Adevarul.ro

Autoarea laureată anul trecut cu Premiul Nobel pentru literatură şi Richard Wagner, fostul ei soţ, au reuşit să plece legal din România în 1987, emigrând în Republica Federală Germania. Anchetatorii i-au recomandat scriitoarei ca, în timpul şederi în Occident, să nu acorde interviuri şi declaraţii care „să denatureze realităţile din România“.

Mai citiţi:

Şeful securiştilor care au urmărit-o pe Herta Muller: „Are o psihoză. Fabulează mult!”

După cartea de debut a Hertei Müller, „Niederungen"/„Ţinuturi joase", apărută cenzurat în România în 1982 şi publicată integral doi ani mai târziu în Republica Federală Germania, planurile operative ale Securităţii din dosarul de urmărire „Cristina"  au inclus verificări din ce în ce mai aspre.

Pentru a putea ieşi din România ca să participe la evenimentele literare la care era invitată şi premiată - în Austria şi RFG -, Herta Müller, născută la Niţchidorf, judeţul Timiş, în 1953, scria, la 20 martie 1985, un memoriu justificativ care a fost redat de Securitate în dosarul început la 3 martie 1983.

Ea explica necesitatea prezenţei în străinătate prin participarea la trei manifestări, o decernare a unui premiu pentru „Ţinuturi joase", un festival de literatură la care fusese invitată şi prezenţa la „Ziua Bisericii Evanghelice Germane", în cadrul programului „Cultură la Temă". Scriitoarea a menţionat că toate cheltuielile de „călătorie şi cazare sunt suportate de organizatori".

Condiţiile Securităţii

Plecarea, care i s-a aprobat,  a fost una dintre primele ieşiri în străinătate, alături de soţul său de la acea vreme, Richard Wagner, lider al Grupul de Acţiune Banat, „Aktionsgruppe Banat". De altfel, cei doi erau urmăriţi permanent, însă încadraţi la direcţii diferite ale Securităţii: operaţiunea „Cristina" intra în responsabilitatea Direcţiei I, în timp ce activitatea lui Richard Wagner (născut în 1952 la Lovrin - nume de urmărire „Ziaristul") era monitorizată de Direcţia III  -  contraspionaj.

Într-o notă datată 30 martie 1985, securiştii impun condiţii pentru ieşirea din ţară. Atitudinea critică a Hertei Müller la adresa regimului, care includea interviuri în presa germană, era supravegheată încă din 1984. Securiştii îi cereau Hertei Müller: „Să nu adopte nicio atitudine ostilă R.S. România. Să nu dea interviuri la organele de presă străină şi televiziunilor prin care să denatureze realităţile din România şi să nu accepte discuţii cu alţi reprezentanţi ai presei sau ai organizaţiilor."

Imixtiunea în viaţa privată, frustrarea Securităţii faţă de succesul literar al scriitoarei în RFG şi plecările în străinătate sunt notate în paginile dosarului „Cristina" în mod gradat. O notă a Securităţii  din 1984 o acuza pe Herta Müller, angajată ca profesoară la acel moment, că, plecată fiind în Austria, „n-a mai dat pe la şcoală".

„În timp ce e plecată în străinătate am văzut  un tânăr, Wagner, care vine şi-i ridică salariul", mai notează informatorul. Într-o notă de zece pagini, sursa „Eva" monitorizează succesul literar al scriitoarei în străinătate, caracterizându-l drept inexplicabil: „Hr. Müller este a doua scriitoare din Banat căreia i-a reuşit pasul mare în Occident. Şi aceasta chiar cu prima sa lucrare. Lumea se miră şi caută explicaţii".

Încercările de emigrare

Documentele din dosarul de urmărire al Hertei Müller surprind încercările disperate de a părăsi România, căutarea permanentă a unor soluţii pentru a obţine susţinere financiară (diferite sume în valuta vremii, mărci germane), prin prietenii deja stabiliţi în străinătate. Acestea sunt redate mai ales pe baza transcrierilor Securităţii după convorbirile telefonice ale scriitoarei, care avea microfoane montate în apartamentul din Timişoara.

O convorbire din 1984, dintre Herta Müller, aflată în RFG, şi Richard Wagner dezvăluie pe de o parte încercările acestora de a căuta surse de stabilitate în străinătate, dar şi teama, suspiciunea că erau urmăriţi inclusiv în străinătate. Herta Müller vorbeşte despre mai multe întâlniri cu oameni din presă, spunând că nu e sigură dacă unii dintre ei sunt de încredere şi speră la o întâlnire cu Heinrich Böll, scriitorul german distins cu Premiul Nobel pentru Literatură în 1972.

În luna decembrie a anului 1985, Securitatea înregistrează fişa personală a lui Richard Wagner, care cere permisiunea de „emigrare permanentă". În 1987, Herta Müller şi Richard Wagner părăsesc România definitiv, emigrând în RFG. Mai târziu, scriitoarea se desparte de Wagner. Din anii '90 trăieşte alături de Harry Merkle, care a semnat împreună cu Herta Müller scenariul pentru filmul „Vulpe, Vânător", regizat de Stere Gulea în 1992, după volumul „Încă pe atunci vulpea era vânătorul" al scriitoarei.

În „Regele se înclină şi ucide", volum autobiografic, Herta Müller, care trăieşte în prezent la Berlin şi a cărei literatură reflectă traumele cauzate de un regim totalitar, scria despre momentul plecării din ţară:

„Părăsind o ţară, laşi în spatele tău oameni care îţi sunt dragi şi conştientizezi cu tristeţe că nu mai stă în puterea ta să faci ceva pentru ei... De multe ori n-am mai trimis scrisori sau cărţi poştale prietenilor mei din ţară pentru că ştiam că, dacă primesc scrisorile mele, vor avea de suferit din cauza Securităţii. Când mi-am imaginat ce se va întâmpla, m-am gândit că este mai bine să nu le scriu, că e mai bine să mă abţin. În timp ce eu mă plimbam prin Berlin, ei ar fi fost chemaţi la Securitate din cauza scrisorilor mele." 

Pasaj din dosarul lui  Richard Wagner

„Din mai 1980, Richard Wagner este lucrat în dosar de urmărire informativă pentru preocupări de a redacta şi publica lucrări literare cu conţinut tendenţios şi interpretativ la adresa orînduirii noastre".

Ce scria sursa „Eva"

„Hr. Müller este a doua scriitoare din Banat căreia i-a reuşit pasul mare în occident. Şi aceasta chiar cu prima sa lucrare. Lumea se miră şi caută explicaţii."

Scriitorul Dieter Schlesak îi mustră pe disidenţii mai tineri

Dezbaterea despre „cazul Oskar Pastior" (poetul prieten cu Herta Müller şi colaborator al Securităţii) continuă în presa germană. Oskar Pastior, născut în 1927 la Sibiu şi decedat în 2006 la Frankfurt, a semnat un acord cu Securitatea în 1961.

Ultima ediţie a săptămânalului „Die Zeit" publică un articol despre Oskar Pastior, semnat de scriitorul Dieter Schlesak. Acesta scrie în calitate de „ultim martor al acelei perioade din Bucureşti (1961-1968), în care Pastior a colaborat cu Securitatea, iar Herta Müller şi Ernest Wichner erau doar copii".

În 1972, Ernest Wichner a fost membru fondator al Aktionsgruppe Banat (Grupul de Acţiune Banat), din care au făcut parte atât Herta  Müller, cât şi Oskar Pastior. Totodată, Schlesak, care a locuit şi a lucrat la Bucureşti în aceeaşi perioadă cu Pastior, spune că el însuşi a fost unul dintre aceia care se aflau în vizorul poetului-informator, care primise numele de cod Stein Otto. Schlesak îl înţelege pe prietenul său Pastior, deşi subliniază că acesta s-a făcut „vinovat" prin semnarea acelui „contract" cu Securitatea.

„Biografiile noastre sunt bolnave începând cu acel episod cu Securitatea (n.r. - amândoi au fost urmăriţi şi ameninţaţi de către Securitate). Oskar nu se mai poate apăra singur, el nu mai trăieşte. Iar eu nu-mi mai găsesc liniştea, de parcă ar trebui să vorbesc în numele lui. Din capul locului însă trebuie să spun că eu îl înţeleg absolut pe Ossi, aşa cum îl numeam noi pe Oskar, dar şi că a fost un om slab care a nu a rezistat presiunii, fapt pentru care s-a făcut vinovat", scrie Schlesak.

Poziţie diferită faţă de Müller

Dieter Schlesak, născut la Sighişoara în 1934 şi stabilit după 1969 în străinătate, face în articolul său, apărut în prestigioasa publicaţie „Die Zeit", discutabila diferenţă dintre teroarea comunistă a anilor '50 şi '60 şi cea din perioada Ceauşescu. El critică în acest context şi atitudinea  Hertei Müller, în articolul din „Die Zeit":

„Mă cuprinde furia când văd cum oameni care nu au habar, chiar colegi mai tineri sau unii din Germania de Vest, îşi permit să judece asupra vieţii noastre dintre anii 1959 şi 1964! (...) Este vorba despre Gulagul românesc, despre opoziţia interioară într-o perioadă a lagărelor de muncă şi a torturii, şi nu despre timpul disidenţei de lux a vremii de dezgheţ din perioada lui Ceauşescu, a grotescului rege cu sceptru şi coroană, care a amnistiat aproape toţi deţinuţii politici. Sub conducerea lui nu au mai existat acele ameninţări îngrozitoare la adresa vieţii şi existenţei, despre care vorbesc neîntrerupt disidenţii mai tineri până la laureata Premiului Nobel, lucru prin care ei exagerează acea epocă".

Fişa personală a Hertei Müller

Fişa personală a lui Richard Wagner

Coperta dosarului de urmărire informativă a Hertei Müller