Scrisoare deschisă-Mihaela Rădulescu

Oricât mi-am dorit să-mi rezolv gravele probleme din familie pe cale amiabilă, considerând că atât eu , cât şi fostul meu soţ avem decenţa şi inteligenţa necesare, constat că , atunci când eşti persoană publică, mai ales din categoria din care fac eu parte - aceea "frivolă", a vedetelor tv, cum ar spune mulţi - această procedura e imposibilă.

Mă aflu în umilitoarea situaţie de a mă folosi de calitatea de persoană publică pentru a-mi apăra copilul de mizeriile unei lumi înrăite şi gata oricând să atace o femeie cu un copil în braţe, fără să mai judece, fără să ştie exact de ce, ci doar pentru că aşa au văzut că fac şi alţii.

Dintr-o cumplită eroare, printre cei care atacă cel mai rău această mamă cu copilul în braţe, se află chiar tatăl acelui copil, un milionar din România. Dacă era un BĂRBAT din România, poate că se aşeza între noi şi lume şi era scutul solid, care i-ar fi apărat familia de relele lumii, chiar şi după divorţ.

Dar, undeva pe    drumul scârbos al orgoliilor şi intereselor, acest milionar a ales să-şi otevizeze familia, să o târâie pe mama copilului lor prin ziare de păr, s-o împroaşte cu tot noroiul şi puroiul unei lumi urâte, iar ea nu se mai poate apăra.  Îmbrăcat în costum şi stând umăr la umăr cu peronaje cheie din politică şi administraţia românească, milionarul pare un om integru, civilizat şi stăpân pe situaţie. Că mai toţi milionarii români.

Realitatea însă este exact aceea pe care aţi văzut-o în ziarul Cancan de azi - un milionar din România îşi pune avocata - deşi noi nu ne aflăm în niciun proces, deci probabil că ne pregăteşte unul, mie şi copilului  lui - să mintă, să jignească, să închidă gură unei femei pentru care nu există legi care s-o apere.

Am trimis un drept la replică ziarului Cancan, în urmă unor aberaţii scrise  din nou despre familia mea cu o zi înainte.

Admit, l-au publicat integral. Dar pentru că dl Radu Budeanu, patronul ziarului Cancan e bun prieten cu fostul meu soţ, acesta din urmă a avut acces primul la dreptul meu la replică. Rezultatul? A apărut dreptul la replică, cu "analiză pe text", făcută că la biopsie, cu toate organele pe masă, başca încă o precizare a ziarului Cancan, cum că tot eu mint cu privire la ora la care m-am mutat cu copilul la hotel.

Da, aţi citit bine, din prietenia şi afacerile pe care fostul meu soţ şi Radu Budeanu le au împreună, a rezultat o încălcare gravă nu numai a drepturilor mele la replică, la apărare a imaginii şi a familiei mele , dar şi a pricipiilor după care ar trebui să se practice jurnalismul.

A apărut, astfel, dreptul dreptului la replică. Cu alte cuvinte, ca în atâtea alte circumstanţe, milionarii sfidează legile, bunul simţ, cumpără pe oricine, plătesc martori să spună ce vor ei, inventează situaţii din care doar ei au de câştigat, îşi cumpără şi copii, la nevoie. Există acolo un amănunt înspăimântător -  ziarul Cancan susţine, citând un reporter de-al lor, că, totuşi, copilul meu ţipă "nu vreau". 

Deşi am trimis un drept la replică ferm, care nu trebuia nici trunchiat, nici încă o dată contrazis de argumente mincinoase, ziarul Cancan, cu o ticăloşie abominabilă, face din nou această referire odioasă la adresa copilului meu, informaţie de care probabil fostul soţ şi avocată vor avea nevoie în eventualul proces de obţinere a custodiei copilului.

Mă aflu în situaţia disperată de a fi ameninţată în nenumărate moduri. Mi-e frică de puterea fostului meu soţ, aşa încât, lăsând deoparte orice orgoliu, cer ajutorul opiniei publice, al organelor abilitate să se autosesizeze, inclusiv Autorităţii pentru Protecţia Copilului.

Tot ce apare pe primele pagini ale ziarelor de scandal, numai din ticăloşia unui om care ar avea enorm de mulţi bani de pierdut, îmi afectează emoţional copilul. Milionarul plăteşte cu bani mulţi pe oricine, are şcoala asta pentru că a câştigat în România câteva procese în care era inculpat, numai prin abilităţi deosebite în a încălca legile României.

Fostul meu soţ şi-a pierdut calităţile de om, de tată, dar mai ales pe aceea de bărbat - imaginaţi-vă un om beat, care sună noaptea la poliţie şi spune "Sunt Elan Schwartzenberg. În locuinţa mea a intrat fraudulos Mihaela Rădulescu şi vreau să veniţi s-o daţi afară". 

Ce fel de bărbat face asta, domnilor? Câte femei de milionar au trăit acest coşmar, doamnelor ? Câte dintre voi, mamelor, aţi auzit fraza asta, ca un pumnal în inimă - "O să-ţi iau copilul numai aşa, de-al naibii, că să-ţi bagi minţile în cap ?!".... Sau - O să-ţi pun droguri în poşetă, ca să te aresteze poliţia !? Sau - dacă vreau te desfiinţez oricând, demonstrez că eşti ce vreau eu... Mă adresez Ministerului de Interne pentru a păstra înregistrarea acelui apel telefonic pe care fostul meu soţ încearcă să o sustragă, tocmai pentru că e dovada de netăgăduit că era în stare de ebrietate în acea seară şi mă dădea afară din casă unde locuiesc legal, cu copilul meu. 

Mai mult, echipajul de poliţie care a venit poartă casei la din Izvorani, Ciolpani  aş dori să-i chem public martori la procesul pe care-l voi intenta soţului meu.  De atunci şi până astăzi astăzi soţul i-a şi a încercat să le ofere şpagă pentru a le cumpăra tăcerea şi opinia.

Aş vrea să vorbesc la modul general despre milionarii care au transformat România în terenul lor de joacă, unde jocul lor preferat e Monopoly, dar nu prea am cum să nu mă împiedic din când în când şi de fostul soţ. Îl veţi regăsi, bine ascuns, deci trebuie să căutaţi bine, în toate campaniile electorale, când de-o parte, când de cealaltă, îl veţi regăsi în off-shore-uri îndepărtate, în terenuri dintre cele mai disputate şi chiar drept puşculiţă pentru banii unor grei politicieni din ţara asta fără stăpân.

Nu spun lucrurile astea pentru că vreau ceva de la el, deşi am toate drepturile legale de a obţine jumătate din tot ce deţine. Numai că, nicio surpriză, milionarul azi e sărac, exact ca politicienii. Nu mai deţine aproape nimic, nu pentru că ar fi dat faliment, ci pentru că a avut perversitatea de a trece mai tot pe numele angajaţilor, fratelui, prietenilor buni... Familia, pentru care vrea să lupte în instanţă şi împotriva căreia foloseşte cele mai ticăloase arme şi minciuni, nu are nimic. Pe numele meu nu a există nimic, niciodată.

Şi am trăit împreună 10 ani. Care dintre noi credeţi că este cinstit în acest caz ? Care dintre noi chiar a crezut în familia asta şi nu şi-a pus nicio clipă problemă despărţirii ? Eu. În toate privinţele. Milionarul are în jurul lui numai prieteni cu vieţi personale dezastruoase, cu amante şi soţii chinuite, cu ticăloşii comportamentale de neimaginat când îi vezi în costumele lor fine.

Desigur, toate fostele neveste ale acestor "prieteni" au fost, că şi mine, abuzate psihic, umilite, ameninţate, unele chiar bătute. Toate tac. De frică lor. Toate trăiesc infinit mai prost decât ei, care se plimbă cu yachturile la Monaco. Dar ele nu sunt persoane publice.

Nu au şansa mea, de a salva măcar dreptul fudamental al copilului la o viaţă liniştită, în această ţara. Un prieten bun mi-a amintit azi un lucru mare - pacea-i mai importantă decât dreptatea. Eu am să le duc pe toate, o să găsesc cumva forţa de a încasa şi jignirile ziariştilor ticăloşi, şi atacurile cumplit de umilitoare ale fostului meu soţ şi gura lumii. Voi continuă să cred că există justiţie şi legi pentru toate fărădelegile, deşi, credeţi-mă, milionarii cumpără în România TOT. E România lor. În niciun caz a mamelor cu copii în braţe....

Mă aştept că dintr-o clipă în altă să fiu legată de mâini şi de picioare şi să mi se însceneze orice. Mă aştept la orice minciună publică şi la orice nouă umilinţă. Mă aştept să-i facă rău chiar şi copilului nostru, tocmai pentru a-şi demonstra nemernicia şi pentru a obţine custodia copilului. Am sentimentul că trăiesc viaţă altei femei în acest moment. Am fugit de un soţ care mă înşela şi care începuse să trăiască cum trăiesc mai toţi milionarii cu bani făcuţi peste noapte - şmechereşte, în orgii sexuale şi financiare.

E un om care şi-a construit relaţii peste tot şi-i vor ţine mulţi partea, tocmai pentru că a avut grijă să "investească " în toţi. Poate păcăli pe oricine - are discursul perfect, avocaţii perfecţi, banii perfecţi, relaţiile perfecte, serviciile secrete perfecte, anturajul perfect. Caracterul rămâne marea sa imperfecţiune. Pe mine nu mă mai poate păcăli şi sper, nici Constituţia României şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Cel mai trist şi cel mai grav aspect, care, de altfel e şi singurul motiv pentru care am decis să scriu aceste rânduri, este faptul că nici pe copilul lui nu-l mai poate păcăli. În acest moment, sînt convinsă că aceste rânduri citite de orice părinte vor fi înţelese exact aşa cum le scriu, cu sufletul, nu cu mâinile - copilul nostru suferă. Are aproape cinci ani şi am fost nevoită să-I explic de ce tatăl lui , în loc să vină să-l vadă, de cinci zile se ocupă doar de mutat banii în alte conturi şi de mutat proprietăţi pe numele altora.

În loc să vină să-şi vadă copilul, deşi l-am sunat şi i-am dat mesaje în acest sens zilnic, a ales să-şi petreacă timpul studiind înregistrări primite de la cei care mă hărţuiesc, urmărindu-ne pe mine, pe copilul meu, pe părinţii mei. Copilul, pe care l-am ferit până acum de toate relele,  a înţeles, în sfârşit, că tatăl lui îi face rău mamei lui.

În adâncul sufletului lui, oare ce-a înţeles de fapt? Şi voi, oameni mari şi "buni" prieteni ai lui Elan, ce-aţi înţeles?... Cât de jos poate ajunge un milionar ? Cât de mult îl poate influenţa opinia publică să-şi revină? Câţi copii de milionari că acesta suferă acum şi vor suferi toată viaţă lor pentru nesăbuinţă unui astfel de tată?

Câţi copiii de vârsta puiului meu sunt pregătiţi să fie o marfă, o nouă achiziţie pentru tată, care ignoră detaliul "minor" - copilul îşi iubeşte nu numai mama la nebunie, copilul acesta nevinovat îşi iubeşte părinţii!... Câte legi vor fi încălcate, câţi martori mincinoşi vor veni la tribunal să-şi vândă caracterul pe banii oferiţi de milionar? O să stau cu copilul în braţe, la uşa Tribunalului, să nu puteţi intră fără să va uitaţi în ochii acestui înger de copil şi să vă văd cât mai puteţi minţi după aceea...

PACEA-I MAI IMPORTANTĂ DECÂT DREPTATEA.... 

Şi vreau pacea copilului meu.

Dacă mai există în lumea asta gri o dreptate imaculată, care să se refere strict la copiii noştri, vă rog să o susţineţi şi voi, mamelor care aţi trăit acelaşi coşmar, voi, cei care influenţaţi opinia publică şi voi, cei care reprezentaţi legea în România.

O spun pentru ultima oară - nu vreau nimic de la soţul meu, decât ceea ce mi se cuvine legal. Şi mai vreau pacea copilului meu. Oare se mai poate obţine?...
  
 Mihaela Rădulescu,
 Mama lui Ayan