Semnificaţia Sărbătorilor Pascale

Copiii par mai receptivi decât adulţii în privinţa conţinutului religios al sărbătorilor creştine

Tihna de altădată a sărbătorilor creştine a dispărut şi din cauza nesocotirii sensului real al acestora. Învierea Lui Iisus Hristos este un bun prilej de cercetare a conştiinţei, reprezentând fundamentul credinţei creştine.

Răstignirea Celui pe care lumea creştină L-a identificat drept Fiul Lui Dumnezeu a însemnat reabilitarea fiinţei umane în faţa Creatorului ei. „În acest înţeles, Sfântul Apostol Pavel spune: «Precum toţi (oamenii) mor în Adam, aşa vor învia toţi în Hristos», iar «vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, este moartea»", explică Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Citeşte aici Pastorala Patriarhului Daniel

Nesocotirea poruncii Lui Dumnezeu de către protopărinţii Adam şi Eva de a nu se înfrupta din pomul cunoaşterii binelui şi răului a fost iertată prin jertfa pe cruce a Lui Iisus, Dumnezeu Însuşi, care S-a întrupat pentru a restaura fiinţa afectată de păcat.

De unde provine cuvântul „Paşti"

Termenul care desemnează cea mai importantă sărbătoare a creştinilor provine din limba ebraică. „Pesah" înseamnă „trecere", iar în iudaism aminteşte de eliberarea „poporului ales" din robia egipteană, sub conducerea lui Moise, precum şi de cei 40 de ani de pribegie prin deşert.

Dacă Pesahul din Vechiul Testament presupunea consumarea unui miel sacrificat de către capul familiei, Paştile creştine presupun împărtăşirea cu pâine şi vin, cu Trupul şi Sângele Lui Hristos, deci o jertfă nesângeroasă. Sângele mielului pascal i-a scăpat pe iudei din robie şi i-a trecut prin Marea Roşie spre pământul făgăduinţei, Israelul de astăzi. Sângele Lui Hristos i-a scăpat pe creştini din robia păcatului şi i-a trecut spre viaţa veşnică, spune învăţătura Bisericii.

„Iepuraşul" şi alte obiceiuri

Puţini dintre noi mai ştiu că, în vechime, cei care primeau botezul în timpul slujbei de Paşti erau înveşmântaţi în alb. Ei purtau aceste haine pe tot parcursul săptămânii următoare, ca pe un simbol al noii lor vieţi. Cei deja botezaţi purtau haine noi, exprimând astfel dorinţa de a-şi asuma viaţa Lui Iisus Hristos.

Un alt obicei străvechi este ca, în prima zi de Paşti, toţi membrii familiei să-şi spele mâinile şi feţele într-un lighean în care au fost puse ouă roşii şi bani de argint sau de aur. Credinţa populară este că acest ritual aduce sănătate şi prosperitate pentru un an întreg. În ceea ce-l priveşte pe mult aşteptatul „Iepuraş", acesta este un simbol păgân, emblemă a fertilităţii.

Prima menţionare a „Iepuraşului" ca simbol pascal apare la 1590, în Germania. În unele regiuni se credea că „Iepuraşul" aduce ouăle roşii în Joia Mare şi pe cele colorate altfel în ajunul Paştilor. Alte simboluri ale sărbătorii de mâine sunt liliacul, expresie a purităţii, şi fluturele, a cărui ieşire din crisalidă aminteşte de Învierea Lui Hristos.

Să-i privim pe cei de lângă noi!

Pastorala din acest an a Preafericitului Părinte Daniel (foto) pune accentul asupra transformării pe care trebuie să o producă în fiecare creştin sărbătoarea Învierii Domnului.

„Să ne bucurăm şi să mulţumim lui Dumnezeu mai ales pentru lumina Învierii pe care ne-o dăruieşte atunci când întâlnim în jurul nostru oameni buni şi sinceri, harnici şi milostivi, curaţi şi smeriţi, copii ascultători şi părinţi buni, tineri evlavioşi şi bătrâni înţelepţi", îndeamnă Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Preafericitul Daniel spune că acestea sunt semne ale vieţii creştine şi ale pregătirii pentru învierea de obşte, „haine de sărbătoare pentru suflet, binecuvântare pentru Biserică şi pentru ţară".