HĂRŢI SATELIT Cum arată lagărele din Coreea de Nord

HĂRŢI SATELIT Cum arată lagărele din Coreea de Nord

Imagini din satelit arată dimensiunea dictaturii comuniste din Coreea de Nord: lagăre de concentrare uriaşe, ascunse în munţi, unde sunt aruncaţi pe viaţă cei care pun la îndoială perfecţiunea celui mai ermetic stat din lume. "Iubitul conducător" Kim Jong Il neagă existenţa centrelor de exterminare a "duşmanilor de clasă".

Imaginile de pe Google Earth au ajutat la creionarea tabloului gulagurilor din Coreea de Nord dar fără mărturiile supravieţuitorilor sau a unor foşti gardieni care au dezertat, imaginea dezastrului din peninsula coreeană nu ar fi fost aşa de clară. Din mărturisirile celor care au trăit să povestească, să deseneze şi să ofere date despre locaţia lagărelor reiese că:

• odată ce ai ajuns într-unul din lagărele lui Kim, primeşti o farfurie de porumb pe zi şi munceşti până la epuizare, 12 ore pe zi, sau până la moarte;
• prizonierii sunt ţinuţi deliberat într-o stare de semi-malnutriţie;
• foşti deţinuţi au povestit cu lux de amănunte avorturi forţate, violuri, bătăi, torturi, experimente chimice şi biologice pe copii şi "reeducarea" prizonierilor prin memorarea discursurilor lui Kim Jong-Il ,"cuvânt cu cuvânt”;
• prizonierii au dreptul la un singur set de haine indiferent că îl va purta ani de zile, nu au săpun, au voie să se spele pe faţă de trei ori pe lună, nu au acces la vreun obiect sanitar;
• Unele lagăre au dimensiuni uriaşe - 50 de kilometri lungime, 40 de kilometri lăţime - şi sunt amplasate în locuri ascunse, montane, protejate cu gard electric şi capcane pentru tigri;
• 400.000 de oameni au murit în lagărele nord-coreene în ultimele trei decenii şi se estimează că azi sunt 200.000 de oameni prizonieri în 12 gulaguri de tip stalinist, potrivit Comitetul SUA pentru Drepturile Omului în Coreea de Nord
• Studiile internaţionale au asemuit lagărele lui Kim cu cele de la Auschwitz  şi cu gulag-urile lui Stalin
• Liderii nord-coreeni neagă existenţa acestor centre

Citeşte şi mărturiile fostului şef al lagărelor de exterminare din Cambodgia: "Ţineam bebeluşii de picioare şi le izbeam capul de copaci"  şi "Deţinuţii erau cobai pentru experimente medicale"

Cele mai mari Lagăre din Coreea de Nord - 14,15 şi 16 în centrul statului, Lagărul 18 lângă o locaţie pentru teste nucleare şi cel mai mare dintre toate, în Nord, la graniţa cu China - Lagărul 22:

În Coreea de Nord funcţionează regula  “Regula celor trei generaţii”: dacă ajungi în lagăr, copiii tăi, părinţii tăi, copiii copiilor tăi, verişorii, unchii, sunt şi ei aruncaţi la muncă silită 12 ore pe zi. Practic, familia respectivă până la a treia generaţie este trimisă într-un gulag. Pe viaţă. Doctrina lui Kim Jong Il nu face distincţie între cei acuzaţi şi familia lor. Potrivit mărturiilor fostelor gărzi din lagărele nord-coreene, regula are originea într-o afirmaţie din 1972 a “Marelui Conducător” Kim Il Sung, care ar fi spus că “Inamicii de clasă, oricine ar fi ei, sămânţa lor trebuie eliminată pe parcursul a trei generaţii”. Gardienii chestionaţi în studiul "Hidden Gulag" au spus că în sediile paznicilor stă încrustat în lemn acest citat-ordin.

În Coreea de Nord sunt patru tipuri de lagăre de exterminare prin muncă şi înfometare:

1. Kwan-li-so reprezintă gulaguri politice (acronim de la 

lavnoe

pravlenie

erei, însemnând administraţia generală a lagărelor de muncă) şi ele sunt lagăre de muncă pe viaţă, unde oamenii sunt aduşi fără să fie judecaţi.

• Aceste centre de exterminare prin muncă sunt amplasate în locuri izolate, în văile dintre munţii nord-coreeni, sunt împrejmuite de garduri cu sârmă ghimpată şi sunt patrulate de soldaţi înarmaţi până în dinţi.
• Cei care ajung aici mor de foame, diferite boli, epuizare fizică, tortură, execuţii, accidente de muncă sau frig.
• Se munceşte minim 12 ore pe zi, şapte zile din şapte, în minerit (extracţie de cărbune, fier, aur, din munţii care înconjoară lagărul), tăiatul lemnelor, agricultură şi fabrici industriale.
• Foştii prizonieri care au evadat şi foştile gărzi care au dezertat au povestit că atunci când au ajuns în lagăre au fost şocaţi de statura foarte mică a oamenilor, de rahitismul acestora, îmbătrînirea prematură. Deţinuţii, potrivit mărturiilor, sunt cocoşaţi şi deformaţi fizic.

"Lăgărul 15" de la Yodok

este special pentru că are o secţie de reeducare şi în situaţii excepţionale precum ziua preşedintelui Kim Jong Il sunt eliberaţi câţiva deţinuţi. Aceştia sunt cei care au povestit despre Lagărul 15. Oamenii sunt întemniţaţi aici şi doar pentru că au vărsat cerneală. În rest, prizonierii sunt sortiţi la moarte. Deasupra porţii de intrare în lagăr scrie "Patrulă de graniţă a poporului coreea, unitatea 2915". Tot ce primeşti de mâncare pe zi este o farfurie cu porumb fiert şi sare şi esti obligat să construieşti hidrocentrale, să spargi gheaţă, să aduni pietre, să cauţi în păduri copaci rari pentru exportul în Japonia. În Lagărul 15 se mai culeg ciuperci sălbatice pentru export, se cultivă porumb, se face mobilă.  Baza este încercuită în unele locuri de un gard cu sârmă ghimpată înalt de 3-4 metri, în altele porţiuni cu gard electric înalt de 2-3 metri. La distanţă de un kilometru sunt turnuri de pază înalte de 7-8 metri şi între ele patrulează mii de gardieni cu puşti automate, grenade şi câini.

Un alt centru în care 15.000 de oameni muncesc zilnic până la epuizare în minerit şi agricultură este

care se întinde pe 40-50 de kilometri lungime şi 30 de kilometri lăţime. Hrana zilnică o reprezintă 20-30 de boabe de porumb şi o supă de varză. În interiorul minelor deţinuţii dorm câte 50 de persoane într-o baracă.  În

se află aproximativ 50.000 de prizonieri care sapă după cărbuni, fac ciment, sparg cărămidă, lucrează în fabrici de geamuri şi produc whisky în distilerii. Pentru munca depusă, prizonierii primesc lunar 30 de woni, adică preţul un pachet de ţigări. Lagărele 14 şi 18, despărţite de râul Taedong (sursa: freekorea.us):

Locuri de execuţie în Lagărul 18. Cei care ajung aici fie au vrut să fugă, fie nu au respectat ordinele. De regulă la execuţii participă şi restul prizonierilor, care sunt obligaţi să privească execuţia, să-l lovească pe cel care va fi omorăt şi după execuţia propriu-zisă sunt puşi să atingă corpul fără suflare. Toate acestea pentru a le insufla aestora auto-critica şi preaslăvirea vieţii din lagăr:

Mină de cărbune din Lagărul 14. Cele mai multe accidente de muncă au loc în subteran. Lipsiţi de orice protecţie împotrva prafului, pietrelor, fără apă şi mâncare, deţinuţii din lagăre se îmblonăvesc şi mor repede:

Unii dintre supravieţuitorii acestor lagăre au ajuns reporteri pentru ziarele sud-coreene, alţii şi-au scris memoriile şi au  acordat interviuri despre timpul petrecut în gulag. Dorin Chioţea: "În Coreea de Nord nu ai voie să mergi în alt oraş şi celularele sunt interzise"
Sediul central al conducerii Lagărului 14:

Casele de protocol din Lagărul 18, pentru vizitele elitelor dictaturii:

Gropile unde sunt aruncaţi prizonierii morţi

arată dimensiunea dezastrului din Coreea de Nord: 400.000 de oameni au murit în lagărele nord-coreene în ultimele trei decenii şi se estimează că azi sunt 200.000 de oameni prizonieri în 12 gulaguri de tip stalinist, potrivit Comitetul SUA pentru Drepturile Omului în Coreea de Nord.

Ascuns în munţi, într-un colţ îndepărtat al Coreei de Nord,

. Mii de oameni sunt urcaţi în camioane şi sunt distribuiţi: unii la gazare, alţii la teste biologice, alţii la camere de disecţie. Un fost prizonier, Lee Sun Ko a spus unui ofiţer CIA că laboratoarele unde se fac experimentele sunt subterane ca să nu fie identificate din spaţiu şi eventual bombardate. "Sute de prizonieri mor acolo săptămânal, victime ale experimentelor chimice şi biologice pentru armele din arsenalul Coreei de Nord", se spune într-un raport al serviciilor secrete britanice, MI6.

• Coreea de Nord este a cincea putere militară a lumii, cu 1.21 milioane de soldaţi, adică un soldat la fiecare 25 de cetăţeni, cea mai mare reprezentare din lume. Regimul de la Phenian conduce teste nucleare, are programe de îmbogăţire cu Uraniu şi este izolată economic şi politic de restul lumii.

Un fost gardian în

Ahn Myong Chol, a descris centrul de exterminare prin muncă în care a lucrat. Ahn se ocupa cu transmiterea corespondenţei în Lagărul 22 şi această mobilitate destul de mare chiar şi pentru un gardian i-a facilitat înţelegerea mai bună a sistemului de represiune. El a spus că denumirea oficială a Lagărului 22 este "Unitatea 2209 pentru securitatea oamenilor din Chosun" şi are 50 de kilometri lungime şi 40 de kilometri lăţime. Peste 50.000 de prizonieri sunt păziţi de o mie de gardieni şi 500-600 de agenţi administrativi. Potrivit lui Ahn Myong Chol, Lagărul 22 produce anual 400 de tone de porumb, 100.000 de tone de cartofi, 50.000 de tone de fasole şi 10.000 de tone de piper roşu. Circa 2.000 de copii ar muri anual de foame în Lagărul 22.

Unde rezoluţia este bună se pot observa turnurile de gardă de la graniţele lagărului 22, înalte de 7-8 metri, câte una la fiecare kilometru:

Între aceste turnuri de control se află alte puncte de supraveghere mai mici:

Lagărele de muncă nord-coreene au devenit cunoscute după ce Ali Lamada, membru activ al Partidului Comunist din Venezuela şi Jacques Sedillot din Franţa au fost recrutaţi în 1967 de ministerul de Externe al Coreei de Nord să vină la Phenian să traducă lucrările lui Kim Il Sung. Ambii au fost însă arestaţi în acelaşi an. Sedillot a fost acuzat de spionaj, lui Lamada nu i s-a dat nicio explicaţe. Guvernul venezuelean şi preşedintele României, Nicolae Ceauşescu, au intervenit pentru Ali Lamada şi ambii au fost eliberaţi. Francezul a murit din cauza condiţiilor de încarcerare dar Lamada a povestit lumii întregi despre dictatura nord-coreeană.

O poartă a Lagărului 22, în sudul acesteia fiind vizibil un grup de oameni care stă în curte:

Mai la nord de această poartă se află poarta principala, pe drumul către oraşul Hoeryong:

La câţiva metri de această poartă se află locul pe unde ies şi intră trenurile care transportă cărbune din minele de la Chungbong:

Aici se poate vedea şi un tren de mină:

Aici este mina de cărbune Chungbong:

Ca în toatele lagărele de muncă nord-coreene, casele deţinuţilor nu sunt grupate în sate mari, ci în grupuri mici. Un posibil motiv ar fi că Lagărul este mai sigur aşa: 20 de prizonieri dintr-un "sat" prezintă un risc de rebeliune mult mai mic pentru că nu pot să pună probleme forţelor de ordine:

O uzină din Lagărul 22:

2. Kyo-hwa-so

sunt identice cu lagărele kwan-li-so, singurele diferenţe fiind că deţinuţii de aici au avut parte de un proces şi au primit o condamnare pe un anumit număr de ani, după care sunt eliberaţi. Însă situaţiile în care acest lucru s-a şi întâmplat, adică prizonierii să reziste fără mîncare muncii silnice timp ani de zile, au fost excepţionale.

• Majoritatea acestor centre de muncă se află la graniţa Coreei de Nord cu China, în văile montane şi sunt încercuite cu sărmă ghimpată şi curent electric. În aceste lagăre sunt aduşi şi criminali dar şi nord-coreeni care au fugit în China de foame şi au fost repatriaţi forţat.
• Pe lângă munca obişnuită - minerit, agricultură, tăiatul lemnelor, prizonierii din acest tip de lagăre confecţionează îmbrăcăminte, încălţăminte, uniforme militare pentru exprotul în Rusia, batiste pentru Japonia, flori de hârtie pentru Franţa, genţi din piele, biciclete.
• Prizonierii primesc 700 de grame de porumb, orez şi mazăre pe zi. Dar de cele mai multe ori, gardienii le mănâncă orezul şi mazărea, astfel că deţinuţii rămân cu o raţie de 100 de grame pe zi.
• Prizonierii dorm în număr de 90 în camere doi-trei metri pătraţi.
• Orice abatere de la regimul draconic înseamnă  reducerea mâncării sau, şi mai rău, izolarea într-o celulă atât de mică încât un om nu are loc să se lungească sau să stea în picioare, ajungând la oprirea circulaţiei şi dureri severe.
• Prizonierii sunt supuşi la reeducare prin muncă: memorarea forţată a discursurilor lui Kim Il Sung ş Kim Jong Il şi recitarea acestora.
• Oamenii nu aveau voie să se spele sau să îşi schimbe hainele. Potrivit unui fost deţinut, Ji Hae Nam, deţinuţii se puteau spăla pe faţă de trei ori pe lună. De la praful cimentului amestecat cu murdărie şi sudoare se ajungea la piele jupuită şi infecţii.
• Potrivit celor care au trăit în Lagărele Kyo-hwa-so, filosofia construirii acestora este din cauza muncii dure şi a puterii slăbite, oamenii cedează psihic, se căiesc prin auto-critică şi îşi schimbă mentalitatea. Adică ajungi să îl venerezi pe Kim Jong Il sau mori.

3. Ka-mok sunt secţiile de poliţie şi reprezintă lagăre de muncă mult mai mici decât cele anterioare.
4. Ku-ryu-jang sunt secţiile de interogare aflate în componenţa secţiilor de poliţie ka-mok.

Clădiri dintr-un lagăr Kyo-hwa-so: