În România îşi face apariţia extremismul de criză?

În urmă cu câteva luni, când Partidul România Mare (PRM) a pierdut alegerile pentru Parlamentul României, pentru prima dată din 1992, culoarul de extremă dreapta din România a rămas liber. Chiar dacă se manifestă public din ce în ce mai des, formaţiunile de extremă dreapta din România nu sunt doritoare să intre în competiţie sau nu au capacitatea electorală şi financiară de a susţine o campanie electorală. Totuşi, ele org

Pe de altă parte, există o teorie sociologică conform căreia în timpul crizelor economice tendinţele extremiste devin mai pregnante, iar sărăcia este, în general, un numitor comun pentru cei care fac parte dintre susţinătorii acestor formaţiuni.

Ce uneşte formaţiunile de extremă dreapta?

Facţiunile de extremă dreapta sunt legate între ele prin câteva repere ideologice clare, deşi nuanţele sunt specifice pentru fiecare formaţiune în parte. Astfel, raportorul special asupra formelor contemporane ale rasismului, discriminarii sociale, xenofobiei si intolerantei al Comisiei pentru drepturile omului din cadrul Înaltului Comisariat al ONU pentru Drepturile Omului  a prezentat la Conferinţa mondială de la Geneva (21 mai-1 iunie 2001) câteva din acestea:

- Rasismul şi discriminarea rasială. Rasismul caracterizează extrema dreaptă; militantismul în favoarea purităţii "rasei albe" şi a "supremaţiei albe" este un denominator comun al acestor organizaţii; adesea, ele promovează şi o puternică tendinţă către anti-semitism.

-  Ultranaţionalismul. Toate aceste partide militează în favoarea creării unui stat-naţiune pur din punct de vedere cultural, ceea ce presupune trimiterea acasă sau asimilarea completă a străinilor; sunt şi în favoarea "preferinţei naţionale" în domeniile economic şi social, mai ales pe piaţa muncii.

- Xenofobia. Cea mai mare parte a partidelor de extremă dreapta exploatează la maximum angoasele alegătorilor care se tem că ţara lor va fi invadată de străini şi că aceştia vor acapara

locurile de muncă (şi, în consecinţă, vor fi cauza pentru care ei vor fi trecuţi în somaj), comit delicte, distrug sistemul existent de valori morale şi răspândesc diferite boli.

- Economie. Numeroase partide şi organizaţii de extremă dreapta adoptă o ideologie economică social-protecţionistă şi consideră că străinilor ar trebui să le fie interzis accesul la totalitatea sau la cea mai mare parte dintre mecanismele de protecţie socială. În consecinţă, în scopul de a câştiga alegători care se tem să-şi piardă statutul social, partidele de extremă dreapta se servesc de imigranţi şi de populaţiile minoritare ca de niste ţapi ispăşitori, descriindu-i drept cerşetori care sufocă serviciile de securitate sociala şi nu pot fi asimilaţi".


Kivu: Pe timp de criză, unii alegători care votează partide de centru s-ar putea reorienta spre extreme


Sociologul Mircea Kivu (foto) consideră că electoratul care are o astfel de ideologie care poate merge spre extremism se află la aproximativ 10% în România, însă o parte dintre aceşti alegători sunt atraşi în prezent de partide de centru care au mesaje populiste.

Sociologul spune că pe timp de criză aceştia ar putea fi uşor atraşi către formaţiuni extremiste. “Cam 10% din electorat e atras de mesajele populiste ale unor partide, sunt chiar şi unele partide de centru care atrag genul acesta de electorat. Pe timp de criză s-ar putea să îşi clarifice opţiunile cei care sunt de centru şi să se îndrepte către extrema dreaptă, care devine mai vizibilă. În trecut ei se îndreptaseră spre PNG şi erau destul de mulţi”, susţine Kivu.

În plus, el consideră că teoria potrivit căreia organizaţiile extremiste înregistrează creşteri de popularitate în perioadele de criză este adevărată. “Este posibil ca pe timp de criză să se întâmple o creştere a acestor mişcări politice pentru că oamenii vor fi tot mai frustraţi şi vor căuta ţapi ispăşitori”, a declarat Mircea Kivu.

De asemenea, el susţine că Noua Dreaptă ar putea să capteze electoratul PRM, fiind vorba de oameni cu aceeaşi ideologie, dacă organizaţia s-ar transforma într-o mişcare politică.


Urmaşii legionarilor în România?

În general, facţiunile de extremă de dreapta din România se consideră continuatorii Mişcării Legionare sau Legiunii Arhanghelului Mihail, organizaţia naţionalistă a lui Corneliu Zelea Codreanu (foto) din România interbelică.

Manifestările organizaţiilor legionare şi a celor extremiste, în general, sunt interzise în România prin Legea siguranţei naţionale, însă aceasta nu le împiedică să folosească imaginea “Căpitanului” Zelea Codreanu sau a altor lideri ai Mişcării Legionare, precum şi însemnurile acestora – culoarea verde şi crucea maramureşeană (foto) sau celtică – pe care o folosesc majoritatea formaţiunilor de acest tip din Europa.

Potrivit Legii siguranţei naţionale, iniţierea, organizarea, săvârşirea sau sprijinirea în orice mod a acţiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune în pericol sub orice formă unitatea şi integritatea teritorială a României, precum şi incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept se constituie în ameninţare la adresa.siguranţei naţionale.

Noua Dreaptă – o organizaţie, şi nu un partid politic

De Noua Dreapta auzim din ce în ce mai des în România şi în general atunci când avem de-a face cu subiecte controversate sau sensibile – Parada Gay, autonomia Ţinutului Secuiesc sau unificarea cu Republica Moldova. Noua Dreaptă a fost înfiinţată, în anul 2000, ca o mişcare, şi nu ca un partid politic, după cum susţin chiar fondatorii.

Dacă v-aţi închipui însă că cei de la Noua Drepta sunt nişte bătrâni care l-au văzut cu ochii lor pe liderul Gărzii de Fier, Corneliu Zelea Codreanu, aici vă înşelaţi – nici unul dintre membrii conducerii nu are peste 35 de ani.

Preşedintele Noii Drepte este Tudor Ionescu, 30 ani, de profesie jurist, licenţiat al Facultăţii de Drept şi membru al Uniunii Juriştilor din România. Este membru fondator al Noii Drepte şi responsabilul departamentului Organizatoric.

Obiectivele declarate ale Noii Drepte sunt:

-    Unificarea, dupa modelul german a României şi Republicii Moldova;
-    Ameliorarea situaţiei românilor din judeţele Harghita şi Covasna, confruntaţi cu excluziunea socială şi o acută presiune asimilaţionistă;
-    Conservarea şi afirmarea identităţii etnice, lingvistice, culturale şi religioa

se a comunităţilor autohtone româneşti din jurul

frontierelor României (Serbia, Ucraina, Bulgaria, Ungaria) şi din
Balcani (Albania, Grecia, Macedonia), supuse unui proces continuu
şi susţinut de deznaţionalizare;

-    Educarea tineretului român în spirit naţionalist şi creştin;

-    Întreţinerea cultului eroilor, al tuturor celor care s-au jertfit pentru Dumnezeu, Neam şi Ţară;

-    Protejarea familiei tradiţionale şi combaterea iniţiativelor ce vizează legalizarea căsătoriilor şi adopţiilor homosexuale;

-    Sprijinirea Bisericii Ortodoxe Române şi stoparea ofensivei sectelor declanşată după 1989, ofensivă care vizează distrugerea crestinismului ortodox şi, prin aceasta, sfărâmarea unităţii spirituale a poporului român;

-    Combaterea manelizării şi americanizării culturii româneşti, concomitent cu afirmarea valorilor perene ale culturii noastre naţionale;

-    Promovarea ideii de justiţie socială şi combaterea capitalismului apatrid care de 18 ani urmăreşte pas cu pas transformarea noastră într-o naţiune de consumatori şi o piaţă docilă de desfacere;

-    Renegocierea Tratatului de Aderare a României la UE şi promovarea unei politici externe bazată pe demnitate şi pimatului interesului naţional.

Ultima acţiune la care reprezentanţii Noii Drepte au participat a fost duminică 15 martie, la Cluj-Napoca unde a avut loc un marş în memoria lui Avram Iancu. Autorităţile s-au temut însă că vor exista altercaţii cu etnicii maghiari care au sărbătorit în aceeaşi zi Ziua Maghiarilor de Pretutindeni.


Partidul „Pentru Patrie”, partid al foştilor deţinuţi politici şi luptători anticomunişti

Tot ca fiind drepta se definesc şi cei de la Partidul „Pentru Patrie”, de ideologie naţional- creştină. Aici însă lucrurile stau cu totul altfel decât la Noua Dreaptă – este vorba despre un partid, iar fondatorii săi sunt foşti deţinuţi politici ai regimului Ceauşescu şi luptători în munţi.

Preşedintele interimar al formaţiunii este Virgil Totoescu (Suceava), învăţător, participant la Rezistenţa Naţională Anticomunistă, fost deţinut politic între 1948 şi 1964.

În ceea ce priveşte obiectivele propuse, ele sunt asemănătoare cu ale Noii Drepte:
 
-    apărarea integrităţii şi suveranităţii Statului Naţional Român;
 
-    instaurarea unui climat de normalitate în viaţa public românească, prin eradicarea politicianismului şi corupţiei;
 
-     o politică de creştere a natalităţii;
 
-     Apărarea familiei creştine contra agresiunilor care o ameninţă;
 
-     o reformă morală în societatea românească, printrun amplu proces de educaţie. Un rol esenţial îl vor avea: biserica, şcoala şi familia.

-     conservarea identităţii naţionale şi a tradiţiilor strămoşeşti;

-     dreptate socială, bazată pe valoare etică, echitate umană şi competenţă profesională.
 
-     readucerea, pe cale paşnică, în graniţele Statului Român a teritoriilor rupte samavolnic şi întărirea relaţiilor culturale cu românii din afara graniţelor;
 
-     modificarea legislaţiei ce permite ca drepturile demnitarilor să sfideze alegătorii de rând;
 
-     o politică externă bazată pe demnitate şi primatul interesului naţional.

 
Nici extremismul de stânga nu a dispărut

Dacă despre extremismul de dreapta am vorbit deja, nici cel de stânga nu a dispărut din România şi are un reprezentant de seamă în Noul Partid Comunist Român (nPCR).

NPCR se defineşte ca un partid autentic de stânga, adică un partid marxist, care luptă pentru eliberarea clasei muncitoare de sub dominaţia capitalului şi este în permanenţă călăuzit de măreaţa doctrină a lui Marx, Engels şi Lenin.

Motto-ul formaţiunii este:
“Proletari din toate ţările, uniti-vă!
Zdrobiţi orânduirea cea crudă şi nedreaptă
Ce lumea o împarte, în mizeri şi bogaţi!”