Copil, navetist pentru o viaţă mai bună
0
O fetiţă de 13 ani face naveta din satul natal pentru a merge la şcoală şi la cursurile de karate, sport în care excelează. Maria Frandeş pleacă de acasă, din Mârşa, la 7.00 dimineaţa şi se întoarce 16 ore mai târziu. De cele mai multe ori, îşi face lecţiile în gară sau în tren.
La doar 13 ani, Maria Frandeş are acasă peste o duzină de premii naţionale, la diverse concursuri de taekwon-do şi competiţii sportive. Când sună alarma telefonului la ora 7.00 dimineaţa, tatăl ei deja i-a pregătit micul-dejun. Bărbatul suferă de un handicap grav la spate şi este mai slab ca o scândură. Cu toate acestea, Dumitru Frandeş este toată ziua cu un pas înaintea fiicei lui.
„Uneori, abia se trezeşte", spune el. Maria încalţă în grabă cizmele ei cu trei numere mai mari, albe, acoperite de ştrasuri strălucitoare, şi fuge la şcoală. Cursurile le termină la 13.30. De trei ori pe săptămână, fie ninsoare, fie ploaie, Maria şi tatăl ei sunt la Sibiu până noapte târziu pentru că aici fetiţa are ore de karate de la ora 17.00.
Cu manualele după ea
Adolescenta este foarte ambiţioasă. Are deja centura albastră şi vrea ca, la 14 ani, să o primească şi pe cea neagră. „Vreau două lucruri în viaţă: să conduc un club de sport şi să fiu profesoară", a spus Maria.
„Eu o aştept aici, în hol. Mă lasă lumea, că mă cunoaşte. Stau şi o aştept până la opt, ce să fac", a adăugat tatăl fetiţei. La finalul orelor de sport, Dumitru îşi aşteaptă copila cu un iaurt şi manualele pentru a doua zi. „Mi-a spus doamna profesoară că mă ascultă mâine!", spune Maria în timp ce deschide în grabă caietul de biologie.
Seara îi găseşte pe cei doi la pas prin Sibiu, în drum spre gară. Aici vor sta câteva ore, că este mai cald, până la 23.20, când au tren spre Mârşa. Până atunci, pregătesc restul lecţiilor de a doua zi. „Ajungem la ora 12.07 în haltă şi la ora 1.00 noaptea acasă. La şapte ne trezim din nou şi o luăm de la capăt", a mai povestit Dumitru. Anul trecut Maria a terminat clasa a VII-a cu media generală 8,66. Învaţă din răsputeri pentru că vrea să facă liceul la Sibiu. E singura ei şansă.
Mama Mariei a plecat de acasă când ea avea doar un an şi trei luni. N-a cunoscut-o niciodată. Tatăl ei i-a fost şi mamă. Amândoi trăiesc din pensia de boală, de 566 de lei şi alocaţia de 42 de lei. „Cu hăinuţele este mai greu, mai primim şi noi de pe la cunoştinţe. La fel şi de încălţat. Cu mâncarea, tot timpul o întreb ce doreşte şi încerc să-i ofer", a mai spus Dumitru Frandeş.
„Sunt gata să fac sacrificii pentru a ajunge cunoscut"
Iulian Noaje (foto) are 12 ani, iar de la 5 ani cântă la orgă şi acordeon. Băiatul este cunoscut în Filiaşi drept un talentat instrumentist. Elev în clasa a şasea la Şcoala Filiaşi, Iulian provine dintr-o familie modestă, dar are un plan îndrăzneţ: vrea să ajungă unul dintre cei mai buni muzicieni.
Munceşte mult pentru a-şi îndeplini acest vis şi repetă şi câte şase ore pe zi. „Chiar dacă am doar 12 ani, sunt gata să fac sacrificii pentru a ajunge cunoscut. În faţa publicului mă simt cel mai bine. Deşi uneori am emoţii, încerc să fac totul ca la carte", a spus zâm bind micul muzician.
De câteva luni, tatăl lui Iulian este şomer, iar mama lui cântă în corul unei biserici din Filiaşi, posibilităţile lor financiare fiind reduse. Copilul înţelege fiecare sacrificiu pe care familia lui îl face.
„Pentru a-i cumpăra lui Iulian o orgă, soţul meu a mers anul trecut să muncească în Spania. Iulian era atât de fericit când a primit-o, încât ne-a promis că face tot posibilul să fim mândri de el când va creşte. Noi nu avem bani să-l trimitem la concursuri în ţară. Toate diplomele pe care le are le-a obţinut aici, în oraş", a spus Elena Noajă, mama copilului.
„Este păcat ca un astfel de talent să se irosească. Familia nu are bani să îl trimită la un liceu de muzică", a precizat şi Valentin Florescu, directorul Casei de Cultură din Filiaşi.
Iulian Noajă este şi unul cei mai buni elevi din clasa lui. Are 20 de premii pe care le-a obţinut la concursuri de matematică şi de limba română.
Se încarcă comentariile...
