Sfatul Popular al Regiunii Crişana, Sfatul Popular al Judeţului Bihor, Consiliul Popular al Judeţului Bihor.
După ce Nicolae Ceauşescu a unificat conducerile administrative cu cele ale Partidului Comunist Român, clădirea a găzduit organizaţia judeţeană a partidului. Abia în 2001 construcţia a redevenit sediul Tribunalului.