România, o ţară de pensionari şi de invalizi

0
Publicat:
Ultima actualizare:
România, o ţară de pensionari şi de invalizi
România, o ţară de pensionari şi de invalizi

Un salariat susţine trei asistaţi social: un bătrân la pensie, un copil şi un şomer. În ultimii 20 de ani, piaţa muncii a cunoscut mutaţii profunde. Din totalul populaţiei active a României de 10,5 milioane de persoane, numai cinci milioane sunt angajate.

Raportul “Riscuri şi inechităţi sociale din România” face o analiză amănunţită a pieţei muncii. Cercetarea arată că, după 1990, România a cunoscut două momente de depresie economică profundă: între 1988 şi 1992, când PIB-ul a scăzut cu 30%, şi între 1997 şi 1999.

Citiţi şi:

Pensionarii invalizi, mai mulţi cu 430%

În aceste perioade, multe dintre întreprinderile socialiste au fost desfiinţate şi milioane de locuri de muncă s-au pierdut. În 1990 erau opt milioane de salariaţi şi 3,8 milioane de pensionari.

În 2008 rata de dependenţă a ajuns la 1,2, adică la 4,7 milioane de salariaţi şi 5,8 milioane de pensionari. Pensionările anticipate după 1990  ca şi cele frauduloase au condus la o vârstă medie reală de pensionare de 53 de ani în perioada 2001-2003. Numărul pensionarilor de invaliditate a crescut de la 208.000 în anul 1990 la 892.000 de persoane în 2008, adică cu 430%.

Trei milioane îşi duc traiul din agricultură

Cheltuielile anuale pentru pensii în România se cifrează la peste 10 miliarde de euro, fiind cea mai mare categorie de cheltuieli publice. Ponderea lor în PIB a fost anul trecut de 9%.

Raportul menţionează faptul că agricultura a funcţionat ca o nişă de salvare în faţa şocurilor succesive prin care a trecut economia. În prezent, în agricultură lucrează 30% din populaţia ocupată, faţă de 5% în ţările UE. Din cele 3 milioane de persoane care îşi duc traiul doar din agricultura de subzistenţă, aproape 2 milioane sunt în vârstă de muncă (15-64 de ani).

Jumătate din populaţia activă e asigurată

În prezent, mai puţin de jumătate din populaţia activă este asigurată pentru pensii (sub 5 milioane din cele 10,5 milioane cât numără populaţia activă). Peste 25-35 de ani cei care lucrează „la negru” sau nu lucrează deloc vor atinge vârsta de pensionare fără să fie asiguraţi şi vor împovăra sistemul de asistenţă socială. Pe termen mediu şi lung, raportul dintre pensionari şi salariaţi se va menţine ridicat. Generaţia care are acum între 19 şi 41 de ani este foarte numeroasă, ca rezultat al politicilor pronataliste ale regimului comunist, în timp ce aceea între 0 şi 18 ani este puţin numeroasă.

Prin urmare, numărul de salariaţi nu va putea creşte cu mult. După 2032, când generaţiile născute după 1967 vor atinge 65 de ani, un val suplimentar de pensionari va intra în zona de beneficiari, afectând grav rata de dependenţă pe următorii 22 de ani.

Abia peste doi ani ne vom recupera puterea de cumpărare

Preţurile vor creşte în 2009 şi în 2010 cu peste 9% (cumulat), în timp ce creşterea salariilor va fi mai mică de 7%, ceea ce înseamnă că puterea de cumpărare a românilor va scădea în următorii doi ani, reiese din datele raportate ieri de Comisia Naţională de Prognoză (CNP). O uşoară revenire a salariilor peste media majorării preţurilor este prognozată de CNP abia pentru 2011, când raportul dintre scumpiri şi salarii se va inversa în favoarea veniturilor. Salariul real (câştig mediu minus inflaţie) va creşte în 2011, potrivit CNP, cu 1,3% faţă de 2010.

Datele CNP anticipează că la sfârşitul lui 2009 vor fi 840.000 de şomeri după criteriile Biroului Internaţional al Muncii (BIM) şi o rată a şomajului de 8,4% - a se compara cu 575.000 de şomeri BIM şi 5,8% rata şomajului în 2008. Vestea bună este că euro va scădea uşor în următoarea perioadă, de la o medie anuală de 42,5 lei/euro în 2009 la 4,17 lei/euro în 2011. Până la trecerea României la moneda unică (2014), euro nu va coborî sub 4 lei. (Dan Străuţ)

Părerea expertului

Trebuie create noi locuri de muncă

Mariana Câmpeanu,
fost ministru al Muncii

„Raportul conţine lucruri cunoscute, dar care acum au fost puse la un loc. Ceea ce a dus la mărirea nepermisă a numărului de pensionari a fost că la începutul anilor 90, atunci când au fost făcute multe disponibilizări s-a dat liber la pensionări la cerere. Toate problemele sociale de atunci au fost rezolvate prin pensionări. Singura lege bună a fost cea din 2000, care se referea la întregul sistem de pensii. Din păcate, începând cu 2003, au apărut legi speciale pentru diverse categorii profesionale, ceea ce a pus presiune pe bugetul de asigurări.

Există în raport o frază care se referă la faptul că jumătate din populaţia activă nu are niciun fel de asigurare socială. În opinia mea, aici este cheia. Dacă ne vom gândi să luăm acele măsuri care să ducă la dezvoltarea economică şi la crearea de locuri de muncă în domenii-cheie, pe plan local, atunci cei care în prezent nu au niciun loc de muncă vor fi angajaţi şi vor contribui la bugetul de asigurări de stat. Noi n-ar trebui să ne gândim acum să scădem pensiile şi salariile, ci la cum să-i angajăm pe cei care nu plătesc asigurări sociale. Cel puţin asta e tendinţa în multe dintre ţările europene.

În privinţa măririi vârstei de pensionare, există o tendinţă de creştere a vârstei de pensionare. Dacă o persoană este activă şi doreşte să rămână angajată, atunci ar trebui să rămână, şi în acest fel s-ar rezolva şi problema cumulului dintre pensie şi salariu“.

image
image
Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite