Satul localnicilor cu acelaşi nume
0
La nici 20 de kilometri de Craiova, în satul Cîrstovani, locuiesc 15 urmaşi ai aceluiaşi neam: şapte bărbaţi şi opt femei. Oamenii trecuţi de prima tinereţe spun că sunt rude. În buletinul fiecăruia, la numele de familie, scrie negru pe alb: Cîrstov.
Ion este cel mai tânăr membru al comunităţii: are 43 de ani. Veteranul este Marian (86 de ani). De cum pui piciorul în lumea lor, îţi dai seama că te rupi de realitate. Pentru ei, viaţa se scurge altfel. Nu ştiu ce-i acela un telefon mobil, iar curent electric au doar de câţiva ani. Ca să ajungi la ei, pleci din comuna Predeşti, faci la stânga pe lângă biserica din localitate, mergi până se termină asfaltul şi mai străbaţi cu piciorul alţi trei kilometri până în Cîrstov.
Casele localnicilor arată ca acum o sută de ani: construite din chirpici şi înclinate de trecerea timpului. Patru generaţii au locuit în ele. Rupţi de civilizaţie, dar mereu cu zâmbetul pe buze, ne-au primit cu braţele deschise, dornici să ne destăinuie cum se face că satul în care locuiesc de ani buni are acelaşi nume ca şi cel pe care îl au în buletin.
Marin Cîrstov are 70 de ani. Ne povesteşte că stră-străbunicul lui a fost cel care şi-a ridicat primul casă aici. Îl chema Ion Cîrstov. Cu el a început totul. A luat o tăblie şi a scris mare: „Satul Cîrstovenilor“. „Sunt convins că peste 20-30 de ani micul nostru sat va dispare.
Am mai rămas şapte familii. Toţi suntem bătrâni şi avem peste 50 de ani. Copiii noştri au plecat ba prin ţări străine, ba la Craiova, unde s-au şi stabilit. Mai vin pe la noi, dar rar, ce să le facem acum... au şi ei familiile lor“, a spus bătrânul.
Apa, adusă de la trei kilometri
Oamenii din Cîrstovani spun că au dus-o bine pe vremea lui Ceauşescu. Aveau de toate în sat: biserică, magazin, chiar şi un punct sanitar. Acum nu se mai vede nici măcar locul unde au fost ridicate. Totul a fost pus la pământ. Bătrâni şi fără ajutor, localnicii bat zilnic câte trei kilometri cu căruţa pentru a face rost de apă de băut. O aduc de la distanţă, în bidoane de cinci litri. Nu au încotro, au mare nevoie de ea. Apoi le trebuie şi pentru animale.
„Ne-a promis şi nouă primarul că ne face un drum şi ne bagă apă, aşteptăm acum, ce să facem? Cred că nu mai apuc eu condiţii aşa cum au cei din Predeşti. Ce să facem dacă suntem câţiva, nu mai suntem băgaţi în seamă... Cu toate acestea, noi nu ne-am gândit să plecăm de aici. Este linişte şi ne înţelegem bine între noi, doar suntem rude“, a spus Iulia Cîrstov (68 de ani).
Trec dealul să ajungă la medic
Atunci când au nevoie de alimente, unul dintre ei urcă cu căruţa în comună, la Predeşti şi face cumpărături pentru toţi. La fel fac şi atunci când au o problemă de sănătate. Merg în comuna de care aparţin, Predeşti, pentru a cumpăra medicamente sau a fi consultaţi de medic.
Primarul comunei Predeşti, Florin Şerban, susţine că cel mai bine ar fi ca localnicii din Cîrstovani să se mute în comuna lui: „Noi am încercat să îi ajutăm, în urmă cu un an am tras firele de curent până la ei în sat. Au mai rămas puţini oameni, majoritatea sunt bătrâni şi bolnavi. Am încercat să-i aducem în Predeşti, dar nu vor să-şi părăsească locuinţele“.
Se încarcă comentariile...
