Săpânţa oltenească

Săpânţa oltenească

Cimitirul din satul Salcia, comuna Argetoaia, e plin de cruci din lemn pictate în culori vii, aşa cum sunt cele din Maramureş. Crucerii lucrează după meşteşugul moştenit de la bunici: sculptează scândura de stejar, apoi o pictează, „să uite omu` de năcaz”. Preţul veşniciei vesele variază între 80 şi 180 de lei. CLICK AICI PENTRU FOTOGALERIE!

Salcia este un sat vestit în Oltenia pentru crucile sale. Oriunde întorci capul dai de cruci: la fiecare răscruce, la porţile celor care au pierdut pe cineva drag lor şi în cimitir. Toate sunt din lemn, pictate parcă de mână de copil, în culori vii, cu Iisus Răstignit şi Fecioara Maria.

Preotul Gheorghe Constantinescu, cel care a păstorit biserica din localitate în ultimii ani, spune că povestea crucerilor a început pe la 1857, când au apărut primele troiţe pictate în cimitirul vechi al satului. Azi, în sat au rămas doar câţiva meşteri. Unul dintre cei născuţi „cu barda şi cu tesla în mână“ este Nicolae Popescu (64 de ani), sau, cum îl strigă lumea, Nicolae a lu’ Mangu. „Mai uiţi de necaz când le vezi colorate. Aşa le-a făcut tata, aşa le fac şi eu“, a explicat Nicolae a lu’ Mangu.

Gata în trei ore

Ion Mustăţea dă gata o cruce în trei ore. Mai greu e cu „închipuitul“, adică pictatul sfinţilor. Într-o cutie din lemn îmbătrânit de vreme îşi ţine culorile şi cleiul de oase, pe care nu-l pune în alb, pentru că-l înnegreşte. „Am mereu albastru, verde, roşu şi galben, culorile pe care le folosea şi tatăl meu”, explică el. Deşi reprezintă concurenţa, crucerii îşi laudă meşteşugul între ei.

„Paul Balaci e unul dintre meşterii care s-a ţinut mai bine de treabă şi face multe cruci“, spune bătrânul. Preţurile veseliei de pe cruci diferă de la un meşter la altul. De pildă, Nicolae Popescu vinde crucile „la set” cu 180 lei: stâlpul, crucea mare şi două cruci mici de punte. Un alt crucer, Paul Balaci, dă cu 80 de lei crucea mare, 50 de lei stâlpul şi 100 de lei troiţa.

Cimitirul Vesel din Maramureş

Cimitirul din Săpânţa, judeţul Maramureş, este faimos pentru crucile viu colorate şi picturile naive reprezentând scene din viaţa persoanelor înhumate. În 1935, sculptorul, pictorul şi poetul Stan Ioan Pătraş a sculptat primul epitaf, iar din anii ‘60 întreg cimitirul a fost populat cu peste 800 de astfel de cruci sculptate din lemn de stejar, devenind un muzeu în aer liber de natură unică şi o atracţie turistică pentru români şi străini.