AUDIO Sebastian Lăzăroiu, consilier prezidenţial: „Guvernul trebuie să ia măsuri nepopulare acum“

Lăzăroiu afirmă că reducerile în sectorul bugetar nu pot fi amânate dincolo de luna iunie

Sebastian Lăzăroiu (40 de ani) conduce din 2007 Departamentul de Planificare şi Analiză Politică din cadrul Administraţiei Prezidenţiale. Sociolog de meserie, a fost între 2002 şi 2007 director general al cunoscutului institut de sondaje CURS (Centrul de Sociologie Urbană şi Regională).

Natura profesiei l-a făcut un observator specializat al evoluţiilor partidelor din ultimii ani, dar şi al preferinţelor electorale. În acest moment, principalele griji ale Preşedinţiei sunt situaţia economică şi mai ales adoptarea cât mai rapidă a măsurilor de reducere a cheltuielilor bugetare, afirmă Lăzăroiu.

El spune că preşedintele Băsescu nu este preocupat să-şi găsească un succesor, dar PDL trebuie să crească o generaţie de lideri în perspectiva alegerilor din 2014.

Ovidiu Nahoi: Care este evaluarea Preşedinţiei privind performanţa Guvernului Boc?

Sebastian Lăzăroiu: Eu aş privi Guvernul Boc chiar începând cu 2009. Cred că a reuşit să facă destul de multe lucruri în contextul dat. Anul trecut nu a existat voinţă politică pentru a face reforme. Este un paradox în democraţie, poţi să ai o majoritate de 70%, dar asta nu înseamnă că ai şi mai multă voinţă politică. Mai ales dacă este şi un an electoral şi ai partener cu propriile interese în alegeri.

Ion M. Ioniţă: La ce vă referiţi concret când spuneţi voinţă politică?

Mă refer la reducerea cheltuielior din sectorul bugetar. Cred că asta a fost anul trecut marea restanţă a Guvernului. S-au făcut lucruri, dar mult prea puţin faţă de cât este nevoie. Sectorul bugetar înghite foarte mulţi bani care în bună măsură nu se mai întorc în economie. E ca o gaură neagră.

O.N.: Acum există voinţă politică?

Acum, deşi majoritatea e fragilă, voinţa politică mi se pare că e mai mare ca anul trecut. Dar există şi temeri, şi calcule electorale, după părerea mea, greşite. Mulţi spun că nu trebuie să zguduim prea tare sistemul, dar evaluarea arată că, dacă nu se face acest lucru acum, în 2012, lucrurile nu vor fi mai bune. Nu se mai poate amâna. Eu sunt adeptul unei operaţiuni rapide.

O.N.: La nivelul Preşedinţiei există o nemulţumire că lucrurile merg mai încet decât se spera? Mă gândesc şi la întâlnirea cu Guvernul.

Sigur că există şi o insatisfacţie. Preşedintele a atras atenţia asupra urgenţei. Am vorbit despre un calcul electoral, dar aici este şi un calcul economic. Dacă ne uităm în jur, vedem cazul Greciei şi nu putem să stăm cu mâinile în sân. Ce să aştepţi? Să ajungi în trena ţărilor ale căror economii se prăbuşesc?

I.M.I.: Impresia este că guvernanţii ezită, nici investiţiile publice nu se fac. Suntem într-un blocaj?

Din păcate, nu prea sunt bani pentru investiţii, iar ce împrumutăm ducem în gaura neagră a cheltuielilor bugetare.

O.N.: FMI spune că nu mai dă bani pentru acoperirea cheltuielilor bugetare. Vă surprinde o asemenea decizie sau vă aşteptaţi la ea?

Condiţiile FMI sunt relativ relaxate faţă de ceea ce avem noi nevoie. De fapt, e nevoie de mai mult decât ne cere Fondul pentru reducerea cheltuielilor bugetare. Împrumutul de la FMI are o dobândă mică, dar se fac împrumuturi pe piaţa internă cu dobânzi foarte mari şi banii se duc tot în sectorul bugetar. Nu e rău să te împrumuţi, problema e ce faci cu banii. E o mare greşeală să te împrumuţi ca să consumi.

O.N.: Credeţi că Guvernul poate să schimbe această stare de lucruri?

A fost nevoie de timp ca această nouă majoritate care susţine guvernarea să se aşeze. De aici au venit probabil ezitările în primele trei luni. Acum e o majoritate mult mai stabilă, sunt condiţii pentru a se lua măsuri curajoase. Eu cred că Guvernul e capabil să treacă la măsuri curajoase, nepopulare pentru un segment al populaţiei.

I.M.I.: Când va face asta?

Foarte repede. Eu cred că până în iunie. Sondajele de opinie arată că oamenii susţin luarea măsurilor de restructurare.

O.N.: Şi atunci de ce nu s-au luat măsuri până acum?

Sunt două motive. Unul este că membrii Guvernului se uită prea mult la televizor. Iar presa e concentrată pe critica Guvernului. Când dă afară oameni, toţi spun că a dat afară, când nu-i dă afară, spune că nu se iau măsurile necesare. Dacă Guvernul se ghidează după televiziuni nu o să facă niciodată nimic. Iar ce se întâmplă la televiziuni, n-are legătură cu voinţa oamenilor, care este în favoarea restructurărilor bugetare. Al doilea motiv este clientela politică. La noi nu e stabilit până la ce nivel se fac numirile politice şi de unde încep funcţionarii. E o mare greşeală.

„Cu două partide şi jumătate s-ar guverna mai uşor“

Nu se vede relansarea economiei

Principala preocupare a Preşedinţiei în acest moment este legată de cum putem reduce cheltuielile bugetare. Altfel, nişte evoluţii pozitive au fost în ultimele luni, statisticile o arată. Dar nu se vede relansarea economiei.

Noi vorbim de un sector bugetar care ajunge la 1,4 milioane de oameni. Mulţi dintre ei sunt la locul unde trebuie. Dar câteva sute de mii ar trebui relocaţi. Deci, efectele sunt asupra unui sector îngust şi există suportul necesar.

Oamenii spun că aparatul de stat e mult prea mare. Şi calculul electoral arată acelaşi lucru, trebuie să iei măsuri acum ca să culegi roadele în 2012.

„Invitaţia către PNL de a veni la guvernare e deschisă"

I.M.I.: Se gândeşte preşedintele la un succesor?

Nu, marea preocupare este cum depăşim situaţia economică dificilă. Dar şi modificarea Constituţiei este o
prioritate.

O.N.: Există intenţia de efectuare a unor schimbări în echipa guvernamentală?

Deocamdată au fost primele trei luni de acomodare. Acum e momentul să demonstreze voinţă politică şi să ia măsurile necesare în sectorul bugetar. Dacă nu vor fi luate, se pot lua deciziile referitoare la remaniere.

I.M.I.: Când s-ar putea trage linie?

Linia se va trage undeva la toamnă.

O.N.: Este posibilă şi o schimbare de structură politică a guvernării?

Chestiunea a rămas deschisă din decembrie 2009. Liberalii au fost chemaţi la guvernare.

O.N.: Rămâne deschisă invitaţia?

Da. PNL este un partid de centru-dreapta, cu care îţi convine să guvernezi.

I.M.I.: De ce a lansat preşedintele ideea cu pragul electoral de 10 la sută?

Eu cred că nu pragul în sine era problema, ci să rămână două partide, două şi jumătate cu UDMR.

I.M.I.: Deci, pe de o parte, liberalii sunt invitaţi la guvernare, pe de alta, li se flutură ameninţarea pragului de 10 la sută... Ce să înţeleagă ei din acest mesaj?

Preşedintele a vrut să argumenteze ideea că, dacă ar rămâne două partide şi jumătate, s-ar guverna mult mai uşor. Întotdeauna ai o problemă atunci când sunt multe partide la guvernare. Cu cât sunt mai multe partide într-o coaliţie cu atât şansele de a-ţi duce programul la îndeplinire scad.

I.M.I.: Sociologic, se vede o influenţă în sondaje a creşterii şomajului şi a restului problemelor economice?

Deocamdată, nu. Oamenii încă sunt într-o stare de aşteptare. Încă mai au încredere că se pot lua măsurile necesare. Guvernul beneficiază de o perioadă favorabilă, nu prea lungă.

„În PDL e nevoie de deschidere"

I.M.I.: Ce credeţi, va rămâne Traian Băsescu o locomotivă pentru PDL în 2012 şi în 2014?

Sigur este că în toată această perioadă Traian Băsescu va fi preşedintele României. Nu e sigur dacă PDL va mai fi la guvernare din 2012 încolo. Dar asta depinde de ei, de performanţele partidului în anul electoral şi de performanţa guvernului acum. Eu, în locul lor, m-aş gândi nu la 2012 şi 2014, ci la ce va fi după. E important ca partidul să caute de pe acum acei lideri care să poată rămâne în prim-plan şi să dea viitorul preşedinte al României. Asta va configura relaţia dintre preşedinte şi partid în perioada următoare.

O.N.: Acum pare un conflict între nou-veniţii şi vechea gardă. Există o poziţionare a Preşedinţiei în raport cu acest conflict?

Sincer, preşedintele nu are o poziţie în acest conflict. Dar eu cred că e mai degrabă o problemă de acomodare a unora cu ceilalţi. Partidul a fost unul închis şi disciplinat, până acum. Altfel era greu să atingă performanţele electorale pe care le-a realizat. Dar acum a venit vremea deschiderii, fiindcă structura s-a osificat. Totuşi, nimeni nu trebuie să-şi atace în public colegii de partid.

„Parlamentul unicameral nu se negociază"

O.N.: După discuţia de la Cotroceni, Guvernul a venit cu un proiect de revizuire a Constituţiei. Textul a fost discutat acolo?

Nu s-a discutat la întâlnire despre acest lucru. Se ştia că se lucrează la un proiect şi Guvernul a ieşit cu el. Este varianta cea mai rapidă.

O.N.: Cine a făcut proiectul?

Proiectul s-a lucrat în special la Guvern, dar au fost consultaţi şi experţii din Administraţia Prezidenţială. Baza a constituit-o raportul Comisiei Prezidenţiale privind analiza Constituţiei.

I.M.I.: E mulţumită preşedinţia cu acest proiect?

A fost o întreagă dezbatere. Dacă acest proiect ar fi avut mai multe obiective de revizuire, s-ar fi spus că vrem să schimbăm Constituţia cu totul. Proiectul trebuie să conţină nişte schimbări în privinţa lucrurillor despre care se spune că nu mai pot continua în aceeaşi formă. Asta nu înseamnă că nu se mai pot face modificări. În Parlament se fac propuneri, se deschide un proces de dezbatere şi de negociere.

O.N.: Se poate negocia şi structura parlamentului?

Majoritatea românilor s-a pronunţat. Dar e posibil orice. PDL ar greşi dacă ar negocia ce au spus românii că trebuie să faci. Nici preşedintele şi nici Guvernul nu au mandat să negocieze aşa ceva. Dacă nu ţii cont de ce spun oamenii, de ce mai este democraţie?

I.M.I.: Contează şi ce îi întrebi, cum îi întrebi, în ce moment...

E adevărat.

I.M.I.: Credeţi că o singură Cameră în loc de două, rezolvă problemele?

Da. Creşte viteza procesului legislativ. Poate n-ar fi o mare problemă. Dar procedurile sunt folosite de grupurile parlamentare pentru a se opune unor proiecte de lege care sunt urgente.

I.M.I.: E dreptul lor. De ce nu s-a luat în calcul şi varianta în care cele două Camere să aibă atribuţii diferite?

O Cameră care să reprezinte regiunile este proprie mai mult statelor federale. Ori România e departe de aşa ceva. Dar cei mai mulţi se tem de reducerea numărului de parlamentari.

O.N.: De ce funcţia prezidenţială a fost şi mai bine securizată prin scăderea atribuţiilor Parlamentului la suspendare?

S-au corectat nişte lucruri grave care s-au întâmplat în 2007, când a fost suspendat preşedintele.

Testul Adevărului: PDL poate ajunge la 25%

1 Curaj. Aduceţi-vă aminte de guvernarea din 1996-2000. Guvernul Ciorbea a avut curajul să ia măsuri dure de reformă şi oamenii aveau, la început, o mare încredere. Dar când a început să-i tremure mâna pe bisturiu, atunci a pierdut totul. Este o lecţie şi pentru oamenii politici.

2 PDL în sondaje. PDL trebuie să se aştepte la un recul din cauza măsurilor dure luate de guvern. Nu dramatic, dar un recul şi trebuie să se gândească la cum să se relanseze după această perioadă de austeritate. Acum, încă e pe primul loc, dar dacă ar face reformele, ar trebui să cadă. Momentul reluării creşterii ar trebui să fie sfârşitul lui 2011. Dacă guvernul nu ia acum măsurile necesare, PDL va rămâne pe primul loc, dar se va prăbuşi în 2012, undeva sub 25 la sută.

3 Viitorul PNL. Mă surprinde că ei îşi menţin scorul fără să facă nimic. PNL e mai mult în concediu. Anul trecut erau mult mai vocali. Dar acesta e un efect pe termen scurt. Nu poţi rămâne în expectativă mult timp, cred că pe termen lung ar trebui să scadă, fiindcă PNL nu e un jucător în momentul acesta. Nici nu-şi asumă guvernarea, nici în opoziţie nu sunt foarte vocali... în mod normal ar trebui să scadă.

4 Sistemul cu două partide. Mult timp am crezut şi eu că sistemul cu două partide poate fi realizat. Ce am observat, însă? Senzaţia mea e că în România nu poate fi forţat un asemenea sistem prin măsuri de genul ridicării pragului electoral. În societate există o anumită diversitate şi chiar dacă prin anumite măsuri se vor crea două partide, ele vor începe să se spargă în mod natural. Vedeţi, de la începuturile anilor '90, partidele s-au tot concentrat. Acum, spargerea PSD eu aş pune-o pe seama unui nou început de diversificare. Sigur, ce era în anii '90 nu va mai fi.

5 Şansele UNPR. Eu nu pot spune că UNPR e lipsit de şanse. Acolo trec nu numai parlamentari, despre care se poate spune că au un anumit oportunism, ci şi lideri marcanţi din PSD, cum ar fi Cristian Diaconescu sau Marian Sârbu. Asta arată că PSD are o problemă, fiindcă nu a ţinut cont de schimbările din societate din ultimii 10 ani.