Rugăciuni fără vorbe şi slujbe prin semne

Rugăciuni fără vorbe şi slujbe prin semne

Preotul Daniel Ciobănescu oficiază săptămânal Sfânta Liturghie prin gesturi, pentru credincioşii cu deficienţe de auz. Enoriaşii sunt nemulţumiţi că nu au propria biserică, că trebuie să participe la slujbe şi să se spovedească de fiecare dată în alt lăcaş de cult.

Oamenii cu deficienţe de auz, cărora le este greu să se facă înţeleşi, au învăţat să comunice prin semne cu preotul Daniel Ciobănescu, singurul preot din judeţul Constanţa care oficiază slujbe în limbaj mimico-gestual.

El este originar din Tulcea şi nu suferă de nicio afecţiune a auzului. Face parte din prima promoţie de preoţi care a absolvit specializarea „Comunicare şi slujire prin limbaj mimico-gestual“ din cadrul Facultăţii de Teologie din Piteşti.

Nu au biserică

„Am ales să le fiu alături acestor oameni şi să-i ajut să afle cât mai multe despre Dumnezeu şi religia creştin-ortodoxă. Până în anul 2003, când am început să slujesc pentru cei fără auz, nu exista nimeni în Constanţa care să facă acest lucru“, a declarat Daniel Ciobănescu.

Preotul spune că îi este foarte greu să le ţină acestora slujbe pentru că nu au o biserică a lor. Procedura de anunţare a surzilor cu privire la biserica disponibilă este anevoioasă, pentru că nu-i poate suna. El trebuie să-i anunţe prin mesaje trimise de pe telefonul mobil sau prin intermediul internetului.

Tot din cauza lipsei unui lăcaş de cult, oamenii nu au o zi anume pentru spovedit. „Una e să ştie că au biserica lor şi să poată veni când au timp, şi alta e să vină într-o biserică şi să nu înţeleagă nimic“, a declarat Marcela Vlad, interpret al limbajului mimico-gestual.

Ultima slujbă, la care au luat parte peste 30 de persoane, a fost ţinută în urmă cu câteva zile la Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ din Constanţa. Fericiţi că pot fi aproape de Dumnezeu, credincioşii s-au adunat laolaltă, iar cei care nu ştiau pe dinafară „Tatăl nostru“ au citit rugăciunea. Singura diferenţă faţă de o slujbă obişnuită este că aceasta decurge într-o linişte deplină, iar oamenii gesticulează toţi în acelaşi timp.

Mitică Pârlică (51 de ani) este strungar şi spune că îi face mare plăcere să-l cunoască pe Dumnezeu. Poate să vorbească şi percepe sunetele cu ajutorul unui aparat auditiv. Singura lui nemulţumire este că nu există o biserică unde să poată merge ori de câte ori are timp şi vrea să se roage. „Ne dorim un lăcaş al nostru, unde să mergem fără să se uite lumea ciudat la noi“, a declarat Mitică Pârlică.